Sistemul de învățământ din anii ’30 VS cel de acum

Sistemul de învățământ a suferit modificări importante în ultimii ani. De la calificative, la schimbarea programei, a fișelor de lectură, a listei de cărți obligatorii, a împărțirii anului școlar.

Dar v-ați întrebat vreodată ce se întâmpla pe vremuri la școală? Ce rol aveau dascălii? Cum îi îndrumau pe elevi?

Am pornit acest demers de documentare, după ce am stat de vorbă cu mulți copii confuzi care nu își descoperă talentele, adolescenți care nu știu ce meserie să aleagă, adulți care au tot schimbat facultăți în căutarea unui drum care să îi facă fericiți. Ce au ei în comun?…lipsa unui mentor.

Așadar, ce se întâmpla în anul 1939? Am găsit o programă pe 3 ani de studii care includea:

Educația sanitară (igiena și medicina populară, valoarea nutritivă a alimentelor, alimentația, organele și funcțiile de respirație, sistemul osos, muscular și neros, funcțiile de procreație, despre muncă și oboseală, somnul, surmenajul, alcoolismul, tabagismul, bolile contagioase, măsuri preventive, farmacia casei.

Educația fizică (ținuta și atitudinile, ordinea și curățenia: punctualitatea, apa, aerul și soarele ca factori pentru păstrarea sănătății, repaus și mișcare, viciile și combaterea lor, munca țăranului în comparație cu a muncitorului de fabrică, a meseriașului și a intelectualului, jocuri sportive, dansuri naționale.)

Educația cetățenească și moral religioasă (cunoștințe cetățenești, constituția, legile naturii, sancțiuni, geografia statului național, istoria națională și socială, religie, știința satului și a gospodăriei țărănești, legăturile care stau la baza familiei țărănești: religioase, biologice, economice și juridice, construcții rurale.

Cultura și Arta populară (artă religioasă, împodobirea casei, port și îmbrăcăminte, limba română și literatura populară, scrisori de afaceri, lectură, cunoștințe despre viața sufletească și spirituală, cunoștințe despre societatea omenească.

Acestea sunt doar câteva dintre materiile predate la școală. După cum puteți vedea, o mare parte din noțiunile discutate la clasă sunt strâns legate de relația dintre minte și corp, spirit și suflet. Exista un pasaj din programă care vorbește despre „fapte mintale, emoții, sentimente, voință. Deosebirea faptelor sufletești de cele corporale. Unitatea vieții sufletești. Cunoașterea lucrurilor prin simțuri. Intuiția. Gândirea și formele ei. Cum lucrează mintea omului pentru a găsi adevărul: idei, noțiuni, judecăți, raționamente. Puterea voinței și bolile ei. Jocul copiilor – importanța lui educativă.”

Dascălul era mentor, terapeut, ghid, deschizător de drumuri – cel puțin prin prisma programei pe care trebuia să o urmeze.

Mergem și mai departe – vă prezentăm cum era structurată fișa unui elev din anul 1939.

Fișa include: indicații despre mediul social și starea fizică, examenul antropometric, examen medical, preorientare și îndrumare profesională, profil psihologic, situația școlară.

Notele la materiile obligatorii constituie 25 % din totalul analizei care se facea oricărui elev pentru a stabili ce profesie i se potrivește cel mai bine. Profesorul îi evalua talentele, există chiar o secțiune unde e scris Ce profesiune dorește elevul, Dorința părinților, Îndrumarea educatorului.

La profilul psihologic, elevii erau evaluați după intelect – inteligență, atenție, memorie, imaginație, temperament – felul de a reacționa, sensibilitate, sârguință, puterea de muncă, voioșie, personalitate și caracter – neinfluențabil, sociabil, camaraderie, onestitate, bunătate, simțul dreptății, spirit de conducător sau de subordonat, normal sau anormal sufletește.

Relația cu școala era pe atunci însăși relația cu viața. Meseria aleasă era o continuare a pasiunilor, talentelor, profilului psihologic – cu ajutorul educatorului elevul reușea să facă alegerile potrivite.

În prezent, ne confruntăm cu o stare generală de confuzie în care uităm talentele, facem compromisuri cu meserii pentru care nu suntem potriviți cu scuza că trebuie să ne plătim cumva facturile. Ne întrebăm – dacă am merge acum în școli cu această fișă și i-am ruga pe învățători și profesori să o completeze pentru elevii lor – câți ar reuși? Cât de implicați mai sunt astăzi educatorii în viața copiilor?

Structura sistemului de învățământ pe care am descoperit-o în urmă cu 80 de ani pare să ofere îndrumare, ceea ce e greu de găsit în 2018. Ce învăța elevul atunci? Să caute, să respecte, să lupte pentru ceea ce vrea, pentru ceea ce iubește.

