Etichetă: importanta lecturii

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Cătălina Grama, cunoscută sub numele de Jojo, a debutat încă din adolescență și s-a remarcat ca actriță și cântăreață. În prezent, are doi copii, așa că ne-am gândit să îi cerem câteva sfaturi legate de lectura în familie.

Iată ce ne-a povestit:

Eu am fost foarte îndrăgostită de lectură pentru că am fost o fire mai solitară, ieșeam și mă jucam cu copiii, dar în același timp aveam universul meu. Stăteam în casă și citeam, fie povești nemuritoare, fie Jules Verne – la o anumită vârstă, „1001 de nopți” și tot așa. Consider că lectura este foarte importantă pentru că ne deschide o altfel de perspectivă asupra vieții, încă din copilărie.

În copilărie, într-adevăr, unii copii sunt foarte norocoși și pot călători foarte mult, dar atunci când călătorești doar prin intermediul minții tale și îți imaginezi tot felul de lucruri și descoperi tot felul de lumi, mi se pare cu atât mai interesant. Până la urmă, nu cred să ajungă unul dintre noi peste tot, cel puțin nu într-o singură viață. Cărțile sunt povești despre viață sau inspirate din viață și eu cred ca de aceea merită citite, pentru că ne învață lucruri despre noi și despre ceilalți și despre alte țări, alte obiceiuri, alte culturi. În plus, ne cultivă foarte mult imaginația.

Acum există tot felul de cărți, nu trebuie să începem neapărat cu ceva care are un grad de dificultate sporit. Cred că asta este calea către lectură: cu blândețe, cu iubire, cu deschidere, dacă nu, există riscul să pară o altă temă pentru scoală. Să fim serioși, că și noi am fost copii, cine vrea să facă teme? Nimeni. Nimeni nu vrea să facă teme. În schimb, toată lumea vrea să se relaxeze și să se distreze, iar lectura este o chestiune distractivă.

Sfaturi pentru lectura în familie 

Înainte de a ne muta, toți pereții erau plini de biblioteci și cărți, inclusiv în hol, inclusiv în dormitor, peste tot erau cărțile tatălui meu care a fost profesor de filosofie și istorie a religiilor, și cărțile mamei mele care a fost îndrăgostită de beletristică, romane de dragoste, literatură clasică. Suntem foarte îndrăgostiți de lectură.

Băiețelul meu este foarte interesat pentru că noi îi citim în fiecare seară și, uneori, în timpul zilei când are el chef, pentru că are multe alte activități de făcut și este puțin greu să îi captezi atenția. Însă, seară de seară eu îi citesc câte ceva și încerc să-i variez foarte mult lectura ca să nu se plictisească. Acum am făcut primul pas către o lectură mai amplă și încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit”. I-am citit și „Micul prinț”, dar nu a înțeles prea multe; a văzut apoi  ecranizarea și a mai priceput câteva lucruri.

Încerc să-i citesc „Poveste fără  sfârșit” pentru că, după cum știm, eroul principal e un băiețel foarte curajos. Are seri în care are răbdare să audă încă un capitol, seri în care își pierde răbdarea și atunci trecem la o poveste mai scurtă. Ce mi se pare interesant este că a prins dragoste pentru lectură astfel, pentru că nu îmi imaginez cum altfel ar putea un copil să prindă dragoste pentru a lectura. Serile trecute citeam de pe o carte cu Mickey Mouse, apropos de lectură variată, că asta îl pasionează, în mod evident, și erau litere mari și a vrut să înceapă el să citească. A fost prima dată când a vrut să citească el cuvintele. Mi s-a părut foarte drăguț și i-am spus că dacă învață să citească o să-și poată citi singur tot. A fost fascinat de lucrul ăsta.

Nu văd o chinuială în convingerea copilului să citească, cred că lucrurile trebuie să vină natural. Dacă părinții mei ar fi făcut niște eforturi extraordinare într-o anume zonă nu mi-ar fi plăcut asta, aș fi simțit și nu mi-ar fi plăcut. Bine, mie mi-a plăcut foarte mult să citesc și să ascult povești. Până la urmă tuturor copiilor le plac poveștile și eu cred că asta este un start foarte bun, mai ales dacă sunt povești în care se regăsesc eroii lor atât pe internet, cât și în desenele animate, cât și la cinema. Există acum nenumărate cărți, și e un început bun zic eu, care conțin aventuri ale acestor eroi. Plus că toate poveștile mari au fost ecranizate deja, au fost făcute de către Walt Disney desen animat. Cred că prima legătură trebuie făcută în felul acesta pentru că ei din fragedă pruncie cresc cu desene animate și atunci trebuie făcută legătura așa. Apropo de zilele pe care le trăim noi acum: ei se uită la Blaze și Mașinile Uriașe sau la Cars sau mai știu eu ce. Există cărți dedicate acestor personaje și atunci un început bun este să creeze conexiunea între personajele pe care ei le descoperă în peisajul acesta animat, aducându-i mai aproape de acest univers literar.

Cred că ora dinainte de culcare nu este întâmplătoare, citeam zilele trecute și un articol despre asta, despre lectura de seară, copiii tot timpul trag de timp înainte de culcare. Nu vor să doarmă. Și atunci, îi iei de la desene animate, îi anunți cu ceva timp înainte să nu fie foarte supărați că îi iei de acolo și le mai promiți ceva: uite, dacă ești cuminte o să-ți citesc ceva! Și atunci el nu se culcă imediat și pentru el asta e interesant, iar așa, ușor-ușor, capătă gustul pentru lectură. Dacă lucrul acesta nu se face din copilărie, apropos de sfaturi, și se încearcă către adolescență, după ce au ajuns la un anumit nivel în școală, evident că este mai dificil. Însă, eu cred că și atunci pot fi făcute minuni.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.