lectura de placere – Pagina 3 – Asociația Curtea Veche

Blog

decembrie 28, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

decembrie 27, 2017 By AsociatiaCV

Beneficiile poveștilor pe muzică

Acum ceva vreme, v-am povestit despre cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Găsiți aici mecanismul și pașii pe care trebuie să îi urmați ca să compuneți un cântecel distractiv.

Dincolo de dorința noastră de a vă demonstra că lectura poate deveni un obicei plăcut, există numeroase beneficii ale atelierelor pe care vi le propunem să le dezvoltați alături de cei mici.

Astăzi, vă prezentăm beneficiile atelierului de povești pe muzică, care presupune lectură, discuții, găsirea rimelor, descoperirea ritmului ideal, crearea unei linii melodice de la zero.

Dezvoltarea imaginației

În momentul în care ne oprim din citit și îl întrebăm pe cel mic cum își imaginează că arată universul din poveste, încep să se producă tot felul de conexiuni. Modul în care alege universul cântecului, ce personaje să apară și ce fir narativ să parcurgă reprezintă o tehnică folosită și de jurnaliști atunci când își caută unghiul de abordare pentru un material. Multitudinea de scenarii din care creierul nostru alege unul singur dezvoltă imaginația și logica.

Dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului

Atunci când copiii caută cuvinte care să rimeze între ele, se activează întregul vocabular și își amintesc cuvinte pe care nu le folosesc în mod uzual. Mai mult, este o ocazie bună ca adulții să introducă în cântec cuvinte noi de care cei mici își vor aminti ulterior, mai ales că le vor cânta și, astfel, se vor sintetiza mai bine. Aceasta este o adevărată oportunitate pentru copii să descopere cuvinte noi.

3. Flexibilitate și adaptabilitate în gândire

Scenariile deschise și sentimentul că pot continua așa cum își doresc povestea, fără să existe variantă greșită le demonstrează copiilor într-un mod creativ ce înseamnă flexibilitatea în gândire. Mai mult, le arată ce inseamnă să te adaptezi unui context și cum există mai multe variante simultan valabile ale aceleiași povești. Depinde doar de unghiul din care privești.

Creșterea încrederii în forțele proprii

Nimic nu se compară cu ceea ce ai reușit să faci, de la zero, cu forțele proprii. În momentul în care compui o melodie, întregul proces te aduce în punctul în care devii mândru de creația ta. Indiferent că este vorba despre o strofă sau o melodie amplă – entuziasmul este același.

Relațiile de familie devin mai apropiate, mai calde

Orice activitate care include mai mulți membri din familie, funcționează ca un liant, menit să vă aducă mai aproape, să vă unească. Veți remarca după mai multe activități distractive, că întreaga atmosferă din familie se va îmbunătăți.

Lectură plăcută și inspirație la rime vă dorim!

Autor: Andreea Lupescu

Activităţi pentru copii, Blog

decembrie 24, 2017 By AsociatiaCV

Activități de vacanță in familie

Sărbătorile sunt un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu: te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi.Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În jurul bradului – puzzle din poveste

În jurul bradului de Crăciun punem niște bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

Blog, Donaţii de carte

decembrie 18, 2017 By AsociatiaCV

FEPRA International – Donație la Curcani, județul Călărași

Chiar înainte de Sărbători, pe 15 decembrie 2017, am mers la Curcani în județul Călărași împreună cu cei de la FEPRA International și am dăruit Cărțile Copilăriei celor peste 700 de elevi din localitatea Curcani, județul Călărași.

Copiii au aflat lucruri interesante despre beneficiile și importanța lecturii de la Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și de la reprezentanții companiei FEPRA International. Andreea Lupescu a fost alături de noi pentru a le arăta copiilor ce jocuri pot realiza pornind de la lecturile de iarnă.

Cei mici au primit peste 2000 de volume “Cărțile copilăriei”, iar mecanismul a fost unul care sperăm să se propage și în anii următori: clienții și colaboratorii companiei au renunțat la cadourile lor de Crăciun, donându-le către acești copii sub forma unor cărți menite să le dezvolte vocabularul, imaginația și să îi poarte prin tot felul de povești, scrise într-un limbaj accesibil vârstei lor.

Elevii din Curcani au fost extrem de deschiși și comunicativi, au interacționat cu noi. Un moment emoționant a fost cel în care am ținut împreună un moment de reculegere pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Ziua donației a coincis cu doliul național, iar copiii au putut să descoperi prin lectură cum era regele la 4 ani, pasiunea sa pentru mașini și avioane, cum a ajuns să piloteze după doar 3 săptămâni de antrenament. Cei mici au închis ochii și ghidați de vorbele Andreei au călătorit în trecut în Elveția, Luxembourg și Londra – prin episoade-cheie din carte.

Didona și Cristina de la FEPRA International i-au încurajat pe copii să recicleze selectiv, le-au povestit despre natură și cum o putem proteja prin gesturi mărunte care schimbă lumea.

