Despre cititul în familie: Ioana Ginghină

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Ioana Ginghină este o actriță de succes, soția lui Alexandru Papadopol și mama unei fetițe superbe pe nume Ruxandra.

Iată ce ne-a povestit:

Să zicem că eu fac parte dintr-o generație norocoasă: nu am avut atât de mult acces la televizor și atunci bucuria copilăriei mele de a intra într-o poveste era prin citit. Am început când eram foarte mică. Printre primele cărți pe care le-am citit singură era ediția lui Ion Creangă: „Capra cu trei iezi”,  „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori”. Cred că se aflau în biblioteca tuturor românilor din perioada aceea. Apoi, bineînțeles, am început să cresc și să citesc „Cireșarii”,„Aventurile lui Huckleberry Finn”, ”Tom Sawyer”, „La Medeleni” țin minte că toate acestea mi-au marcat într-un mod pozitiv copilăria. Când am ajuns la ultima carte din „Cireșarii”, îmi venea să plâng că s-a terminat.

Eu în continuare citesc foarte mult vara, mai ales în vacanță. Datorită meseriei de actriță mi-am păstrat această vacanță de vară când am pauză de stagiune.

Cum ne ajută lectura?

Pe mine mă ajută foarte mult lectura pentru că îmi place să descopăr lumi pe care nu le cunosc și nu știu dacă o sa am vreodată posibilitatea să le cunosc. Mă ajută și în meserie pentru că înțeleg psihologii noi, tipologii de personaje, de oameni, de trăiri. Cititul îmi face foarte bine la suflet și la inimă, iar pentru copii este tot așa: o descoperire a unor lumi frumoase. Din păcate, toate aceste alternative moderne ale distracției, oferite de televizor și de gadget-uri sunt foarte violente. Inclusiv poveștile clasice transpuse într-un film de desen animat sau film pentru copii –  încep de obicei cu partea foarte tristă. Normal că prin film vrei să emoționezi foarte mult, dar cartea te lasă pe tine să-ți faci filmul. Eu de asta sunt puțin supărată pe poveștile clasice ecranizate, pentru că sunt dominate de tristețe, pentru a impresiona mai mult.  Asta este problema atunci când se ecranizează o poveste: nu te lasă pe tine să îți imaginezi cum ți-ai dori-o.

Cum să facem lectura mai distractivă pentru copii, să le creem obiceiul de a citi de plăcere?

Sunt foarte mulți părinți care zic: „Eu ii zic copilului meu să citească”, poate chiar îi citește seara înainte de culcare. Cel mai important este ca cel mic să te vadă cu o carte în mână. Degeabă îi zici că trebuie să citească – dacă el nu te vede niciodată cu o carte în mână, nu o să citească pentru că noi suntem oglinda copiilor noștri. Eu personal nu pot să mă laud că citesc atât de mult cât citește Alexandru (n.r. – soțul ei). Alexandru citește foarte mult, tot timpul e cu o carte în mână, oriunde, îl vezi că e în vacanță, că e acasă, tot timpul citește. Atunci văd că și Ruxandra (n.r. – fiica) le citește povești păpușilor. Chiar mai devreme se îmbrăcase în prințesă, avea o carte în mână și le citea povești păpușilor. Am fost în Grecia la mare și citea și ea seara înainte de culcare cu noi, citea și pe plajă.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

Cred în primul rând copiii trebuie să-i vadă și pe ei citind și nu doar stând la televizor. Ar trebui, pur și simplu, inventate niște jocuri. Bineînțeles că trebuie început cu povești scurte, după care ne putem imagina continuarea, sau putem să ne jucăm pe roluri. Copiii sunt foarte dornici să se joace cu părinții, eu văd asta pe propria piele și părinții nu au timp să se joace cât ar vrea copiii. Cred că dacă părintele ar fi mai deschis spre joacă, copilul ar deveni mai interesat de poveste. E simplu: azi începi cu cinci minute, mâine sau peste o săptămână cu zece minute sau 20, pe urmă ușor-ușor se poate educa un copil să citească și să îi placă. Dar cred că îți trebuie timp. Eu am o vorbă care poate nu sună bine, dar mi se pare că e foarte adevărată: în momentul în care faci un copil, ai un job, iar în momentul în care ai un job, acest job de mamă, trebuie tratat la fel ca jobul tău, serviciul tău. Dacă un program normal e de opt ore, trebuie să îi aloci și copilului același timp.  Adică nu-i corect să vii de la job acasă și să ai pretenția să te înțeleagă, să te accepte, să îți accepte nervii, să accepte că nu ai timp.  Trebuie să înțelegi că ai doi șefi: cel de la serviciu și copilul. Trebuie să fii la fel de corectă, aplicată și dedicată la ambele joburi.

