Întâlnire despre lumea cărților cu Alexia Udriște și elevii de la Step by Step

În completarea donațiilor de carte pe care le organizăm în sate și unde copiii nu au acces la cărți, eforturile noastre se concentrează și pe dezvoltarea de proiecte în sprijinul celor de la oraș. Mulți dintre elevii din mediul urban au în jurul lor librării, biblioteci și acces la cărți. Însă, poate nu știu care este procesul prin care au fost create volumele, nu cunosc exact ce este o editură și ce face un redactor, un autor sau un ilustrator.

Alexia UdristeIeri am dat startul unui proiect nou împreună cu Școala Step by Step care să satisfacă astfel de curiozități și am organizat o primă întâlnire între elevii școlii și Alexia Udriște, ilustrator „Cartea Curajului” apărută la Curtea Veche Publishing. Evenimentul a fost unul foarte cald și prietenos, cu multe întrebări din partea copiilor care ne-au arătat cât de mult sunt interesați și curioși să afle detalii din lumea cărților: „Cum desenezi așa frumos?”, „Cum îți faci reclamă? Cauți tu oameni sau te caută ei?”, „Cum ajung desenele tale în carte?”, „Ți s-a întâmplat vreodată să îți spună cineva că desenul tău nu este bun?” au fost doar câteva dintre curiozitățile celor mici. Alexia a avut răbdarea să le răspundă tuturor și la final i-a surprins realizând, pe loc, câte un desen pentru fiecare dintre clasele ai căror reprezentanți au participat la eveniment. Ne-am bucurat să aflăm că foarte mulți dintre cei mici erau pasionați de desen, ne-au arătat portofoliile lor cu desene și i-au oferit Alexiei câteva în dar.

Alexia Udriște este doar unul dintre invitații pe care copiii de la Step by Step vor avea ocazia să îi „ia la întrebări”. Până în luna iunie, numeroase personalități din diverse domenii vor trece pragul instituției școlare private pentru a le satisface curiozitatea celor mici privind lumea cărților și nu numai.

Q&A_AlexiaUdriste_StepbyStep3

Programe de lectură în diferite colțuri ale lumii

Credem că este foarte important nu numai ca fiecare copil să aibă acces la cărți, ci și să aibă acces la acele lecturi potrivite vârstei lui. Până la înființarea Asociației Curtea Veche și dezvoltarea programului național de lectură „Cărțile copilăriei”, în România nu exista o astfel de initiațivă deși la nivel mondial se desfășoară de ani buni acțiuni pe termen lung. Țările dezvoltate investesc în educația prin lectură pentru că știu cât de importante sunt rezultatele acesteia; iată câteva astfel de proiecte aplicate în diferite colțuri ale lumii:

În Statele Unite ale Americii, universitatea din Detroit Mercy a organizat un program de lectură pentru copii care să îi ajute să citească siguri. Părinții iau parte la prima oră de clasă, unde învață cum să-i ajute pe copii în drumul lor de cititori și sunt îndrumați de profesioniști în alegerea cărțiilor potrivite pentru cei mici.

În Japonia, programul de lectură „Kumon” își propune să contruiască aptitudinile critice care îi vor ajuta pe cei mici să dezvolte o pasiune pentru lectură care să dureze o viață și să asigure fundația unei cariere academice de succes. Prin fișe de lectură care se completează în 30 de minute, de două ori pe săptămână și alte cinci teme pentru acasă, care permit copilului să lucreze în propriul ritm și să stăpânească noțiunile înainte să treacă la altele noi.

În Africa, programul „Worldreaders” asigură cărți în format electronic școlilor și chiar copiilor în parte, prin pachetele speciale pe care le numesc Blue Box sau Book Pack. Elevii au astfel acces la o arie diversificată de cărți, de la volume adaptate culturii africane la bibliografie critică necesară pentru a asigura durabilitatea programului. Cei mai mici, dar și cei mai mari, poti descărca direct pachetul cu cărți.

În Franța, de exemplu, programul ”Lecture Enfant” oferă o colecția „Livres à Reproduire” care conține un număr de 400 de cărți împărțite pe 18 niveluri de dificultate. Profesorii implicați pot descărca volumele în format PDF, elevii și părinții se pot loga pe profilul clasei în care este repartizat pentru a asculta cărțile de acasă sau de la școală.

O fundație din Polonia a demarat campania „All of Poland Reads to Kids” prin care a dorit să atragă atenția asupra importanței lecturii cu voce tare copiilor de toate vârstele, iar un an mai târziu, au organizat „First National Week of Reading to Children” cu activități în peste 150 de locații.