Sunt multe lucruri de dezbătut și nu ne propunem să tragem o concluzie, ci doar să vă punem puțin pe gânduri. Este evident că lucrurile s-au schimbat și un model de pe vremuri nu ar putea să aibă rezultate în sociatatea actuală. Dar dacă am lua aspectele pozitive și le-am face un upgrade? Nu am putea schimba în bine ceea ce se întâmplă în educație?

 

Despre cititul în familie: Alex Ciocan

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Sportivul Alex Ciocan, campion la ciclism,  ne-a povestit mai multe despre modul în care cărțile i-au influențat viața: „În viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște. În plus, o minte mai destoinică te ajută foarte mult – se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.”

Cum ai început să citești?

Povestea e puțin mai complicată pentru că aveam o mamaie care îmi citea în permanență tot felul de povești, dar prima carte pe care am citit-o singur a fost „Legendele Olimpului”. Bineînțeles că m-au atras pozele: era Heracle care se bătea cu tot felul de șerpi și balauri și ca orice băiat, îți dai seama, voiai să vezi ce se întâmplă mai departe și curiozitatea asta m-a făcut să încep să citesc. Cred că pe la șase – șapte ani am început să citesc, șontâc-șontâc bineînțeles, dar e o amintire foarte plăcută. Mamaie clar m-a făcut să îmi placă aceste cărți și m-a ajutat să aflu ce se ascunde în spatele copertelor.

Pe lângă faptul că avea un talent deosebit de narator, avea răbdare să-mi citească. Îmi citea și la prânz când trebuia să-mi fac somnul de copil, îmi citea și seara înainte de culcare. Avea un talent ieșit din comun să povestească – m-a trecut prin toată istoria României, a Europei, am avut un noroc foarte mare cu ea.

De ce e importantă lectura?

Lectura e importantă pentru că îți îmbogățește vocabularul și imaginația. Eu cred că acele vorbe de demult cu cei șapte ani de acasă contează mai mult decât ne putem da seama pentru că în acea perioadă se formează multe principii de viață, ajunge să-ți placă sau nu cartea, ți se formează anumite direcții în vocabular și poți pe urmă să croșetezi pe aceste căi. Dacă pleci de la zero, te trezești undeva în liceu fără prea multe cărți citite, fără cultură generală.

Despre lectura în lumea tehnologiei

Personal, urăsc să citesc pe tabletă. Știu că există cărți pe care ți le poți descărca, nu mă atrag cu nimic, dacă nu simți hârtia în mână, dacă nu rupi din greșeală o pagină, știi, că nu ești atent, parcă nu există farmecul cititului. Ok, sunt foarte bune pentru că găsești niște informații extrem de rapid. Trebuie să fim conștienți că a trecut vremea Larousse-ului, a Dicționarului Enciclopedic sau a cărții lui George Călinescu. Acum cauți pe tabletă sau pe telefon. Dar dacă vrei să citești niște povești cu Făt-Frumos, Frații Grimm, „Legendele Olimpului” – este cu totul altă senzație când răsfoiești cărțile.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

În primul rând, părinții trebuie să aibă foarte mare răbdare pentru că societatea actuală te face să sari peste etape, să le arzi, te enervezi. Eu cred că o jumătate de oră de citit copilului sau împreună cu copilul tău pot face minuni. Până la urmă este o chestie de obișnuință: astăzi îți calci pe inimă și citești jumătate de oră, mâine la fel, la un moment dat, după o lună, ți se pare deja un lucru normal, copilul va trage de tine pentru că și el se va obișnui. Eu cred că, în timp, acest obicei va crea o relație mult mai solidă părinte-copil și, în plus, va ajuta extrem de mult copilul în viitor.

Cum se îmbină lectura cu sportul de performanță?

Eram unul dintre puținii sportivi care își luau prin cantonamente sau deplasări o carte cu el și citeam. Câteodată râdeau de mine și mă întrebau: „E Biblia? De ce o citești?”. Citeam tot felul de romane. Eu cred că în viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște, ca să nu mai zic că o minte mai destoinică te ajută foarte mult și în sport. Se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Citește articolul de pe blogul lui Alex despre Cărțile Copilăriei -> aici.

Sursa foto: alexciocan.com

Ateliere NARATIV la Apahida și Cluj alături de Endava

Pe 31 ianuarie și 1 februarie am avut parte de două zile pline cu ateliere NARATIV. Copiii din localitățile Apahida și Cluj au participat la Storytelling „Alice în Țara Minunilor” cu Andreea Lupescu și Arhitectură „Cocoșatul de la Notre-Dame” cu Delia Popa din partea ArtCrowd – Artiști în educație.