Cât de atrași sunt copiii de lectură?

Copiilor le lipsesc emoțiile. Eu lucrez cu ei și pe partea de teatru și sunt foarte tristă să văd că nu mai au emoții. Adică eu pentru a descoperi cu ei emoțiile, pentru a le putea interpreta, îi pun să spună o poveste tristă și o poveste veselă. De cele mai multe ori,  nu au povești vesele.

Ce putem face pentru a le dezvolta creativitatea?

Eu susțin toate cluburile creative, indiferent că e teatru sau pictură. Și asta le spun și părinților copiilor cu care lucrez: tot ce înseamnă creativitate înseamnă dezvoltarea psihicului, dezvoltarea sufletului, dezvoltarea copilului într-un adult. Cred că trebuie mers cu copilul foarte mult pe partea creativă pentru că îi dezvoltă mintea și viziunea, indiferent că poate nu o să se facă actor sau pictor sau scriitor de povești. Trebuie duși la cluburile creative și duși la teatru, la tot soiul de cursuri de dezvoltare personală. Chiar și eu încerc să mă dezvolt personal ducându-mă la tot felul de cursuri și seminare. Lumea se gândește atunci când aude „dezvoltare personală” la teatru sau la ceva legat de comunicare, dar nu e adevărat, poți să te apuci de grădinărit, dacă nu ai făcut până atunci grădinărit, și te-ai dezvoltat personal pe partea asta. Lumea trebuie să fie mult mai deschisă în a ieși din casă și a face tot soiul de lucruri frumoase.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Alex Ciocan

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Sportivul Alex Ciocan, campion la ciclism,  ne-a povestit mai multe despre modul în care cărțile i-au influențat viața: „În viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște. În plus, o minte mai destoinică te ajută foarte mult – se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.”

Cum ai început să citești?

Povestea e puțin mai complicată pentru că aveam o mamaie care îmi citea în permanență tot felul de povești, dar prima carte pe care am citit-o singur a fost „Legendele Olimpului”. Bineînțeles că m-au atras pozele: era Heracle care se bătea cu tot felul de șerpi și balauri și ca orice băiat, îți dai seama, voiai să vezi ce se întâmplă mai departe și curiozitatea asta m-a făcut să încep să citesc. Cred că pe la șase – șapte ani am început să citesc, șontâc-șontâc bineînțeles, dar e o amintire foarte plăcută. Mamaie clar m-a făcut să îmi placă aceste cărți și m-a ajutat să aflu ce se ascunde în spatele copertelor.

Pe lângă faptul că avea un talent deosebit de narator, avea răbdare să-mi citească. Îmi citea și la prânz când trebuia să-mi fac somnul de copil, îmi citea și seara înainte de culcare. Avea un talent ieșit din comun să povestească – m-a trecut prin toată istoria României, a Europei, am avut un noroc foarte mare cu ea.

De ce e importantă lectura?

Lectura e importantă pentru că îți îmbogățește vocabularul și imaginația. Eu cred că acele vorbe de demult cu cei șapte ani de acasă contează mai mult decât ne putem da seama pentru că în acea perioadă se formează multe principii de viață, ajunge să-ți placă sau nu cartea, ți se formează anumite direcții în vocabular și poți pe urmă să croșetezi pe aceste căi. Dacă pleci de la zero, te trezești undeva în liceu fără prea multe cărți citite, fără cultură generală.