“Ne-am bucurat să primim o invitație de acest gen, din partea Asociației Curtea Veche. Considerăm că educația este esențială în a schimba sau îmbunătăți comportamentul și gândirea rigidă a societății, atunci când vine vorba de protejarea mediului înconjurător și de necesitatea de a-l păstra curat. Iar educația începe încă din clasele primare, doar că, din păcate, în România există extrem de multe grupuri vulnerabile și defavorizate, pentru care accesul la o bibliotecă sau la un simplu raft cu cărți rămâne o necunoscută. Doar prin lectură copiii de astăzi vor ajunge să înțeleagă cursul firesc al mediul înconjurător și vor reuși să devină mesageri pentru frați, părinți, bunici și prieteni de joacă’” a declarat Doru Manea, Director General FEPRA Internațional.

Ne-am bucura ca un număr cât mai mare de companii să încurajeze donațiile în rândul angajaților. Dincolo de gestul frumos, este o modalitate de a propaga și încuraja generozitatea – iar mecanismul este foarte simplu: oamenii renunță la cadourile corporate de sărbători pentru a face o bucurie unui copil.

Mai multe poze aici.

Sponsor:

Azomures, Blog, Donaţii de carte

decembrie 5, 2017 By AsociatiaCV

Donație de carte la Mărișel, județul Cluj

Pe 4 decembrie, chiar înainte de Moș Nicolae, am dăruit Cărțile Copilăriei elevilor din localitatea Mărișel din județul Cluj.

În cadrul evenimentului organizat cu sprijinul Azomureș și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca. Virgil Ianțu, unul dintre cei mai versatili și cunoscuți prezentatori TV din România, le-a oferit copiilor prezenți la eveniment sfaturi și idei din experiența proprie pentru dezvoltarea imaginației și a unei cariere de succes. Artista Andreea Lupescu le-a arătat că cititul poate fi distractiv prin câteva jocurile interactive.

Intrăm în poveste in 3,2,1

Dacă pornești cu mașina de la Cluj spre Mărișel, ai mari șanse să crezi că visezi și că ai ajuns într-un ținut fermecat care arată ca în povești: copaci acoperiți de zăpada, abur ieșind din case, lacul Tarnița cu priveliștea lui impresionantă. Dar gropile de pe șosea te trezesc repede la realitate.

Drumul prin munți te pregătește pentru întâlnirea cu un sat aflat în munții Gilău, unde majoritatea copiilor vor să devina polițiști sau fotbaliști – după acum aveau să ne povestească.

In sală copiii sunt entuziasmați și ridică mâna cu toții atunci când sunt întrebați Cui îi place să citească? Virgil Ianțu încălzește atmosfera de cum intră pe ușă, lasă microfonul într-un colț și pornește o discuție informală. Acum, că s-a instaurat o atmosferă prietenească, putem trece la invitați.

Primarul ne-a mulțumit pentru prezență și cărți apoi i-a dat cuvântul lui Ovidiu Maior de la Azomureș, care le-a prezentat copiilor plăcerea de a călători prin lectură. Cum poți să ajungi la Paris alături de Cocoșatul de la Notre Dame, printre zei în Grecia Antică, în munții din Elveția cu Heidi. Secretul este să citești de plăcere.

Virgil Ianțu a pornit printr-o întrebare: De ce citim?

Răspunsurile au venit rapid de la copii: ca să ne îmbogățim vocabularul, ca să putem ajunge în povești, ca să ne dezvoltăm imaginația. Virgil le-a povestit mai multe despre beneficiile lecturii în viața noastră. În încheiere, le-a vorbit despre oamenii care au ca scop binele altora și i-a încurajat să facă în fiecare zi un bine unei persoane, cât de mic. Contează.

Colega noastră, Valentina Roman, s-a așezat lângă copii și i-a determinat să promită cu mâna pe inimă că vor citi cel puțin 10 minute în fiecare zi. Le-a mărturisit că atunci când era mică, se plictisea adesea să citească, iar copiii au fost sinceri și au recunoscut că nici lor nu li se pare o activitate prea distractivă. La final, o să vă demonstrăm prin niște joculețe cum puteți să citiți altfel, astfel încât să devină o aventură, a încheiat Valentina.

Doamna decan Roxana Vidican de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca a avut parte de o experiență rară – aceea de a sta de vorbă cu niște copii având vârste ce porneau de la 4 ani. De obicei este înconjurată de studenți, așa că aceasta întâlnire a adus-o mai aproape de comunitatea unde i-ar plăcea să dezvolte colaborări în viitor, ca să ajute la dezvoltarea comunei.

Artista Andreea Lupescu a început cu un joculeț – Hai să închidem cu toții ochii și să ne imaginăm că suntem alături de Peter Pan în Țara de Nicăieri. Putem zbura printre noi și vom ajunge acolo în 3, 2, 1…

Într-o liniște deplină a început să le citească. Adulții și copiii din sală au închis ochii și au intrat în poveste, puteai citi pe fețele lor cum își imaginează tărâmul de Nicăieri cu piticuți, păsări flamingo și soare în orice culoare.

Copiii au povestit apoi cum își imagineaza că arată această lume fermecată și au remarcat cât de diferit vedem aceleași cuvinte în imaginația noastră. Apoi, au făcut împreună coloană sonoră pentru Peter Pan și totul s-a încheiat cu un cântecel care pornește din nori, coboară pe pământ și ajunge în laguna sirenelor.