A fost alături de noi Isabela Buhai – Delivery Unit Manager Endava Cluj și ne-au ajutat voluntarii Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – cărora le mulțumim pentru implicare și dedicare.

27658035_1056156357860570_962130413362730375_n

Valentina Roman, directorul Asociației Curtea Veche, le-a povestit copiilor despre cât de distractivă poate fi lectura și le-a făcut o demonstrație. Elevii au închis ochii și și-au imaginat cum arată creatura cu care s-a luptat Hercule. Ce a ieșit a fost peste așteptările noastre: 7 capete de dragon, aripi uriașe, picioare de broască și tot felul de elemente care mai de care mai surprinzătoare.

În prima zi, am avut parte de scenarii memorabile la Apahida: personaje inventate, întrebări inteligente, praf magic, dorințe împlinite și ploaie cu sarmale în Țara Minunilor – unde copiii au făcut exerciții de actorie, mimă, au modificat firul narativ, au desenat, iar la final au compus un cântec alături de Andreea Lupescu.

La Arhitectură, Delia și elevii au vorbit și despre inovațiile din perioada gotică: rozeta și arcul frânt. De la atelier adunate: Toate acestea par vechi acum, dar atunci erau moderne pentru ei!

Pornind de la Cocoșatul de la Notre Dame, copiii au comparat imagini, au aflat mai multe despre arhitectură și fiecare și-a construit propria catedrală. Una din fetițe a folosit note muzicale, pe rozetă a făcut harta pământului, apoi a adăugat niște simboluri matematice.

27654448_1056155841193955_6644563080588798917_n

Pe 1 Februarie, chiar de  Ziua Internațională a Cititului Împreună, am avut parte de lecturi distractive alături de copiii din Cluj. Exercițiile au fost adaptate pentru clasa pregătitoare, așa se face că la Storytelling am ajuns la carnaval cu Alice căreia i-am construit cel mai original costum cu păr cameleonic și rochie cu trenă, am intrat în Țara Minunilor și am format o ușă umană, am colorat, am inventat personaje și am compus coloana sonoră.

Am ajuns apoi la sediul Endava unde am ocupat sălile de ședință și le-am transformat în…spații de joacă.

În timp ce la atelierul de storytelling, cei mici țopăiau de zor prin clasă imitându-l pe Iepurașul din „Alice în Țara Minunilor”, la atelierul de arhitectură, școlarii mai mari au pregătit atent machetele Catedralei de la Notre Dame. Delia a fost impresionată de întrebările și ideile elevilor. Fiecare a povestit ce clădiri interesante a văzut în călătorii, apoi au analizat proporțiile raportate la înălțimea omului.

Endava este una dintre cele mai mari companii de IT și au un motto orientat către oameni – We focus on helping people succeed. The people who work for us, the people who engage with us, and the people who use the systems and applications we design, build, and operate. De aceea, s-au gândit să se implice în educația celor mici, iar primul pas este promovarea lecturii, căci fără citit nu se poate dezvolta nicio carieră. Am fost plăcut surprinși să aflăm că Endava investește și în evenimente pentru copiii angajaților și se preocupă de evoluția lor.

Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – voluntarii noștri au fost alături de noi în fiecare moment, au strâns perle, ne-au ajutat cu materialele, astfel încât totul să se desfășoare conform planului.

Totul a ieșit de poveste și sperăm să ne întoarcem în curând. Implicarea și feedback-ul tuturor celor care au fost alături de noi în aceste zile ne arată că este timpul ca Festivalul NARATIV să vină la Cluj.

27545487_1056156137860592_4060189950788572257_n

Câteva perle de la ateliere adunate:

Eu mi-aș face o casă în Țara Minunilor pentru că acolo au foarte multe uși.

În loc să picure cu picături de ploaie, să fie ploaia magică – să plouă cu brioșe.

De ce copacii nu sunt din vată de zahăr și iarba din fundițe colorate? Ar fi mai vesel totul așa.

Mi-a plăcut când am schimbat povestea și am adăugat ce personaje am vrut eu.

Dacă ar apărea un vrăjitor care ar îndeplini orice dorință, aș vrea să plouă cu SARMALE!

Mai multe poze aici.

Sponsor:

ENDAVA

Sfaturi pentru Booktuberi la început de drum

BOOKTUBING-ul presupune recenzia video a unei cărți și postarea acesteia pe Youtube. În ultima vreme, fenomenul a luat amploare în România, așa se face că cititori copii, adolescenți sau adulți se filmează vorbind despre cărțile pe care le citesc.

Iar dacă la prima vedere poate părea simplu, pentru a deveni fi un booktuber de succes și a te diferenția de ceilalți, trebuie să respecți anumite reguli și standarde în ceea ce privește conținutul și vizualul.