În Finlanda, instutuția Kela, instituție a securității sociale, oferă noilor părinți un pachet cu obiecte necesare pentru creșterea copilului. Inițiativa a început în 1938 și de atunci conținutul pachetului s-a tot schimbat. Important de menționat este că cel oferit în maternități conține și o carte, părinții fiind încurajați să le citească copiilor încă din primele zile de la naștere. Cei din Finlanda nu sunt singurii care susțin ideea cititului încă de foarte timpuriu, sunt și alte câteva clinici medicale din SUA care promovează această idee.

În India un ONG a format parteneriate cu Guvernul, numeroși voluntari și firme din sectorul privat încearcând să ajungă la cât mai mulți copii din mediul rural, dar și la oameni de toate vârstele care nu au acces la un sistem educațional necesar. În India acest ONG s-a implicat în peste 100 de proiecte în mai mult de 17 țări și susțin programe pentru afalbetizare în 1200 de sate.

Asociația Internațională pentru Dislexie vine în ajutorul copiilor cu dizabilități de învățare și încearcă să elimine preconcepțiile cum că cei dislexici rămân la gradul de analfabetism. Lupta adună profesori, părinți, comunități întregi, și bineînțeles persoane care suferă de un anumit fel de dizabilitate de învățare. Se încearcă, astfel, crearea unui mediu propice, pașnic și fără preconcepții unde copii își pot dezvolta capacitățile de învățare. Asociația oferă suport pentru numeroase state din SUA. Există numeroși experți care își oferă ajutorul în cadrul acestei asociații prin terapie educațională, asistență legală, evaluări, meditații și multe altele.

La Universitatea din Alberta, Canada, Lori Friesen a descoperit că introducerea companiei canine în cadrul lecțiilor a însemnat o mai mare implicare și atenție din parte copiilor. Cei mici sunt încurajați de prezența câinilor să fie mai deschiși, chiar să citească cu voce tare. Programele de afalbetizare asistată de animale îi ajută pe copii să experimenteze învățarea într-un mediu sigur, pașnic, relaxant și în care nu ești judecat.

Importanța unor programe de lectură este cu adevărat evidentă. Lipsurile sunt multe și ajutorul este necesar. Inițiativele oricât de mici contează și reprezintă un pas important. Programele de lectură vin în ajutorul copiilor, al părinților și cadrelor didactice, sunt pași uriași pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor și a generațiilor viitoare de angajați.

Sfaturile experților: Gaspar Gyorgy despre cum consolidăm relația cu cei mici prin lectură

Una dintre conferințele cele mai așteptate la ediția a doua a NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii a fost cea susținută de Gaspar Gyorgy, psiholog, expert în parenting și autor al cărții „Copilul Invizibil” (Curtea Veche Publishing, 2016). Dacă nu ați reușit să participați, am pus cap la cap o serie de informații redate de Gaspar în timpul conferinței, care sperăm să vă ajute să aflați mai multe din culisele psihologiei infantile, despre cum citim copilului în funcție de vârsta lui și cum ne ajută lectura să consolidăm relația cu cei mici:

„Copiii cu vârsta între 3 și 7 ani reacționează foarte bine la poveștile inventate, îi amuză și îi face curioși. Tot acum, în fiecare seară, înainte de a începe următorul capitol este bine să-l întrebăm pe cel mic despre ceea ce am citit cu o seară în urmă, despre acțiune, despre personaje. În felul acesta devine tot mai atent la cele auzite/citite și, într-o formă interactivă, se crează o conectare între părinte și copil.

Cu cât crește și ajunge să aibă 7-12 ani, începe să petreacă o perioadă tot mai mare de timp în afara familiei, vrea să descopere lucruri noi, iar încurajarea relațiilor între copil și prietenii lui sunt foarte importante. Cu cât are relații mai sănătoase, cu atât va fi un copil mai bine integrat în societate. Tot acum este momentul în care copilul vrea să citească ceea ce își alege el. Nu se mai bucură la fel de mult de poveștile alese de părinți, ci vrea să-și impună punctul de vedere atunci cand vine vorba de a achiziționa o carte. O atitudine sănătoasă este aceea care ii permitem copilului să facă o serie de alegeri personale atunci când vine vorba de lectură pentru că a citi din plăcere înseamnă două lucruri: alegere și intenție. De asemenea, este foarte important și exemplul nostru, copilul ne vede plecând de acasa cu o carte sau discutând despre ceea ce am citit și devine din ce în ce mai curios.