După eveniment, Virgil Ianțu a scris un text care rezumă frumos experiența de aici:

Am aterizat la Cluj, la ora 9:00, apoi am plecat spre Mărișel. Aici ne-am întâlnit cu copiii din localitate pentru a le aduce mai aproape “Cartile Copilariei”, printr-o donație de carte organizată de Asociația Curtea Veche. Am răspuns prezent acestei solicitări pentru că avem nevoie de cărți și de povești care să ne îmbogățească mintea și sufletul. Lectura ne ajută să cunoaștem, să explorăm și să vrem mai mult. Și cred că într-o țară în care librăriile sunt pe cale de dispariție, în care sunt prea multe sate în care nu există nici măcar o librărie sau o bibliotecă, avem obligația de a dona cărți. Este o mare plăcere pentru mine să fiu aici, să sprijin programul de lectură Cărțile Copilăriei și să îi întâlnesc pe copiii de la Mărișel.

Transportul cărților a fost asigurat de Sameday, cărora le mulțumim!

Sponsori și parteneri:

Activităţi pentru copii, Blog

noiembrie 28, 2017 By AsociatiaCV

„Povești pe muzică” la standul Dacia România – Gaudeamus 2017

Duminică, pe 27 noiembrie, standul Dacia România din cadrul târgului Gaudeamus a răsunat de versuri care l-au avut în prim-plan pe Peter Pan, jocuri alături de copii, dans, exerciții care dezvoltă imaginația și lectură distractivă alături de artista Andreea Lupescu.

Copiii au avut parte de un atelier marca NARATIV de „Povești pe muzică” și au pornit într-o călătorie alături de Peter Pan. Dar, mai bine, să o lăsăm pe Andreea să ne povestească mai multe de la fața locului:

Stăm cu toții pe perne și vorbim despre Peter Pan. Copiii au o imaginație fantastică, cel mai mult le place să le citesc, în timp ce ei închid ochii și își imaginează că se află în poveste și pot zbura către Țara de Nicăieri. Discutăm despre cum arată personajele fiecăruia:

– Piticuțul meu are un costum verde!
– Al meu are o căciulă roșie, cămașă portocalie și pantaloni albaștri.

Dar dacă soarele din Țara de Nicăieri ar avea orice culoare?

În mijloc e verde pastel, iar razele sunt argintii – îmi zice unul din băieți.

Copiii au un vocabular dezvoltat și intră imediat în poveste, abia așteaptă să construim cântecele împreună, sunt foarte comunicativi și entuziaști. Pun întrebări. Inventează noi scenarii. Suntem printre nori și le facem coloană sonoră, coborâm și mergem spre laguna sirenelor pășind pe frunze care foșnesc.

Facem exerciții de ritm, cântăm, schimbăm cuvintele, căutăm rime și linii melodice, până când ajungem la forma care ne place tuturor:

Peter Pan înoată
C-o sirenă minunată
Are lumea toată
În scoica fermecată

La refren, copiii vor să apară piratul așa că…

Vine Hook cu sabia,
Pam-param-pam
Peter Pan câștigă
Pam-param-pam
Zâna se distrează
Pam-param-pam
Iar Wendy dansează
Param-param-pam

Se încheie cu aplauze și dans.

– s f â r ș i t –

Încurajăm părinții să le citească celor mici, să le pună întrebări legate de personaje și acțiunile lor, transformând lectura într-un element distractiv. Veți fi uimiți ce imaginație bogată au copiii și cât de dornici sunt să intre în povești.

Credit Foto: Dacia România

Blog

noiembrie 23, 2017 By AsociatiaCV

Donație de carte la Mircești în județul Iași

Miercuri, pe 22 noiembrie, am zburat de la București spre Iași, alături de Cărțile Copilăriei, care urmau să ajungă la elevii din comuna Mircești, județul Iași.

Ne-am bucurat de sprijinul Azomureș, Golden Star SRL și Sameday Courier pentru a aduce peste 300 de zâmbete pe tărâmuri moldovenești.

De la aeroport și până în sat, ne-am deconectat de la agitația orașului printre dealuri și păduri și-am ajuns în locul în care s-a născut Vasile Alecsandri. Am mers să îi vedem casa memorială și-am remarcat că se află într-o stare foarte proastă (poate citește cine trebuie și ia măsuri).

Am descoperit un conac spațios și-am reținut un obicei tare boem al lui Alecsandri – stătea cocoțat pe 2 perne turcești așezate pe rotițe și își bea cafeaua la geam – evident, în poziție turcească. Mai avea un jilț cu capete de lei primit cadou de la Carol I, cu care era prieten, un pian elegant al fiicei sale și multe cărți. Am mers apoi să vizităm școlile din cele 2 sate ale comunei, Mircești și Iugani – am descoperit săli pictate de profesori și elevi, pe garduri erau pictate de către copii mesaje motivaționale „fii vesel” și pe trepte „nimic nu e imposibil”.

Una dintre problemele cu care am aflat că se confruntă comunitatea este că în zonă se nasc 2-3 copii pe an – așa că în prezent nu există clasele a șasea și a șaptea, și astfel generațiile noi de elevi se răresc. Concluzia domnului primar cu care am stat de vorbă: puțini copii, mulți adulți plecați din țară, bugete mici pentru infrastructură. După ce ne-am familiarizat cu situația elevilor, am mers să îi cunoaștem și am fost primiți cu aplauze și sute de zâmbete.