În cadrul Festivalului NARATIV am făcut primul atelier de BOOKTUBING alături de Barna Nemethi. De atunci și până acum am remarcat că numărul booktuberilor a crescut, așa că ți-am pregătit o serie de sfaturi care să te ghideze.

1. Fii concis

Dacă oamenii vor un review mai lung sau mai academic oricum nu se vor uita pe vlogul tău de booktubing. Oamenii sunt aici pentru că vor să știe ce părere ai tu despre cartea asta. Așa că fii concis, și treci peste small talk.

2. Prezintă contextul

Cel mai important lucru pe care oamenii trebuie să-l facă cu o informație este să o pună în context. Dacă oferi elemente de poveste, trivia sau fun facts legate de subiectiul tău principal vei avea mereu o audiență atentă care așteaptă the next easter egg.

3. Respectă formatul

Structurează fiecare episod în introducere, cuprins și încheiere. Încearcă de la episod la episod să respecți cât mai bine lungimile și importanța momentelor subiectului. De exemplu, dacă tot episodul are 5 minute, 1-1:30 min introducere + intrigă; 2:30  min desfășurarea acțiunii + 1 min concluzii finale.

4. Să fie lumină

Nimeni nu vrea să se uite la un video întunecat sau pixelat. Nu uita că e (și) o formă vizuală de a te exprima așa că regula numărul 1 este să ai un cadru în care să te vezi clar, să nu stai contre-jour. E recomandată lumina naturală, dar dacă nu e posibil, asigură-te că ai o sursă artificială care oferă suficientă luminozitate.

5. Decorul

Indiferent dacă alegi să filmezi mereu în același loc sau schimbi decorul o dată cu episodul, fii atent să nu încarci prea tare vizualul. Ce avem în prim-plan? Pe tine și cartea despre care vorbești. Încearcă să elimini elemente care pot atrage atenția de la mesaj și discurs, vrei ca oamenii să te țină minte și să te asocieze cu recenzia de carte. Fără prea multe culori țipătoare, fără obiecte multe în cadru.

6. Montajul

Scurt și la obiect. Concis. Da, poți păstra fazele amuzante, asigură-te doar că nu e prea lung. Altfel, riști ca oamenii să se plictisească și să nu mai revină. Scapă de generalități și axează-te pe lucrurile specifice care ți se par importante: personaje, pasaje preferate, ilustrații, revelații – știi tu, lucruri pe care nu le citești pe copertă sau în descrierile de pe net. Taie fără milă la montaj orice e redundant sau plictisitor.

7. Se aude?

Degeaba ai un vizual perfect, dacă sunetul e problematic și nu se înțelege ce spui. Fă probe înainte, verifică materialul și asigură-te că se aude clar.

8. Stay true to yourself

Adică nu renunța la personalitatea ta, doar de dragul de a plăcea. Ceea ce vor oamenii să vadă e autenticitate, nu oameni-robot care învață textul pe dinafară. Imaginea pe care o vedem trebuie să fie în acord cu felul tău de a fi.

9. Documentează-te

Verifică înainte ce s-a mai făcut. Fă-ți un plan. Urmărește alte vloguri, notează ceea ce îți place. Inspiră-te, nu copia. Caută-ți identitatea vizuală până o găsești. Nu te grăbi.

10. Pune-ți întrebările potrivite și răspunde-ți la ele

De ce te-ar urmări oamenii? Cum îți alegi cărțile? Cât vrei să dureze un episod? Cât de des vei posta? Pe ce platforme te vei promova? Unde vei filma? Cu ce? Ce te-a atras la carte? Care e personajul preferat? Ce revelații ai avut în timp ce citeai? De ce ai recomanda-o și altora?

Gândește-te mereu cum te-ai simți dacă ai fi de partea cealaltă a ecranului și ce te-ar face să urmărești până la capăt & să revii.

Articol de Barna Nemethi și Andreea Lupescu.

Despre cititul în familie: Monica Davidescu

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Puțini sunt cei care știu că Monica Davidescu a fost învățătoare, dansatoare și model, înainte de a fi actriță. Am stat de vorbă cu ea despre importanța lecturii, cărți de suflet și modul în care cititul i-a influențat viața.

Iată ce ne-a povestit:

Prima carte pe care am citit-o în copilărie se numește „Tata” de Tudora Petcuț-Bondoc. Este o carte care îmi provoacă și acum nostalgii și care îmi este extrem dragă. Nu am mai găsit-o, am căutat-o la toate librăriile. Iar când m-am făcut mare, am primit permisiunea de a o copia, de a o xeroxa, așa că o am în xerocopie pentru că, din păcate, nu se mai găsește. Este o carte despre o fetiță mică de la sat, iar acțiunea se petrece în vremea războiului. De ce mi-a plăcut foarte mult această carte? Pentru că eu am crescut la sat, pentru că am trecut prin aceleași ritualuri de nuntă, de botez, de înmormântări, de mers la biserică și așa mai departe, mai puțin partea aceea cu războiul care era destul de urâtă. Însă a fost o carte care mi-a deschis apetitul de a citi. De ce spun asta? Pentru că în momentul în care descoperi o lume, care poate fi și lumea ta, ai tendința de a descoperi zi de zi o altă lume în care să te descoperi sau să crezi că tu ești de acolo.