Despre lectura în lumea tehnologiei

Personal, urăsc să citesc pe tabletă. Știu că există cărți pe care ți le poți descărca, nu mă atrag cu nimic, dacă nu simți hârtia în mână, dacă nu rupi din greșeală o pagină, știi, că nu ești atent, parcă nu există farmecul cititului. Ok, sunt foarte bune pentru că găsești niște informații extrem de rapid. Trebuie să fim conștienți că a trecut vremea Larousse-ului, a Dicționarului Enciclopedic sau a cărții lui George Călinescu. Acum cauți pe tabletă sau pe telefon. Dar dacă vrei să citești niște povești cu Făt-Frumos, Frații Grimm, „Legendele Olimpului” – este cu totul altă senzație când răsfoiești cărțile.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

În primul rând, părinții trebuie să aibă foarte mare răbdare pentru că societatea actuală te face să sari peste etape, să le arzi, te enervezi. Eu cred că o jumătate de oră de citit copilului sau împreună cu copilul tău pot face minuni. Până la urmă este o chestie de obișnuință: astăzi îți calci pe inimă și citești jumătate de oră, mâine la fel, la un moment dat, după o lună, ți se pare deja un lucru normal, copilul va trage de tine pentru că și el se va obișnui. Eu cred că, în timp, acest obicei va crea o relație mult mai solidă părinte-copil și, în plus, va ajuta extrem de mult copilul în viitor.

Cum se îmbină lectura cu sportul de performanță?

Eram unul dintre puținii sportivi care își luau prin cantonamente sau deplasări o carte cu el și citeam. Câteodată râdeau de mine și mă întrebau: „E Biblia? De ce o citești?”. Citeam tot felul de romane. Eu cred că în viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște, ca să nu mai zic că o minte mai destoinică te ajută foarte mult și în sport. Se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Citește articolul de pe blogul lui Alex despre Cărțile Copilăriei -> aici.

Sursa foto: alexciocan.com

Despre cititul în familie: Anca Baniță

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Anca Baniță este om de comunicare, trainer pentru diverse companii, activist eco. Pe blogul ei, scrie despre evoluție personală și călătorii de tot felul.

Iată ce ne-a povestit:

Am avut o copilărie foarte frumoasă datorită cărților, cred că primele de care îmi amintesc cu mare drag sunt cărțile lui Jules Verne, datorită lor am devenit un explorator și au început să-mi placă călătoriile. Apoi, îmi amintesc cartea „Singur pe lume” care m-a marcat profund și m-a învățat ce înseamnă bunătatea. Cred că am învățat și niște istorie din cărțile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” și toate cărțile de după. Am învățat istorie și cred că, în general, cărțile mi-au arătat modele de oameni, m-au învățat cam ce om aș vrea și eu să devin.

Lectura mi-a deschis o lume întreagă și cred că am învățat foarte multe despre calitățile oamenilor, despre ceea ce înseamnă un erou. Fiecare dintre noi cred că am avut eroi când eram mici – de exemplu eu mi-aș fi dorit să fiu un călător din romanele lui Jules Verne. Sunt foarte importante cărțile în setarea unor modele în viață, așa cum sunt și filmele sau oamenii cu care interacționăm.

Mi s-a întâmplat și mie chiar aseară să-mi pară că un personaj dintr-un film care ecranizează o carte nu este așa cum mi-am imaginat eu. Am revăzut „Harry Potter” după ce am citit cărțile și mi s-a părut întotdeauna că Hermione din film este cu totul diferită de cum era în mintea mea.

De-a lungul timpului, cum ai ales cărțile pe care să le citești?

În primul rând, am fost norocoasă să am parte de o bibliotecă cuprinzătoare, la care au contribuit și bunicul meu și mama. Am găsit acolo cărți absolut fascinante așa că am avut de unde să aleg. Îmi amintesc și acum de „Winnetou”, mama a insistat enorm să o citesc și tocmai pentru că a insistat atât de mult nu am citit nicio pagină din ea. Am simțit că mi se forțează mâna. Dacă nu exista un motiv pentru mine, nu citeam. Cred că așa ar trebui procedat cu orice copil: să îi vinzi ideea din punctul lui de vedere, nu pentru că ți s-a părut ție frumoasă cartea.

Ce ar putea face părinții ca să îi atragă pe copiii lor către lectură? 