Ne-au dansat, ne-au cântat, ne-au spus ultimele titluri citite, dar când i-am întrebat despre ce a fost vorba în carte – au fost puțin derutați. Poate din cauza emoțiilor sau poate din lipsa unui obicei constant al lecturii sau a realității cu care se confruntă România: un grad din ce în ce mai ridicat de analfabetism funcțional (cei care citesc, dar nu știu să reproducă ideile sau mesajul principal a ceea ce au citit).

Ne-am bucurat să aflăm că de aproape o lună o învățătoare a înființat un club de lectură pe care îl vom susține în continuare cu toate resursele de care dispunem: metode de lucru cu copii, idei și sfaturi, cărți și resurse.

Reprezentantul Golden Star SRL, domnul Radu Ștefănescu, a lăudat marile personalități născute prin împrejurimile Iașiului și i-a încurajat pe copii să viseze și să devină mai buni decât predecesorii lor. Ovidiu Maior de la Azomureș i-a îndemnat pe copii să citească pentru că pot ajunge oriunde în lume prin povești, pot afla despre culturi și civilizații îndepărtate.

Ultimul moment al evenimentului a fost cel care a adus fascinație și bucurie pe chipurile copiilor, a fost adaptat limbajului lor și i-a provocat la joc: Hai să închidem ochii și să zburăm alături de Peter Pan spre Țara de Nicăieri, le-a spus draga noastră Andreea Lupescu. Apoi am cântat împreună, am construit un fundal sonor aerian, pământean și marin, și-am descoperit cât de distractivă poate fi lectura.

Interes există. Entuziasm la fel. Așa că următorul pas ar fi un club de lectură constant care să pună în aplicare metodele propuse de noi prin care cititul devine un obicei distractiv, care dezvoltă imaginația și îmbunătățește vocabularul.

Pentru mai multe fotografii de la eveniment, click aici.

Sponsori și parteneri:

Blog

noiembrie 20, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Alexandrina Halic

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Alexandrina Halic a absolvit actoria în 1963 și are în spate peste 50 de ani de actorie la Teatrul Ion Creangă din București. Crede că lectura i-a dirijat viața și i-a format personalitatea: Cititul mi-a îmbogățit imaginația; un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Ea ne-a povestit:

E departe copilăria mea, dar tocmai pentru că e atât de departe amintirile legate de lectură au fost foarte importante.

Lectura mi-a dirijat viața, ce am început atunci am continuat mai târziu. Eu inițial voiam să devin profesoară de limba română, și uite că am ajuns să fac teatru. Cred că am început să citesc o carte pe la opt – nouă ani când deja aveam obișnuința literelor așezate în cuvinte.

Prima poveste de care îmi aduc aminte se chema nostim – „Moața, Creața și Grasul la bal”. Era vorba despre trei păpuși și aventurile lor. Știu că avea și niște ilustrații, mai stângace la vremea aceea, vorbim de anii ’50, dar care mi-au rămas și acum în minte: un fotoliu în care un bunic spunea povestea și într-o mânecă largă a halatului o fetiță ascunsă acolo cu un căpșor scos așa atent, asculta povestea.

Nu îmi amintesc de povești citite mie înainte de experiența asta cu lectura proprie, dar știu că s-a lipit de mine cartea de povești grozav. Am avut perioade în care mă prefăceam bolnavă pentru că mai aveam de citit, de terminat o carte acasă, până s-au prins cei mari că nu ar fi cazul să lipsesc de la școală pentru asta și că există timp și pentru lectură.

Pe la zece ani aveam deja abonament, legitimație la bibliotecă, pe la 11 – 12 ani terminasem de citit Jules Verne și știu că am învățat atunci atâtea lucruri interesante pe care azi copiii le au la îndemână, foarte la îndemână, am descoperit lumea, geografia, marea, corăbiile. Știam pe din afară amănunte legate de toate lucrurile astea pe care Jules Verne cu răbdare le-a pus în carte.

Mă întreb dacă acum copiii ar avea răbdare să le citească. Ar trebui cei mari să îi îndemne. Deosebirea dintre copiii de atunci, de pe vremea mea, și cei de astăzi e mare și nu e. A rămas aceeași curiozitate care trebuie satisfăcută. Pe vremea mea, setea de informație o luam din lectură, astăzi există nenumărate mijloace, dar mă întreb ce poate fi mai frumos, mai interesant sau mai de îmbogățit decât o lectură?

Pe net copiii află informația seacă, directă, pe când într-o carte există metaforă, comparație, descriere. Copiii pot completa cu mintea lor ceea ce e dincolo de cuvinte.

Într-un cuvânt, lectura a însemnat drumul meu în viață, începutul poveștii vieții mele.

Cât de important este ca cei mici să citească sau să audă povești?

E foarte important să citească, e greu să-i faci să citească astăzi când sunt atâtea tentații în jur, dar mă gândesc că există diverse posibilități.

Eu am întâlnit în școli copii care citesc pentru că sunt îndemnați de părinți sau de învățători, de profesori. Citesc și își descoperă această bucurie a lecturii. Acasă trebuie să existe o bibliotecă, trebuie să existe câteva cărți. Copilul crește după chipul și asemănarea părintelui până la urmă, nu i se impune lucrul ăsta în mod direct, dar dacă își vede părintele cu o carte în mână o să aibă curiozitatea să citească și el.