E imortant ca cei mici să citească pentru a se întâlni cu o lume în care poți evada. E adevărat că în zilele noastre copiii sunt mai atrași de imaginile oferite de tabletă, de imaginile scurte informaționale din desenele animate sau de toate imaginile pe care le văd prin televiziune, dar cred că este extrem de important să citești pentru că în acel moment imaginația ți se dezvoltă, gândirea începe să prindă ramuri, gândurile tale nu mai sunt simple, directe și despre un singur lucru, astfel îți dezvolți complexitatea. Cred că este extrem de important să citești singur, să descoperi anumite lucruri și apoi să le împărtășești cu ceilalți.

În copilărie aveam o singură carte și citeam împreună cu sora mea mai mare. Minunat a fost acel timp! M-am bucurat de descoperirea aventurilor împreună cu sora mea. Mai târziu cu sora cea mică am făcut același lucru, după care s-au înmulțit cărțile, s-au înmulțit problemele. Probabil din cauza prea multor probleme oamenii mari citesc prea puțin în zilele noastre sau cel puțin așa cred eu. Copiii trebuie încurajați să stea mai mult cu cartea în mână decât cu tableta.

Sunt importante cărțile, coloritul, formatul, cât de mari sunt caracterele, cât de frumoase sunt, cât de atractive sunt pentru copiii foarte mici, cei care încă învață literele.

Cum îi citești fetiței tale?

De obicei, ne uităm împreună la cuprinsul unei cărți. Apoi îi citesc toate titlurile de acolo și ea alege seara povestea pe care o dorește. O bifează cu un creionaș ca să știm ce am citit și dacă vrem să ne reîntoarcem sau nu. De foarte multe ori, ține minte imaginile, ea dă paginile, eu citesc. Se întâmplă să fie povești mai lungi, care durează mai mult de douăzeci de minute și atunci fie o apucă somnul pe mama, fie pe fetiță și continuăm povestea a doua zi. Important este că îi plac cărțile la fel de mult cum îi plac și tabletele sau jocurile.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Anca Baniță

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Anca Baniță este om de comunicare, trainer pentru diverse companii, activist eco. Pe blogul ei, scrie despre evoluție personală și călătorii de tot felul.

Iată ce ne-a povestit:

Am avut o copilărie foarte frumoasă datorită cărților, cred că primele de care îmi amintesc cu mare drag sunt cărțile lui Jules Verne, datorită lor am devenit un explorator și au început să-mi placă călătoriile. Apoi, îmi amintesc cartea „Singur pe lume” care m-a marcat profund și m-a învățat ce înseamnă bunătatea. Cred că am învățat și niște istorie din cărțile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” și toate cărțile de după. Am învățat istorie și cred că, în general, cărțile mi-au arătat modele de oameni, m-au învățat cam ce om aș vrea și eu să devin.

Lectura mi-a deschis o lume întreagă și cred că am învățat foarte multe despre calitățile oamenilor, despre ceea ce înseamnă un erou. Fiecare dintre noi cred că am avut eroi când eram mici – de exemplu eu mi-aș fi dorit să fiu un călător din romanele lui Jules Verne. Sunt foarte importante cărțile în setarea unor modele în viață, așa cum sunt și filmele sau oamenii cu care interacționăm.

Mi s-a întâmplat și mie chiar aseară să-mi pară că un personaj dintr-un film care ecranizează o carte nu este așa cum mi-am imaginat eu. Am revăzut „Harry Potter” după ce am citit cărțile și mi s-a părut întotdeauna că Hermione din film este cu totul diferită de cum era în mintea mea.

De-a lungul timpului, cum ai ales cărțile pe care să le citești?

În primul rând, am fost norocoasă să am parte de o bibliotecă cuprinzătoare, la care au contribuit și bunicul meu și mama. Am găsit acolo cărți absolut fascinante așa că am avut de unde să aleg. Îmi amintesc și acum de „Winnetou”, mama a insistat enorm să o citesc și tocmai pentru că a insistat atât de mult nu am citit nicio pagină din ea. Am simțit că mi se forțează mâna. Dacă nu exista un motiv pentru mine, nu citeam. Cred că așa ar trebui procedat cu orice copil: să îi vinzi ideea din punctul lui de vedere, nu pentru că ți s-a părut ție frumoasă cartea.