Cred că copiii lor au o pasiune pentru anumite lucruri deja: poate niște eroi, poate anumite personaje – ar putea să încerce să lege acele personaje de lectură. Să le arate că și în cărți există personaje fantastice, povești extraordinare. Important este să fie atenți la lucrurile cu care rezonează copiii. De când am devenit adult, eu aleg toate cărțile cu sufletul și așa merg dintr-o carte în alta. Și mai e ceva: este ok să nu termini cartea. Asta chiar am simțit-o pe pielea mea, pentru că am multe cărți lăsate pe jumătate și aveam o vinovăție față de ele. Le țineam undeva cu gândul că le voi termina, dar ceva din mine știa că nu o să le termin niciodată. La un moment dat,  am făcut pace cu mine. Cred că dacă le zici asta copiilor – „mai încearcă, e ok, poți să o lași, nu trebuie să o termini acum, nu e o pedeapsă, ar trebui să fie o plăcere”, s-ar putea să fie un pic mai deschiși.

Depinde foarte mult de ce citești și eu nu cred în ideea asta că toți ar trebui să citim aceleași cărți, că există o listă dată de la Dumnezeu pe care toată lumea trebuie să o parcurgă, așa cum nici noi nu ne uităm la toate filmele care există pe planetă. Cred că ar trebui mai degrabă să găsești înclinația copilului către cărțile care îl atrag. Eu de ani de zile citesc doar cărți de dezvoltare personală pentru că acesta este interesul meu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activități de vacanță in familie

Sărbătorile sunt un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu:  te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi.Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În jurul bradului – puzzle din poveste

În jurul bradului de Crăciun punem niște bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

FEPRA International – Donație la Curcani, județul Călărași

Chiar înainte de Sărbători, pe 15 decembrie 2017, am mers la Curcani în județul Călărași împreună cu cei de la FEPRA International și am dăruit Cărțile Copilăriei celor peste 700 de elevi din localitatea Curcani, județul Călărași.

Copiii au aflat lucruri interesante despre beneficiile și importanța lecturii de la Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și de la reprezentanții companiei FEPRA International. Andreea Lupescu a fost alături de noi pentru a le arăta copiilor ce jocuri pot realiza pornind de la lecturile de iarnă.

Cei mici au primit peste 2000 de volume “Cărțile copilăriei”, iar mecanismul a fost unul care sperăm să se propage și în anii următori: clienții și colaboratorii companiei au renunțat la cadourile lor de Crăciun, donându-le către acești copii sub forma unor cărți menite să le dezvolte vocabularul, imaginația și să îi poarte prin tot felul de povești, scrise într-un limbaj accesibil vârstei lor.

25487347_1028336377309235_1129177728892513285_o

Elevii din Curcani au fost extrem de deschiși și comunicativi, au interacționat cu noi. Un moment emoționant a fost cel în care am ținut împreună un moment de reculegere pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Ziua donației a coincis cu doliul național,  iar copiii au putut să descoperi prin lectură cum era regele la 4 ani, pasiunea sa pentru mașini și avioane, cum a ajuns să piloteze după doar 3 săptămâni de antrenament. Cei mici au închis ochii și ghidați de vorbele Andreei au călătorit în trecut în Elveția, Luxembourg și Londra – prin episoade-cheie din carte.

Didona și Cristina de la FEPRA International i-au încurajat pe copii să recicleze selectiv, le-au povestit despre natură și cum o putem proteja prin gesturi mărunte care schimbă lumea.

“Ne-am bucurat să primim o invitație de acest gen, din partea Asociației Curtea Veche. Considerăm că educația este esențială în a schimba sau îmbunătăți comportamentul și gândirea rigidă a societății, atunci când vine vorba de protejarea mediului înconjurător și de necesitatea de a-l păstra curat. Iar educația începe încă din clasele primare, doar că, din păcate, în România există extrem de multe grupuri vulnerabile și defavorizate, pentru care accesul la o bibliotecă sau la un simplu raft cu cărți rămâne o necunoscută. Doar prin lectură copiii de astăzi vor ajunge să înțeleagă cursul firesc al mediul înconjurător și vor reuși să devină mesageri pentru frați, părinți, bunici și prieteni de joacă’” a declarat Doru Manea, Director General FEPRA Internațional.