Cred că în primii ani de viață, cărțile cu ilustrații sunt interesante. Părintele povestește, descrie, explică ceea ce ilustrația încearcă să arate. Copilul vede ilustrația, părintele citește ce e dedesubt și apoi completează. De multe ori sunt lucruri care trebuie explicate sau povestea trebuie completată, mi s-a întâmplat și mie ca bunică să fac lucrul ăsta pentru nepoți.

Copiii mei au citit mult când erau mici. În copilărie, aveau lectura și câteodată cinematograful la îndemână. Și au rămas cu acest învăț al lecturii. Acum, la rândul lor, sunt părinți.

Povestiți-ne despre experiența din librărie.

Am o experiență interesantă. Am participat la lecturi colective în librării. Au venit părinți, bunici cu copii, într-un colț în care cărțile erau la îndemână: cărți prietenoase, colorate, cărți pe care și le-ar dori acasă, pe care simt nevoia să le răsfoiască.

În cadrul acestor lecturi – un actor citește pentru ei într-un chip, zic eu, atractiv, interesant, în așa fel încât să le capteze interesul.

Drumul unui părinte cu un copil de mână într-o librărie e foarte importantă. Poți să-i cumperi cartea, să i-o faci cadou sub pomul de Crăciun sau la o aniversare.

Pe vremea mea, nu erau așa multe cărți și nu erau frumos editate. Acum sunt accesibile tuturor și au ilustrații frumoase. Chiar dacă nu mai am copii de vârsta primei lecturi acasă, meseria pe care o am, actriță de teatru pentru copii, mă împinge să văd ce se mai citește, ce se mai editează și sunt bucuroasă să găsesc atâtea cărți frumoase.

Ce rol credeți că joacă poveștile din cărți în viața copiilor?

Generații întregi au crescut cu povești, asta înseamnă că povestea e necesară în viața copilului, în viața omulețului care o să devină.

Și oamenii mari au nevoie de asta, dar mai ales copilul. Există povești perene, perpetue care și-au demonstrat valabilitatea și calitatea în timp, în ani. Acestea nu trebuie să lipsească din lectura copiilor.

E bine ca părintele să citească împreună cu copilul, chiar dacă nu se consideră un expert în acest domeniu.

Care credeți că e legătura dintre lectură și actorie?

Pentru mine, lectura a însemnat drumul de mai târziu, devenirea mea ca actriță, în lectură am descoperit personajele pe care aș vrea să le joc mai târziu și din fericire s-a întâmplat să pot să le joc mai târziu. Cititul mi-a îmbogățit imaginația, un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Or numai printr-o lectură intensivă poți să dobândești această calitate, lumea se descoperă pentru noi în cuvinte, trebuie să o definim în noțiuni, în cuvinte. Dacă nu avem la îndemână cuvintele astea, cum putem să vorbim despre lume, despre ce ne înconjoară, despre sentimentele noastre, despre stările noastre ca actori? Și cuvintele le găsim în cărți, acolo le găsim așezate frumos, corect. Un limbaj sărac ne definește pe noi, ne arată pe noi ca oameni săraci pe dinăuntru.

Un limbaj bogat, cu multe cuvinte la îndemână, ne îmbogățește în fața celorlalți. E foarte important să citim.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

noiembrie 9, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Mihai Călin

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Actorul Mihai Călin crede că lectura i-a influențat mult viața și ține cont de acest aspect când vine vorba de educația propriului copil.

De asemenea Mihai s-a implicat alături de noi în donațiile de carte din Spanțov (județul Călărași) și Răscăeți (județul Dâmbovița) și le-a arătat copiilor cum imaginația poate porni spre căi nemărginite prin lectură. Cei mici au fost tare entuziasmați să citească pe roluri alături de el și să povestească împreună despre Robinson Crusoe.

I-am cerut câteva sfaturi și sugestii legate de parentingul prin lectură și-am primit niște povestioare tare interesante.

Fotografie de la donația din Spanțov

El ne-a povestit:

Primul lucru pe care îl țin minte despre lectură, despre carte nu este foarte timpuriu așa. Am avut o perioadă între clasa a II-a și clasa a IV- a când am citit foarte mult, o întreagă colecție de reviste „Magazin Istoric”. Am descoperit la mine acasă o colecție foarte interesantă, din ’67 – ’70, când în România exista o perioadă oarecum de liberalizare politică și se puteau scrie lucruri pe care nu le puteai scrie înainte de anii 60 și nici după anii 72/73. Erau foarte interesante, m-au plonjat în zona asta istorică.

Am fost abonat doi ani la revista „Pif”, asta m-a marcat foarte tare pentru că așa am învățat limba franceză. Sigur, au contat și orele de la școală, dar citeam revista „Pif” din scoarță în scoarță, fiecare silabă, fiecare cuvânt.

Ceea ce m-a marcat iarăși foarte mult cam tot în perioada aia, a fost „Legendele Olimpului” care mi-a plăcut foarte mult. Chiar acum o recitesc cu fiul meu.

Aceste trei experiențe ale mele m-au apropiat mai mult de carte, de lectură.