Ce ar putea face părinții ca să îi atragă pe copiii lor către lectură? 

Cred că copiii lor au o pasiune pentru anumite lucruri deja: poate niște eroi, poate anumite personaje – ar putea să încerce să lege acele personaje de lectură. Să le arate că și în cărți există personaje fantastice, povești extraordinare. Important este să fie atenți la lucrurile cu care rezonează copiii. De când am devenit adult, eu aleg toate cărțile cu sufletul și așa merg dintr-o carte în alta. Și mai e ceva: este ok să nu termini cartea. Asta chiar am simțit-o pe pielea mea, pentru că am multe cărți lăsate pe jumătate și aveam o vinovăție față de ele. Le țineam undeva cu gândul că le voi termina, dar ceva din mine știa că nu o să le termin niciodată. La un moment dat,  am făcut pace cu mine. Cred că dacă le zici asta copiilor – „mai încearcă, e ok, poți să o lași, nu trebuie să o termini acum, nu e o pedeapsă, ar trebui să fie o plăcere”, s-ar putea să fie un pic mai deschiși.

Depinde foarte mult de ce citești și eu nu cred în ideea asta că toți ar trebui să citim aceleași cărți, că există o listă dată de la Dumnezeu pe care toată lumea trebuie să o parcurgă, așa cum nici noi nu ne uităm la toate filmele care există pe planetă. Cred că ar trebui mai degrabă să găsești înclinația copilului către cărțile care îl atrag. Eu de ani de zile citesc doar cărți de dezvoltare personală pentru că acesta este interesul meu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Cătălina Grama (Jojo)

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Cătălina Grama, cunoscută sub numele de Jojo, a debutat încă din adolescență și s-a remarcat ca actriță și cântăreață. În prezent, are doi copii, așa că ne-am gândit să îi cerem câteva sfaturi legate de lectura în familie.

Iată ce ne-a povestit:

Eu am fost foarte îndrăgostită de lectură pentru că am fost o fire mai solitară, ieșeam și mă jucam cu copiii, dar în același timp aveam universul meu. Stăteam în casă și citeam, fie povești nemuritoare, fie Jules Verne – la o anumită vârstă, „1001 de nopți” și tot așa. Consider că lectura este foarte importantă pentru că ne deschide o altfel de perspectivă asupra vieții, încă din copilărie.

În copilărie, într-adevăr, unii copii sunt foarte norocoși și pot călători foarte mult, dar atunci când călătorești doar prin intermediul minții tale și îți imaginezi tot felul de lucruri și descoperi tot felul de lumi, mi se pare cu atât mai interesant. Până la urmă, nu cred să ajungă unul dintre noi peste tot, cel puțin nu într-o singură viață. Cărțile sunt povești despre viață sau inspirate din viață și eu cred ca de aceea merită citite, pentru că ne învață lucruri despre noi și despre ceilalți și despre alte țări, alte obiceiuri, alte culturi. În plus, ne cultivă foarte mult imaginația.

Acum există tot felul de cărți, nu trebuie să începem neapărat cu ceva care are un grad de dificultate sporit. Cred că asta este calea către lectură: cu blândețe, cu iubire, cu deschidere, dacă nu, există riscul să pară o altă temă pentru scoală. Să fim serioși, că și noi am fost copii, cine vrea să facă teme? Nimeni. Nimeni nu vrea să facă teme. În schimb, toată lumea vrea să se relaxeze și să se distreze, iar lectura este o chestiune distractivă.

Sfaturi pentru lectura în familie 

Înainte de a ne muta, toți pereții erau plini de biblioteci și cărți, inclusiv în hol, inclusiv în dormitor, peste tot erau cărțile tatălui meu care a fost profesor de filosofie și istorie a religiilor, și cărțile mamei mele care a fost îndrăgostită de beletristică, romane de dragoste, literatură clasică. Suntem foarte îndrăgostiți de lectură.

Băiețelul meu este foarte interesat pentru că noi îi citim în fiecare seară și, uneori, în timpul zilei când are el chef, pentru că are multe alte activități de făcut și este puțin greu să îi captezi atenția. Însă, seară de seară eu îi citesc câte ceva și încerc să-i variez foarte mult lectura ca să nu se plictisească. Acum am făcut primul pas către o lectură mai amplă și încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit”. I-am citit și „Micul prinț”, dar nu a înțeles prea multe; a văzut apoi  ecranizarea și a mai priceput câteva lucruri.