25399006_1028336040642602_2653438302938673395_n

Ne-am bucura ca un număr cât mai mare de companii să încurajeze donațiile în rândul angajaților. Dincolo de gestul frumos, este o modalitate de a propaga și încuraja generozitatea – iar mecanismul este foarte simplu: oamenii renunță la cadourile corporate de sărbători pentru a face o bucurie unui copil.

Mai multe poze aici.

Sponsor:

screen-shot-2017-12-18-at-13-38-50

„Povești pe muzică” la standul Dacia România – Gaudeamus 2017

Duminică, pe 27 noiembrie, standul Dacia România din cadrul târgului Gaudeamus a răsunat de versuri care l-au avut în prim-plan pe Peter Pan, jocuri alături de copii, dans, exerciții care dezvoltă imaginația și lectură distractivă alături de artista Andreea Lupescu.

Copiii au avut parte de un atelier marca NARATIV de „Povești pe muzică” și au pornit într-o călătorie alături de Peter Pan. Dar, mai bine, să o lăsăm pe Andreea să ne povestească mai multe de la fața locului:

Stăm cu toții pe perne și vorbim despre Peter Pan. Copiii au o imaginație fantastică, cel mai mult le place să le citesc, în timp ce ei închid ochii și își imaginează că se află în poveste și pot zbura către Țara de Nicăieri. Discutăm despre cum arată personajele fiecăruia:

– Piticuțul meu are un costum verde!
– Al meu are o căciulă roșie, cămașă portocalie și pantaloni albaștri.

Dar dacă soarele din Țara de Nicăieri ar avea orice culoare?

În mijloc e verde pastel, iar razele sunt argintii – îmi zice unul din băieți.

Copiii au un vocabular dezvoltat și intră imediat în poveste, abia așteaptă să construim cântecele împreună, sunt foarte comunicativi și entuziaști. Pun întrebări. Inventează noi scenarii. Suntem printre nori și le facem coloană sonoră, coborâm și mergem spre laguna sirenelor pășind pe frunze care foșnesc.

12

Facem exerciții de ritm, cântăm, schimbăm cuvintele, căutăm rime și linii melodice, până când ajungem la forma care ne place tuturor:

Peter Pan înoată
C-o sirenă minunată
Are lumea toată
În scoica fermecată

La refren, copiii vor să apară piratul așa că…

Vine Hook cu sabia,
Pam-param-pam
Peter Pan câștigă
Pam-param-pam
Zâna se distrează
Pam-param-pam
Iar Wendy dansează
Param-param-pam

Se încheie cu aplauze și dans.

– s f â r ș i t –

Încurajăm părinții să le citească celor mici, să le pună întrebări legate de personaje și acțiunile lor, transformând lectura într-un element distractiv. Veți fi uimiți ce imaginație bogată au copiii și cât de dornici sunt să intre în povești.

Credit Foto: Dacia România

Donație de carte la Mircești în județul Iași

Miercuri, pe 22 noiembrie, am zburat de la București spre Iași, alături de Cărțile Copilăriei, care urmau să ajungă la elevii din comuna Mircești, județul Iași.

Ne-am bucurat de sprijinul Azomureș, Golden Star SRL și Sameday Courier pentru a aduce peste 300 de zâmbete pe tărâmuri moldovenești.

De la aeroport și până în sat, ne-am deconectat de la agitația orașului printre dealuri și păduri și-am ajuns în locul în care s-a născut Vasile Alecsandri. Am mers să îi vedem casa memorială și-am remarcat că se află într-o stare foarte proastă (poate citește cine trebuie și ia măsuri).