Unde ai ajuns, prin intermediul lecturii?

Am plonjat în alte lumi.

Fiecare limbă străină învățată înseamnă o altă lume, un alt univers pe care ți-l deschizi în față. Tot astfel, fiecare carte pe care o citești îți deschide noi lumi.

Lumea se întreabă de ce am nevoie de muzică sau de teatru sau de film sau de lectură. Pur și simplu, este o evadare din lumea cotidiană, oamenii simt nevoia să iasă din rutină: trezit, mers la școală sau la serviciu, făcut de mâncare, spălat, culcat. Toate lucrurile astea sunt absolut necesare, dar încet-încet se transformă intr-o rutină.

Dacă nu îți ridici ochii din viața de zi cu zi și nu privești un copac, o pasăre, un câine jucându-se, norii pe cer, nu deschizi o carte să intri într-o altă lume, încet-încet lumea asta cotidiană, diurnă, rutina asta, te abrutizează. Adică devii doar o mașinărie care funcționează, nu are niciun fel de aspirație, niciun fel de dorință.

Sigur, acum poate m-am pierdut în vorbe… dar de fapt asta este simplu: lectura, indiferent că este roman, o nuvelă scurtă, eseu, carte de călătorie, te face să visezi, să-ți faci propriul tău film și să trăiești mai intens, mai frumos.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

Fiul meu are 11 ani, a intrat în clasa a V-a acum, nu a fost neapărat un truc. I-am citit de când era bebeluș, i-am citit în fiecare seară la culcare și eu, și soția, chiar și acum îi mai citim, acum ceva mai puțin, nu chiar până adoarme, de fiecare dată ce mi s-a părut important: l-am luat cu noi când am mai mers prin librării să căutăm cărți, căutam cărți împreună pentru el, acum și le caută el singur. Ceea ce e interesant e că îi place foarte mult în librării în care are un mic locșor în care poate să citească acolo, adică nu doar să intre, să ia cartea, să o cumpere și să plece, ci să stea, să citească câteva pagini din ceva sau altceva, poate chiar să bea un ceai și să citească acolo. Și încet-încet copiii fac, și noi am făcut la fel când eram mici, fac ce văd la parinți sau la cei apropiați, nu știu, bunici, prieteni apropiați. E puterea exemplului, nu i-am impus niciodată anumite lucruri.

Nu avem niște trucuri anume, e adevărat că uneori îi spun: uite, dar ai citit cartea aia și ai lăsat-o, te-ai apucat de alta. Nu e neapărat un lucru rău, adică să începi o carte și să citești două sau chiar trei în paralel, chiar și eu mai fac chestia asta pentru că depinde și de starea de moment, uneori vrei altceva într-o zi sau în alta.

Despre importanța repovestirilor

Citește „Cei trei muschetari” îl prinde povestea, după aia se plictisește puțin, mai târziu iar citește, iar o lasă. E destul de dificil de citit și Dumas, și Jules Verne, e stufos, e un alt limbaj, e cu totul altă lume și de asta aparițiile astea, repovestirile, cum e asta „Odiseea” după Homer, „O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne, „Alice în țara minunilor” – Lewis Caroll, „Mituri romane”.

Toate aceste repovestiri sunt foarte importante pentru un anumit segment de vârstă, nu mă pricep să zic care, poate acesta pubertate, preadolescentină. Shakespeare iarăși, altfel e foarte dificil și trebuie să îi atragi pe copii în zona asta care e de fapt de foarte mare valoare și le deschizi drumul, să prindă gustul. Iar mai târziu o să meargă la sursa originală.

Despre lectură și curiozitate

Cred că lectura, lumile în care te poartă, poveștile și personajele… toate acestea îți stârnesc curiozitatea.

Iar curiozitatea e foarte importantă pentru oameni, în general. Copiii au curiozitate, dar și-o pierd repede în societatea actuală.

În prezent, informația vine de la internet, de la radio, tot timpul ești bombardat cu informații, tot timpul afli lucruri, nu mai e nimic extraordinar, frumos, senzațional, nu te mai miri, nu mai ești curios să afli, dar ce e Papua Noua Guinee?

Sau văd la televizor cicliști în turul Spaniei, m-am uitat chiar azi dimineață cu fiul meu și era nu știu ce localitate la malul mării și zic: hai să ne uităm pe net să vedem unde e localitatea asta, în Spania. Adică să nu treacă lumea așa pe lângă tine, o iei ca atare și mergi mai departe ca vita la păscut.

De fapt, trebuie să ne întrebăm de ce are nevoie lumea de artă, de frumos? … ca să te simți om viu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activităţi pentru copii, Activităţi pentru părinţi şi profesori, Blog, Fără categorie

octombrie 26, 2017 By AsociatiaCV

Pe scurt despre a treia ediție NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Pe 7-8 și 14-15 octombrie 2017 sălile de clasă de la Colegiul „Cantemir Vodă” din București au devenit terenul de joacă al copiilor pasionați de citit la a treia ediție NARATIV – festivalul de lectură. Ca și în anii trecuți, ne-am propus să le arătăm celor mici că fiecare carte este o aventură care merită trăită și adulților să le atragem atenția asupra faptului că cititorii se educă pas-cu-pas. Nu te naști cititor, ci devii, în urma unui proces care începe, de cele mai multe ori, acasă.