Încerc să-i citesc „Poveste fără  sfârșit” pentru că, după cum știm, eroul principal e un băiețel foarte curajos. Are seri în care are răbdare să audă încă un capitol, seri în care își pierde răbdarea și atunci trecem la o poveste mai scurtă. Ce mi se pare interesant este că a prins dragoste pentru lectură astfel, pentru că nu îmi imaginez cum altfel ar putea un copil să prindă dragoste pentru a lectura. Serile trecute citeam de pe o carte cu Mickey Mouse, apropos de lectură variată, că asta îl pasionează, în mod evident, și erau litere mari și a vrut să înceapă el să citească. A fost prima dată când a vrut să citească el cuvintele. Mi s-a părut foarte drăguț și i-am spus că dacă învață să citească o să-și poată citi singur tot. A fost fascinat de lucrul ăsta.

Nu văd o chinuială în convingerea copilului să citească, cred că lucrurile trebuie să vină natural. Dacă părinții mei ar fi făcut niște eforturi extraordinare într-o anume zonă nu mi-ar fi plăcut asta, aș fi simțit și nu mi-ar fi plăcut. Bine, mie mi-a plăcut foarte mult să citesc și să ascult povești. Până la urmă tuturor copiilor le plac poveștile și eu cred că asta este un start foarte bun, mai ales dacă sunt povești în care se regăsesc eroii lor atât pe internet, cât și în desenele animate, cât și la cinema. Există acum nenumărate cărți, și e un început bun zic eu, care conțin aventuri ale acestor eroi. Plus că toate poveștile mari au fost ecranizate deja, au fost făcute de către Walt Disney desen animat. Cred că prima legătură trebuie făcută în felul acesta pentru că ei din fragedă pruncie cresc cu desene animate și atunci trebuie făcută legătura așa. Apropo de zilele pe care le trăim noi acum: ei se uită la Blaze și Mașinile Uriașe sau la Cars sau mai știu eu ce. Există cărți dedicate acestor personaje și atunci un început bun este să creeze conexiunea între personajele pe care ei le descoperă în peisajul acesta animat, aducându-i mai aproape de acest univers literar.

Cred că ora dinainte de culcare nu este întâmplătoare, citeam zilele trecute și un articol despre asta, despre lectura de seară, copiii tot timpul trag de timp înainte de culcare. Nu vor să doarmă. Și atunci, îi iei de la desene animate, îi anunți cu ceva timp înainte să nu fie foarte supărați că îi iei de acolo și le mai promiți ceva: uite, dacă ești cuminte o să-ți citesc ceva! Și atunci el nu se culcă imediat și pentru el asta e interesant, iar așa, ușor-ușor, capătă gustul pentru lectură. Dacă lucrul acesta nu se face din copilărie, apropos de sfaturi, și se încearcă către adolescență, după ce au ajuns la un anumit nivel în școală, evident că este mai dificil. Însă, eu cred că și atunci pot fi făcute minuni.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

FEPRA International – Donație la Curcani, județul Călărași

Chiar înainte de Sărbători, pe 15 decembrie 2017, am mers la Curcani în județul Călărași împreună cu cei de la FEPRA International și am dăruit Cărțile Copilăriei celor peste 700 de elevi din localitatea Curcani, județul Călărași.

Copiii au aflat lucruri interesante despre beneficiile și importanța lecturii de la Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și de la reprezentanții companiei FEPRA International. Andreea Lupescu a fost alături de noi pentru a le arăta copiilor ce jocuri pot realiza pornind de la lecturile de iarnă.

Cei mici au primit peste 2000 de volume “Cărțile copilăriei”, iar mecanismul a fost unul care sperăm să se propage și în anii următori: clienții și colaboratorii companiei au renunțat la cadourile lor de Crăciun, donându-le către acești copii sub forma unor cărți menite să le dezvolte vocabularul, imaginația și să îi poarte prin tot felul de povești, scrise într-un limbaj accesibil vârstei lor.

25487347_1028336377309235_1129177728892513285_o

Elevii din Curcani au fost extrem de deschiși și comunicativi, au interacționat cu noi. Un moment emoționant a fost cel în care am ținut împreună un moment de reculegere pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Ziua donației a coincis cu doliul național,  iar copiii au putut să descoperi prin lectură cum era regele la 4 ani, pasiunea sa pentru mașini și avioane, cum a ajuns să piloteze după doar 3 săptămâni de antrenament. Cei mici au închis ochii și ghidați de vorbele Andreei au călătorit în trecut în Elveția, Luxembourg și Londra – prin episoade-cheie din carte.

Didona și Cristina de la FEPRA International i-au încurajat pe copii să recicleze selectiv, le-au povestit despre natură și cum o putem proteja prin gesturi mărunte care schimbă lumea.