Am descoperit un conac spațios și-am reținut un obicei tare boem al lui Alecsandri – stătea cocoțat pe 2 perne turcești așezate pe rotițe și își bea cafeaua la geam – evident, în poziție turcească. Mai avea un jilț cu capete de lei primit cadou de la Carol I, cu care era prieten, un pian elegant al fiicei sale și multe cărți. Am mers apoi să vizităm școlile din cele 2 sate ale comunei, Mircești și Iugani – am descoperit săli pictate de profesori și elevi, pe garduri erau pictate de către copii mesaje motivaționale „fii vesel” și pe trepte „nimic nu e imposibil”.

img_0414

Una dintre problemele cu care am aflat că se confruntă comunitatea este că în zonă se nasc 2-3 copii pe an – așa că în prezent nu există clasele a șasea și a șaptea, și astfel generațiile noi de elevi se răresc. Concluzia domnului primar cu care am stat de vorbă: puțini copii, mulți adulți plecați din țară, bugete mici pentru infrastructură. După ce ne-am familiarizat cu situația elevilor, am mers să îi cunoaștem și am fost primiți cu aplauze și sute de zâmbete.

Ne-au dansat, ne-au cântat, ne-au spus ultimele titluri citite, dar când i-am întrebat despre ce a fost vorba în carte – au fost puțin derutați. Poate din cauza emoțiilor sau poate din lipsa unui obicei constant al lecturii sau a realității cu care se confruntă România: un grad din ce în ce mai ridicat de analfabetism funcțional (cei care citesc, dar nu știu să reproducă ideile sau mesajul principal a ceea ce au citit).

Ne-am bucurat să aflăm că de aproape o lună o învățătoare a înființat un club de lectură  pe care îl vom susține în continuare cu toate resursele de care dispunem: metode de lucru cu copii, idei și sfaturi, cărți și resurse.

img_0465

Reprezentantul Golden Star SRL, domnul Radu Ștefănescu, a lăudat marile personalități născute prin împrejurimile Iașiului și i-a încurajat pe copii să viseze și să devină mai buni decât predecesorii lor. Ovidiu Maior de la Azomureș i-a îndemnat pe copii să citească pentru că pot ajunge oriunde în lume prin povești, pot afla despre culturi și civilizații îndepărtate.

Ultimul moment al evenimentului a fost cel care a adus fascinație și bucurie pe chipurile copiilor, a fost adaptat limbajului lor și i-a provocat la joc: Hai să închidem ochii și să zburăm alături de Peter Pan spre Țara de Nicăieri, le-a spus draga noastră Andreea Lupescu. Apoi am cântat împreună, am construit un fundal sonor aerian, pământean și marin, și-am descoperit cât de distractivă poate fi lectura.

Interes există. Entuziasm la fel. Așa că următorul pas ar fi un club de lectură constant care să pună în aplicare metodele propuse de noi prin care cititul devine un obicei distractiv, care dezvoltă imaginația și îmbunătățește vocabularul.

Pentru mai multe fotografii de la eveniment, click aici.

Sponsori și parteneri:

 parteneri-01

Despre cititul în familie: Mihai Călin

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Actorul Mihai Călin crede că lectura i-a influențat mult viața și ține cont de acest aspect când vine vorba de educația propriului copil.

De asemenea Mihai s-a implicat alături de noi în donațiile de carte din Spanțov (județul Călărași) și Răscăeți (județul Dâmbovița) și le-a arătat copiilor cum imaginația poate porni spre căi nemărginite prin lectură. Cei mici au fost tare entuziasmați să citească pe roluri alături de el și să povestească împreună despre Robinson Crusoe.

I-am cerut câteva sfaturi și sugestii legate de parentingul prin lectură și-am primit niște povestioare tare interesante.

18358659_902504563225751_8782156448235641450_oFotografie de la donația din Spanțov

El ne-a povestit:

Primul lucru pe care îl țin minte despre lectură, despre carte nu este foarte timpuriu așa. Am avut o perioadă între clasa a II-a și clasa a IV- a când am citit foarte mult, o întreagă colecție de reviste „Magazin Istoric”.  Am descoperit la mine acasă o colecție foarte interesantă, din ’67 – ’70, când în România exista o perioadă oarecum de liberalizare politică și se puteau scrie lucruri pe care nu le puteai scrie înainte de anii 60 și nici după anii 72/73. Erau foarte interesante, m-au plonjat în zona asta istorică.

Am fost abonat doi ani la revista „Pif”, asta m-a marcat foarte tare pentru că așa am învățat limba franceză. Sigur, au contat și orele de la școală, dar citeam revista „Pif” din scoarță în scoarță, fiecare silabă, fiecare cuvânt.