În timpul celor patru zile, le-am propus participanților să picteze, să cânte, să facă teatru, să se joace cu undițe pentru a pescui litere, să pună întrebări și să inventeze, toate pornind de la cărți. Căci doar la NARATIV lectura și distracția merg mână-n mână! În total, au avut loc peste 100 de activități gratuite: ateliere pentru copii, conferințe pentru părinți și profesori, spectacole de teatru-lectură.

Alături de voluntari am transformat sălile de clasă în spații pentru atelierele susținute de artiști în educație și pedagogi cu ajutorul volumelor “Cărțile copilăriei” și al rechizitelor primite de Herlitz. Cei de la Canon România au amenajat o sală specială de așteptare, în care poveștile au prins viață și amintirile au fost puse pe hârtie sub formă de fotografii. Într-un spațiu special amenajat de prietenii noștri SLooP, copiii au putut face schimb de cărți și au primit sucuri naturale care le-au dat energia necesară pentru participarea la ateliere. De mare ajutor au fost în zilele ploioase ceaiurile calde și aromate oferite de partenerii de la Himalaya.

La câteva zile de la încheierea festivalului, împreună cu personajele noastre preferate, Nara și Tiv, vă invităm la un scurt tur al acestuia:

Începem cu Ora de povești, unde copiii de 3-6 ani alături de pedagogul Ioana Brătilă se joacă împreună până alunecă în lumea din cărți și învață cum cititul poate fi relaxant și creativ. Cântă, își imaginează personajele și transformă povestea în funcție de imaginația fiecăruia.

Mergem pe culoar și deschidem următoarea ușă: Lectură pentru copii nevăzători la care participă elevi de la Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Vedere din București. Pedagogii Lavinia Filat și Andreea Lupescu îi poartă printre nori din vată de zahăr, frunze din acadele, ocean de ciocolată și spuma mării de vanilie alături de Peter Pan, Wendy, sirenele și zânele în frunte cu Clopoțica. Copiii învață să compună un cântec, în timp ce universul lor olfactiv este stimulat cu arome de ocean sau grădini fructate. Cu un ventilator manual, Andreea se plimbă printre ei, imaginându-și că zboară. La final, cântă împreună și aruncă praful magic în aer, rostind cu voce tare cea mai puternică dorință pe care o au acum.

Iată o parte din cântecul compus de copii:

Peter Pan zboară peste nori
Wendy adună niște flori.
Zânele cântă pană-n zori
Michael le spune ghicitori.
În oceanul fermecat
Sirenele s-au jucat
Împreună au cântat
Peste tot au colindat.

Ajungem la Rime și ghicitori unde Diana Vasilescu le rostește, dar le și compune alături de copii cu vârste cuprinse între 3-6 ani. Se lucrează pe echipe, se fac joculețe, ce pofta de ghicitori ne face! Am sta mai mult, dar ne continuăm aventura la atelierul de Arhitectură. Aici am fost vrăjiți de copiii care lucrau alături de Daniela Pălimariu și construiau Catedrala de la Notre Dame în miniatură. Am aflat mai multe despre contextul istoric, proporții și geometrii.

In premieră în România, am organizat atelierul de BookTubing ținut de Barna Nemethi – regizor, scriitor și fotograf. Copiii care au deja un vlog, au învățat cum să facă o recenzie de carte, care sunt pașii pentru a avea un conținut video relevant și modalități prin care îți poți crește numărul vizualizări. La discuție a luat parte și Andra Gogan – vloggărița cu peste 400.000 de abonați care le-a oferit inspirație și o mulțime de sfaturi celor prezenți în sală.

Mai mergem puțin pe culoar, luam un SLoop cu căpșune, trecem de perdeaua multicoloră confecționată de voluntarii noștri care-s mereu în mișcare și ajungem la Litere pentru prichindei. Aici copiii între 5 și 7 ani învață să citească jucându-se cu literele, alături de ghidul nostru simpatic – Diana Vasilescu.

La Povești pe muzică e mare zarvă. Copiii au primit praf magic (nu vrem să stricăm magia, dar dacă vreți să faceți și voi acasă – o pungă de tărâțe de ovăz ajunge pentru împlinirea mai multor dorințe.) și se pregătesc să îl arunce în aer rostindu-și cu voce tare dorința pe care zâna din povestea lui Pinocchio să le-o îndeplinească. La acest atelier copiii învață alături de Sore sau Andreea Lupescu cum să construiască un cântec, cum se naște ritmul, cum alegi primele cuvinte, cum faci rime, cum găsești linia melodică potrivită. La final, se lasă cu piruete de la fetele care studiază balet și cu ritm susținut de palmele și tălpile băieților.

În ritm de TICTAC intrăm în sala în care Nae Șovăială își desfășoară atelierul Tribunalul Personajelor. Ce vrei să fii – avocat, procuror sau judecător? Mai întâi ne amuzăm cu Nae și modul lui de a povesti și se a interpreta, facem niște joculețe, deconstruim povești, apoi se împart rolurile și începe partea argumentativă pentru apărarea sau acuzarea personajului. Pornim de la o poveste din 1001 de nopți și ajungem ușor, ușor la verdictul final. Hohotele de râs sunt incluse în program.