“Ne-am bucurat să primim o invitație de acest gen, din partea Asociației Curtea Veche. Considerăm că educația este esențială în a schimba sau îmbunătăți comportamentul și gândirea rigidă a societății, atunci când vine vorba de protejarea mediului înconjurător și de necesitatea de a-l păstra curat. Iar educația începe încă din clasele primare, doar că, din păcate, în România există extrem de multe grupuri vulnerabile și defavorizate, pentru care accesul la o bibliotecă sau la un simplu raft cu cărți rămâne o necunoscută. Doar prin lectură copiii de astăzi vor ajunge să înțeleagă cursul firesc al mediul înconjurător și vor reuși să devină mesageri pentru frați, părinți, bunici și prieteni de joacă’” a declarat Doru Manea, Director General FEPRA Internațional.

25399006_1028336040642602_2653438302938673395_n

Ne-am bucura ca un număr cât mai mare de companii să încurajeze donațiile în rândul angajaților. Dincolo de gestul frumos, este o modalitate de a propaga și încuraja generozitatea – iar mecanismul este foarte simplu: oamenii renunță la cadourile corporate de sărbători pentru a face o bucurie unui copil.

Mai multe poze aici.

Sponsor:

screen-shot-2017-12-18-at-13-38-50

Cum să faci atelier de Povești pe muzică la tine acasă

Dintre atelierele #NARATIV, cel de Povești pe muzică rămâne mereu în topul preferințelor copiilor, mai ales că la final fredonează melodia inventată de ei, de la zero.

Ca să venim în ajutorul vostru, am discutat cu Andreea Lupescu, pedagogul nostru, despre cum puteți organiza un atelier similar la voi acasă. Partea bună este că mecanismul funcționează atât pentru un singur copil, cât și pentru grupuri.

Așadar, începem în 3, 2, 1…

Pasul 1

Alegeți o carte. Noi lucrăm de obicei pe Peter Pan sau Pinocchio, dar punctul de pornire poate fi constituit de orice poveste. Copilul închide ochii, iar cineva citește un pasaj relevant. Se fac mici pauze pentru a-l întreba cum își imaginează că arată universul prezentat, cum sunt personajele, ce dimensiuni au lucrurile, ce culori apar – orice întrebare e binevenită, dezvoltă imaginația.

Pasul 2

Copilul deschide ochii. Discutăm despre ceea ce și-a imaginat. Dacă sunt mai mulți copii, comparăm modul în care fiecare își imaginează lucruri diferite prin aceleași cuvinte.

Exemple: Cât de mari sunt piticuții din Țara de Nicăieri? Ce culoare are soarele de acolo? Cum e îmbrăcat Peter Pan? Dar Zâna Clopoțica? De ce era trist Gepetto? Cât de înalt era Pinocchio?

Pasul 3

Stabilim universul pe care vrem să îl evocăm în melodie și ce personaje vrem să apară. Le scriem pe o foaie de hârtie. Dacă sunt mai mulți copii, fiecare scrie cel puțin un cuvânt-cheie.

Pasul 4

Primul vers e cel mai greu, de aceea are nevoie de un ghid care să pună întrebările corecte.

Exemple de la atelier:

– Cine vrem să apară primul? 
– Peter Pan.
– Și ce face el? Zboară? Înoată? Aleargă?
– Înoată.
– Bun. Avem Peter Pan înoată… ce rimează cu înoată?
– Fermecată.
– Atunci cum continuăm? Peter Pan înoată…în (…) fermecată.
– Marea fermecată.

Așa ajungem la primele 2 versuri: Peter Pan înoată / În marea fermecată.

Pasul 5

După ce am compus primele 4 versuri, le căutăm o linie melodică simplă. Căutăm ritmul, putem face și câteva exerciții de coloană sonoră – cum se aud valurile? Cum foșnesc frunzele?

De asemenea, vă puteți folosi creativitatea la partea de percuție, ținând ritmul cu ajutorul creioanelor, paharelor, sticlelor, diverselor texturi sau jucării. Fiecare element solid din universul înconjurător are o rezonanță anume care poate fi integrată sau analizată.

De regulă, e bine să înregistrați cu reportofonul de la telefon, ca să o puteți asculta sau modifica ulterior.

Pasul 6

După ce ați compus după structura obișnuită Strofă-Refren-Strofă – Refren dublu se reia cântecul cap-coadă. Dacă vă simțiti inspirați, puteți crea un bridge (o structură care își schimbă forma, ritmul și linia melodică). Nu uitați să scrieți versurile, nu vă bazați doar pe memorie.

Astfel dezvoltăm imaginația, creativitatea, înțelegem mai bine povestea, facem parte din ea, ba chiar avem ocazia să inventăm personaje și situații inedite.

Acest atelier se poate organiza acasă, în aer liber pe vreme călduroasă, la școală, în tabere sau excursii.

Baftă la compus!

Autor: Andreea Lupescu