Ceea ce m-a marcat iarăși foarte mult cam tot în perioada aia, a fost „Legendele Olimpului”  care mi-a plăcut foarte mult. Chiar acum o recitesc cu fiul meu.

Aceste trei experiențe ale mele m-au apropiat mai mult de carte, de lectură.

Unde ai ajuns, prin intermediul lecturii?

Am plonjat în alte lumi.

Fiecare limbă străină învățată înseamnă o altă lume, un alt univers pe care ți-l deschizi în față. Tot astfel, fiecare carte pe care o citești îți deschide noi lumi.

Lumea se întreabă de ce am nevoie de muzică sau de teatru sau de film sau de lectură. Pur și simplu, este o evadare din lumea cotidiană, oamenii simt nevoia să iasă din rutină: trezit, mers la școală sau la serviciu, făcut de mâncare, spălat, culcat. Toate lucrurile astea sunt absolut necesare, dar încet-încet se transformă intr-o rutină.

Dacă nu îți ridici ochii din viața de zi cu zi și nu privești un copac, o pasăre, un câine jucându-se, norii pe cer, nu deschizi o carte să intri într-o altă lume, încet-încet lumea asta cotidiană, diurnă, rutina asta, te abrutizează. Adică devii doar o mașinărie care funcționează, nu are niciun fel de aspirație, niciun fel de dorință.

Sigur, acum poate m-am pierdut în vorbe… dar de fapt asta este simplu: lectura, indiferent că este roman, o nuvelă scurtă, eseu, carte de călătorie, te face să visezi, să-ți faci propriul tău film și să trăiești mai intens, mai frumos.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

Fiul meu are 11 ani, a intrat în clasa a V-a acum, nu a fost neapărat un truc. I-am citit de când era bebeluș, i-am citit în fiecare seară la culcare și eu, și soția, chiar și acum îi mai citim, acum ceva mai puțin, nu chiar până adoarme, de fiecare dată ce mi s-a părut important: l-am luat cu noi când am mai mers prin librării să căutăm cărți, căutam cărți împreună pentru el, acum și le caută el singur. Ceea ce e interesant e că îi place foarte mult în librării în care are un mic locșor în care poate să citească acolo, adică nu doar să intre, să ia cartea, să o cumpere și să plece, ci să stea, să citească câteva pagini din ceva sau altceva, poate chiar să bea un ceai și să citească acolo. Și încet-încet copiii fac, și noi am făcut la fel când eram mici, fac ce văd la parinți sau la cei apropiați, nu știu, bunici, prieteni apropiați.  E puterea exemplului, nu i-am impus niciodată anumite lucruri.

Nu avem niște trucuri anume, e adevărat că uneori îi spun: uite, dar ai citit cartea aia și ai lăsat-o, te-ai apucat de alta. Nu e neapărat un lucru rău, adică să începi o carte și să citești două sau chiar trei în paralel, chiar și eu mai fac chestia asta pentru că depinde și de starea de moment, uneori vrei altceva într-o zi sau în alta.

Despre importanța repovestirilor

Citește „Cei trei muschetari” îl prinde povestea, după aia se plictisește puțin, mai târziu iar citește, iar o lasă. E destul de dificil de citit și Dumas, și Jules Verne, e stufos, e un alt limbaj, e cu totul altă lume și de asta aparițiile astea, repovestirile, cum e asta „Odiseea” după Homer, „O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne, „Alice în țara minunilor” –  Lewis Caroll,  „Mituri romane”.

Toate aceste repovestiri sunt foarte importante pentru un anumit segment de vârstă, nu mă pricep să zic care, poate acesta pubertate, preadolescentină. Shakespeare iarăși, altfel e foarte dificil și trebuie să îi atragi pe copii în zona asta care e de fapt de foarte mare valoare și le deschizi drumul, să prindă gustul. Iar mai târziu o să meargă la sursa originală.

Despre lectură și curiozitate

Cred că lectura, lumile în care te poartă, poveștile și personajele… toate acestea îți stârnesc curiozitatea.