Iată câteva sfaturi concrete:
• Pentru a crea o relație mai personală între copil și autor și, totodată, între copil și cartea citită, putem să căutăm imagini cu autorul și să le vorbim despre viețile acestora. Iar acestă perioadă este momentul indicat să integrăm copilul într-un club de lectură, fiindcă îi permite să relaționeze cu persoane exterioare familiei și să aibă un interes comun – cărțile.

• Nu întotdeauna școala este o experiență plăcută, de multe ori copiii se confruntă cu anxietate dimineața înainte de școală, dar, dacă ne trezim cu 10-15 minute mai devreme și îi citim celui mic o poveste de bună-dimineața îl poate ajuta atât să se relaxeze și să devină un pic mai curajos, dar și să relaționeze mai bine cu noi și cu cei din jurul lui.
Până la vârsta de 12 ani, copiii aleg să citească din plăcere, după vârsta de 12 ani, apar și alte motive: plăcerea, relaxarea, cultura generală, buna relație cu profesorul meu, dorința de a cunoaște oameni și culturi diferite. Este foarte importan să nu forțăm copilul să citească, distrugem orice plăcere pe care acesta o poate dezvolta față de carte. Plăcerea vine din faptul că vreau să citesc pentru că îmi place, nu pentru că trebuie.”

Dacă vreți să aflați mai multe despre parenting prin lectură, vă invităm să ne urmăriți în continuare pentru că împreună cu Gaspar pregătim o broșură gratuită plină de idei ajutătoare oricărui părinte care vrea să crească un cititor!

Redirecționează 20% din impozitul pe profit către Asociația Curtea Veche

România este încă la început comparativ cu țările occidentale în domeniul voluntariatului și al activităților de fundraising, așadar an de an ONG-urile sunt în căutare de parteneri pentru noi proiecte. Codul Fiscal permite, încă din 2004, ca firmele să redirecţioneze 20% din impozitul pe profit (care altfel ar reveni statului) către un ONG, fără nici o cheltuială suplimentară, însă statisticile arată că încă foarte puţine companii cunosc și iau în calcul această faciliatate. Procedura în sine este una extrem de facilă și nu presupune niciun cost din partea societății comerciale, chiar facilitează pe termen lung dezvoltarea unor parteneriate utile între sectorul neguvernamental și cel privat, ajutând la dezvoltarea unor proiecte în folosul comunității.

Pentru aceia care cunosc importanța lecturii în viața de zi cu zi, a înțelegerii unui text, a descifrării unor informații, am inițiat programul naţional de lectură “Cărţile Copilăriei” prin care Asociația Curtea Veche ne-am propus să promovăm lectura de plăcere în rândul copiilor și să minimizăm procentele de anafalbetism funcțional din România. Există elevi care nu au acces la cărți cărora le oferim această șansă sau există elevi mai fericiți care au acasă biblioteci pline și acestora le propunem proiecte care să le trezească interesul pentru lectură.

Cu fondurile strânse până acum am oferit cărți copiilor din mediul rural și am organizat împreună cu aceștia cluburi de lectură unde micuții descoperă cititul de plăcere prin activități distractive. Există rezultate remarcabile de evoluție a unor copii care erau corigenți și după ce au participat la activitățile noastre au reușit să aibă note bune la școală.

Unii copii lipseau de la ore și acum au început să recupereze noțiunile pierdute. În puțin peste doi ani de la înființare am donat peste 40.000 de cărţi noi copiilor din Bucureşti şi din județe precum Călaraşi, Iaşi, Ilfov, Tulcea, Mureş, Teleorman, Dolj, Hunedoara, Braşov, Bihor, Vrancea, Ialomița etc. Anul viitor vom continua aceste proiecte și, dacă doriţi să ne susțineți prin redirecţionarea procentului de 20% din impozit, vă stăm la dispoziţie pentru a răspunde la orice întrebări legate de acest proces şi de felul în care vor fi folosiţi banii afacerii dvs.

Autor: Ramona Mihai

Ne-am distrat citind la NARATIV – Ateliere de lectură pentru copii (ediția noiembrie 2016)

Fiindcă tot mai mulți prieteni erau nerăbdători să-i reîntâlnească, Nara și Tiv nu au mai așteptat cea de-a treia ediție NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii și au revenit în București, aducând cu ei și două dintre cele mai iubite ateliere în cadrul ediției pilot NARATIV – Ateliere de lectură pentru copii.