Anul acesta am avut grupuri de școlari venite la București din 12 localități special pentru NARATIV, o experiență unică pentru cei mici oferită de Kaufland România despre care am povesti în articolul de aici.

Continuăm călătoria cu altă Călătorie spre Centrul Pământului alături de Jules Verne și Barna Nemethi în cadrul atelierului Jurnalistul de poveste. Aici ne transformăm toți în detectivi și punem la îndoiala informațiile din carte. Oare câți kilometri sunt până în centrul pământului? Cine e mai aproape de noi din punct de vedere temporal: Cleopatra sau piramidele din Egipt?

Cum descoperim o poveste, ce întrebări punem, cum găsim răspunsurile? Copiii au intrat imediat în joc, iar noi am intrat în sălile următoare.

În program mai avem Storrytelling în spaniolă cu Frida, în maghiară cu Cipi, în germană cu Heidi, în engleză cu The Gruffalo – cu sprijinul Institutelor Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București. Cât despre storytelling în limba română, cei mici au avut parte de exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și au dezvoltat arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari, alături de pedagogul Răzvan Ropotan. Am avut grijă și de copiii cu deficiențe de auz cărora le-am pregătit un atelier dedicat împreună cu reprezentanții Asociației Sonia Maria.

Alan Cornish, director de Școală primară la International School of Bucharest, a povestit despre programele de lectură din întreaga lume și influența lor asupra dezvoltării copiilor. Părinții au fost impresionați și au primit recomandări despre cum ar putea încuraja lectura.

Virgil Ianțu ne-a vorbit despre lectura în familie – de la emoție la impact: rolul decisiv al cititului în dezvoltarea celui mic, modalitatea prin care acesta își construiește inteligența emoțională. Cu sfaturi, întrebări și răspunsuri din experiența personală.

Iar Gaspar Gyorgy ne-a fascinat, ca de fiecare dată, prin poveștile sincere și directe despre parenting și cum să creștem oameni mari. Am avut parte de o doză de umor combinată inteligent cu informații folositoare despre cum putem ajuta la dezvoltarea copiilor și ce rol au poveștile în viața noastră.

Smaranda Nicolau ne-a condus in Atelierul de lectură pentru boardgameri unde am petrecut 2 ore cu 10 echipe formate din părinte și copil care au lucrat cot-la-cot, s-au distrat și au învățat cum pot introduce lectura în activitățile zilnice de familie. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că pentru mulți dintre copii aceste 2 ore au fost primele pe care le-au petrecut citind împreună cu părinții lor!

Ne-am încheiat serile de sâmbătă cu zâmbetul pe buze într-un mod inedit pentru copii, prin spectacole de teatru lectură. Am învățat cu fără decor sau costume fastuoase, poți deveni propriul regizor al poveștilor pe care le citești. Alice în Țara Minunilor și Pinocchio au fost inspirația noastră!

Am recreat împreună cu pedagogii de la Artcrowd – Artiști în educație povești din 1001 de nopți, și am dat viață personajelor prin jocul luminii și al întunericului, prin decor, măști și costume la atelierele de Teatru de umbre și Bandă desenată. Și, dacă tot suntem la capitolul vizual, am trecut și pe la Ilustrația de povești cu Alexandra Mihailciuc pornind de la întrebarea Cine este Robinson Crusoe? Am transformat împreună cuvintele în imagini, iar personajele în costume și măști. Le-am pictat și le-am purtat devenind parte din poveste.

A fost atât de frumos și de intens la NARATIV, încât ne e tare greu să redăm ce am simțit prin cuvinte. Așa că, în loc de final, vă lăsăm cu un album plin de fotografii pe care îl puteți vizualiza aici niște replici memorabile culese de la copii în timpul atelierelor:

Dacă am putea să trăim într-o lume fermecată, am avea un ocean de ciocolată, nori din vată de zahăr, frunze din acadele, spuma mării de vanilie, un pod auriu și papagali care zboară pe deasupra lui.

De ce avem nevoie ca să scriem mesaje?
De limba română.
Și din ce e formată limba română?
Este formată de la Dumnezeu.

– Cum și-a dat seama Scufița Roșie că în pat era Lupul și nu Bunica?
– Bunica nu era păroasă!!!

Patul era al bunicii, dar asta nu înseamnă că bunica era în pat.

Oare cine bate în ușă la meșterul Antonio, copii?
Un băiat: Iohannis?

De ce era supărat Gepetto?
Păi poate avea pensia mică…

NARATIV este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Sponsor official: Kaufland

Parteneri: Curtea Veche Publishing, Herlitz România, Lugera – The People Republic, Mount Himalaya Tea, Sameday Courier

Parteneri instituționali: Colegiul Național „Cantemir Vodă”, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Institutul Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București, Artcrowd, Asociația Sonia Maria, Mindstage, Școala pentru deficienți de vedere București

Parteneri de joacă: Canon – Creative Park și SLooP

Parteneri media: Agerpres, Avantaje, Revista Biz, BlitzTV, Brrlog, Elevate, Minimax, Paginadepsihologie.ro, Psychologies, Radio România Cultural, SuntPărinte.ro, Șapte Seri, Totuldespremame.ro

Susținut de: Itsy Bitsy

Partener monitorizare presă: Klarmedia