Iar curiozitatea e foarte importantă pentru oameni, în general. Copiii au curiozitate, dar și-o pierd repede în societatea actuală.

În prezent, informația vine de la internet, de la radio, tot timpul ești bombardat cu informații, tot timpul afli lucruri, nu mai e nimic extraordinar, frumos, senzațional, nu te mai miri, nu mai ești curios să afli, dar ce e Papua Noua Guinee?

Sau văd la televizor cicliști în turul Spaniei, m-am uitat chiar azi dimineață cu fiul meu și era nu știu ce localitate la malul mării și zic: hai să ne uităm pe net să vedem unde e localitatea asta, în Spania. Adică să nu treacă lumea așa pe lângă tine, o iei ca atare și mergi mai departe ca vita la păscut.

De fapt, trebuie să ne întrebăm de ce are nevoie lumea de artă, de frumos? … ca să te simți om viu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Cum influențează lectura procesul de învățare?

   Confucius spunea că „Nu poți deschide o carte și să nu înveți ceva” și într-adevăr tindem să îi susținem punctul de vedere, deoarece unul dintre cele mai importante roluri pe care îl poate juca lectura în viața noastră este în dezvoltarea procesului de învățare. Trebuie să subliniem faptul că învățarea nu se limitează numai la mersul la școală și memorarea unor teorii, ci are mai multe fațete: învățăm să mergem, să vorbim, să stabilim relații, să găsim soluții la probleme.

   Așadar, observăm cu ușurință că acest proces este unul continuu și activ. Mai mult, toate simțurile noastre stau la baza procesului de învățare, însă două dintre acestea, văzul și auzul, sunt folosite într-un procent mult mai mare decât celelalte: văzul este utilizat aproximativ în proporție de 75%, iar auzul – 13%. Iar astfel se stabilește și legătura  între procesul de învățare și cărți, căci cititul utilizează în principal aceste două simțuri. Odată ce învățăm să citim, punem în funcțiune două mari mecanisme: vocabularul și abilitatea de înțelegere, iar acestea pun la rândul lor în mișcare învățarea. De pildă, prin citit descoperim cuvinte noi, le căutăm sensul și astfel orizontul nostru de cunoaștere se lărgește.

   În aceeași măsură, procesul de învățare presupune schimbarea comportamentului prin interiorizarea unor serii de experiențe, cărțile fiind o sursă nelimitată de astfel de exemple. De pildă, fie că ne identificăm cu eroul poveștii sau judecăm acțiunile personajului negativ, cărțile ne oferă întotdeauna ocazia de a cunoaște și analiza decizii și de a le trece prin filtrul propriei conștiințe. De asemenea, Louise Rosenblatt, care a studiat îndelung efectele predării literaturii și importanța cititului în dezvoltarea indivizilor, sublinia că ne cunoaștem și ne înțelegem pe sine și cu ajutorul personajelor din povești, cu care ne putem identifica sau nu. Apoi, Kathy Short, profesor la Universitatea din Arizona, a coordonat un studiu ale cărui rezultate demonstrează că poveștile le oferă copiilor exemple despre cum pot stabili relații sociale și îi ajută să dobândească și o perspectivă critică asupra acestora. Mai mult, cărțile contribuie și la exersarea empatiei, care este esențială în stabilirea relațiilor interpersonale.

   Prin urmare, cartea nu este numai o lume în care cel mic se refugiază, ci devine în mod involuntar partener în procesul de învățare. Cu cât cel mic parcurge mai multe cărți și mai multe aventuri, cu atât deprinde anumite abilități cognitive, sociale sau emoționale. Nu trebuie nici să uităm de faptul că, odată cu înaintarea în vârstă este util ca gradul de complexitate al lecturii să crească treptat, în așa fel încât procesul de învățare să nu stagneze.

   În concluzie, prin cărți descoperim nu numai simple date sau informații, ci învățăm să gestionăm diverse relații și să găsim soluții la probleme, să ne cunoaștem și să ne înțelegem pe noi și pe cei din jur. Așadar, aventura învățării este nelimitată și cu fiecare pagină ne îmbogățim mai mult realitatea proprie. Prin urmare, spor la citit!

Autor: Gabriela Ursu