Și noi am fost nerăbdători să-i revedem, așa că, sâmbătă, 26 noiembrie, am înfruntat vremea cețoasă și frigul de afară și ne-am întâlnit la sediul nostru cu micii cititori, dornici să descopere cât de distractiv poate fi cititul prin intermediul unor activități originale și creative, la Mituri grecești – Bandă desenată și Peter Pan – Actorie pentru cititori. Ne-am bucurat să vedem fețe cunoscute dar ne-am făcut și prieteni noi, cu care am pornit la drum spre lumea cărților…

La atelierul de bandă desenată, am intrat ușor, ușor în povestea lui Tezeu, am selectat cele mai importante întâmplări și ne-am imaginat cum arată Ariadna sau cât de fioros era, de fapt, minotaurului. Cu ajutorul Delia Popa, artist vizual și artist în educație la ArtCrowd,  am reușit să realizăm desene expresive, ne-am exersat imaginația și, mai ales, am învățat să citim cu atenție textul din carte, pentru că acolo se găsesc indiciile pentru descifrarea poveștii. 15271799_810182639124611_3028794137390391785_o

Pentru cei mai expresivi dintre noi, Smaranda Nicolau actriță și artist în educație la Mindstage,, a arătat cât de bine se potrivesc lectura și distracția. La atelierul de actorie pentru cititori, am făcut exerciții de atenție, de mișcare, ne-am costumat…Ce mai, ne-am pregătit ca niște adevărați actori profesioniști pentru ca la sfârșit să dramatizăm o scenă din volumul studiat – „Peter Pan”.
15259429_810182852457923_5045061613157397182_o
Taxa la NARATIV – Ateliere de lectură pentru copii a fost de 50 lei și a inclus participarea la atelier, cartea din colecția „Cărțile copilăriei” pe baza căreia s-a lucrat în cadul  atelierului, un ceai cald și aromat oferit de Arta Ceaiului – binevenit pe așa vreme – și o gustare din partea TerraBisco care ne-a dat energie să continuăm desenele și jocurile actoricești. 15194531_810182572457951_5348805071960137748_o

Până la o nouă ediție, ne puteți contacta și aducem Atelierele de lectură pentru copii NARATIV în comunitatea sau școala voastră. Scrieți-ne un mesaj la adresa narativ@curteaveche.ro și vom stabili împreună detaliile astfel încât cei mici să (re)descopere bucuria cititului și să înțeleagă cu adevărat mesajele din cărți.

Pentru mai multe fotografii de la acest eveniment click aici.

De ce sunt importante repovestirile?

Copiii sunt întrebați des despre cea mai recentă carte citită, dar oare câți dintre adulți îi întreabă și ce au înțeles de fapt, dacă pot reda mesajul poveștii. Ne mândrim când mai adaugăm un titlu citit, dar lectura cu adevărat importantă este cea care ne ajută să creștem și acest lucru se întâmplă doar în momentul în care înțelegem, conștientizăm și internalizăm cele parcurse.

Pentru ca un copil să se bucure de o carte trebuie, în primul rând, să o înțeleagă și să treacă peste preconcepția că lectura este o activitate plictisitoare. Repovestirile vin să echilibreze lumea literaturii în viziunea copiilor, ele sunt create special pentru nivelul lor de înțelegere. Psihologii, experții în educație, dar și criticii literari încurajează repovestirile pentru cei mici pentru că acestea le dezvoltă apetitul pentru lectură de la vârste fragede și îi ajută pe cei mici să dețină informații minime de cultură generală, despre acțiune sau personaje, chiar dacă nu vor ajunge niciodată să parcurgă romanul original.

Studiile realizate de CELL (Center for Early Literacy Learning) arată că repovestirile au trei mari beneficii:
1. Înțelegerea și internalizarea celor citite.
2. Cultivarea imaginației și îmbogățirea vocabularului.
3. Crearea unei conexiuni între părinte și copil.

Dacă îl întrebi ce a înțeles din cele citite și poți purta un dialog pe această temă, cel mic se va simți mai sigur pe el pentru că are toate datele necesare, a înțeles acțiunea, își amintește personajele și poate răspunde la întrebări tale.

Repovestirile pot fi unelte bune și pentru profesori. Potrivit CELL, repovestirile pot fi folosite de cadrele didactice cu scopuri multiple deoarece acestea îi pot ajuta să descopere: scopul pe care elevii îl găsesc în lectură, dar și problemele pe care aceștia le pot întâmpina în organizarea elementelor diferite ale unei povești într-un tot coerent. În țări precum Marea Britanie și Italia, acest tip de repovestiri, pe înțelesul copiilor, sunt incluse, de câteva decenii, în studiul limbilor străine sau chiar în înțelegerea unui text mai greoi pentru școlari.

Câți dintre noi au citit ”Iliada” sau ”Odiseea” în varianta originală, cap coadă, fără să se piardă la un moment dat în cuvintele lui Homer? Imaginați-vă ce ar înțelege un copil de 12 ani din epopeile homerice în versuri. Nu foarte multe, iar citirea lor ar însemna doar bifarea celor două cărți din lista de lecturi obligatorii pentru oricine și nimic mai mult.

Acum vă propunem un alt exercițiu de imaginație, cum ar fi dacă același copil ar fi citit înainte variantele repovestite și adaptate vârstei lui, iar abia apoi, după ce a dobândit uneltele necesare descifrării textului homeric, ar începe să citească originalul? Acum nu mai vorbim doar de alte cărți citite și atât, ci de cărți înțelese, care rămân cu noi mereu.

Pentru a combate toate aceste dificultăți de înțelegere a textelor și pentru a veni în sprijinul copiilor, propunem titlurile din colecția ”Cărțile copilăriei”, o serie de repovestiri ale marilor opere literare prezentate într-o formă atractivă și adaptate nivelului de înțelegere al copiilor cu vârste între 8 și 14 ani, apărută la Curtea Veche Publishing.

Autor: Sabrina Florescu

Feţe ale analfabetismului

“…educaţia îl transformă pe om şi, transformându-l, îi dă o a doua natură”
(Democrit, filosof antic grec)

Conducătorii grupurilor sociale, mai târziu cei ai naţiunilor, au început să fie preocupaţi de educarea populaţiilor pe măsură ce doreau să-şi extindă polii de putere. S-a întâmplat până la un punct. Alfabetizarea oamenilor, creşterea nivelului lor de cunoştere şi educaţie a condus, adesea, la reforme radicale care au schimbat viziuni, dezvoltări, orânduiri. Secolul XXI a adus cu sine alte perspective asupra nevoii oamenilor de a (se) educa, nevoi fireşti determinate de intruziunea accelerată a noilor tehnologii în viaţa tuturor.

Clasamente anuale şi statistici naţionale, regionale, mondiale vorbesc despre educaţia oamenilor. Suntem tot mai încântaţi de progresul umanitaţii în această privinţă. Oare aşa să fie?

In anul 1993 o cunoşteam pe dna Florentina Anghel, o distinsă cercetătoare de la Institutul de Știinţe ale Educaţiei din Bucureşti. Aceasta mi-a propus un subiect de emisiune: “Analfabetism şi analfabetism funcţional”. Incă studentă pe băncile facultăţii de ştiinte economice şi, deşi familiarizată cu noţiunile pedagogice (prin lecturi, prelegeri, cursuri), am fost nedumerită de subiect. In România acelor vremuri nu se vorbea despre analfabetism. Era, practic, inexistent în statisticile oficiale. Il găseai în şcolile neîncălzite sau prost luminate situate pe lângă drumurile uitate de prin Vaslui, Botoşani, Alba sau Dolj. Și eu, şi ascultătorii RRC de la acea vreme am aflat după întâlnirea cu dna Anghel că există analfabetism de bază sau tradiţional şi analfabetism funcţional.

Ulterior, doamna cercetător dr. Florentina Anghel şi-a publicat ideile şi studiile într-un volum intitulat “Strategii şi modele în alfabetizarea funcţională” (ed. Universităţii din Piteşti, 2005). In el defineşte cele două noţiuni cărora le mai adaugă una: pe aceea a analfabetismului în limba oficială a unei ţări.

Astfel, analfabetismul de bază este caracteristic persoanelor care nu au urmat niciodată cursurile unei şcoli oricare ar fi aceasta şi nu pot scrie, citi, socoti elementar.
Analfabetismul funcţional (definit prima oară în 1965, la Congresul de la Teheran –Iran) este un fenomen caracteristic tinerilor sau adulţilor care au urmat şi absolvit cursurile unei şcoli dar care nu înţeleg şi/sau nu ştiu să folosească competenţele de calcul sau de lectură pentru integrarea lor în comunitate.

Analfabetismul în limba oficială a unei ţări se referă la imigranţii care nu cunosc o altă limbă în afara celei materne.
In toate cazurile, oamenii nu ştiu să se descurce în găsirea unui loc de muncă, în întemeierea unei familii armonioase sau în adaptarea lor socială.
Pe la jumătatea anilor 2000 apare şi conceptul de analfabetism digital care se ocupă de necunoşterea utilizării unui mijloc tehnologic modern (telefon mobil, iphone, calculator, tabletă sau orice tip de aparat electrocasnic).

In anii 2007-2008, regretatul academician Solomon Marcus scrie şi vorbeşte despre “înţelegere” cu sensul de clarificare a noţiunilor învăţate în cele trei sisteme de educaţie: formal, nonformal şi informal. In 2011, tot profesorul Solomon Marcus semnalzează în mai multe articole de presă, “urgenţele şcolii” printre care şi creşterile accelerate ale abandonului şcolar şi ale semianalfabetismului. Citez:

“De la Comisia Europeană aflăm că 40% din tinerii de 15 ani sunt semianalfabeţi(…). Inseamnă că 40% nu sunt în stare să înţeleagă un text mai cuprinzător decât indicaţiile care apar în traficul rutier, nu ştiu să redacteze o cerere către o instituţie, sunt lipsiţi de cunoştinte elementare privind natura şi societatea, nu pot dezvolta un raţionament.”

Discursul de combatere a analfabetismului de orice tip continuă cu luările de poziţie ale multor pedagogi, prof.dr. Marian Staş fiind unul dintre ei. In martie 2014, la invitaţia Colegiului Naţional de Apărare susţine o prelegere intitulată “Educaţie şi securitate naţională. Raport de stare” în care vorbeşte despre “analfabetismul matematic structural din gimnaziu”, “analfabetismul geografic” şi “analfabetismul lingvistic”.

Ȋmpreună cu studenţii de la Asociaţia Naţională a Studenţilor din România (ANOSR), prof. Staş cercetează cauzele pentru care, la nivelul anului 2013, patru din zece studenţi abandonează universitatea. Una din principalele explicaţii este analfabetismul funcţional.

Și în recentul volum de articole educaţionale, jurnalistul Florin Antonescu abordează tema analfabetismului pornind de la aproximările şi superficialitatea cu care este tratat actul educaţional: “Dintr-o asemenea şcoală, un absolvent nu are cum să iasă învăţat, informat (pentru nivelul absolvit), înţelegător, transmiţător la rândul lui, creator în cele câteva direcţii de bază ale vieţii, ale afirmării, ale cunoaşterii”.

Iniţiativa organismelor şi organizaţiilor statale şi mondiale de a educa populaţiile, în sensul alfabetizării lor, porneşte azi de la premise false şi contradictorii, acelea că învăţământul sau şcoala trebuie să arate ca acum 100 sau 200 de ani concomitent cu învăţărea exclusivă de pe calculator. Eşecul este răsunător şi vizibil, analfabetismul de orice tip fiind în creştere nu doar în ţări de lumea a treia sau în ţări emergente, ci şi în ţări dezvoltate. Sunt oameni care cred că Pâmântul este plat, că Budapesta este capitala României sau că 9×8 fac 98. Și nu sunt puţini. Alegeţi un eşantion de zece persoane şi înmânaţi-i fiecăreia un manual de instrucţiuni a unei maşini inteligente de spălat. Vă garantez că maxim trei dintre ele vor decripta instrucţiunile, respectiv vor şti cum să folosească obiectul. Daţi-le şcolarilor sau studenţilor să scrie un eseu de 15-20 de rânduri în format tip “document”. Majoritatea nu vor înţelege cerinţa şi toţi vor scrie fără diacritice. Toate aceste exemple pot fi încadrate la oricare din categoriile sau subcategoriile de analfabetism.

De fapt, la nivelul anului 2016, absolvirea unei şcoli în plus nu-ţi oferă siguranța învăţării corecte. Azi, multor persoane cu diplomă le este greu să comunice verbal, să înţeleagă noţiunile de bază ale unei materii, să facă legături transdisciplinare. Care ar fi soluția pentru aceste probleme? Educația, accesul la cărți și lectura copiilor împreună cu adulți care care să îi ajute când greșesc, cărora să le pună întrebări, cu care să interacționeze și care să îî ajute să își activeze creativitatea și curiozitatea.

Autor: Mirela Nicolae, realizator emisiuni educaționale Radio România Cultural

Maria Simona Spanache și Norbert Nolte – donație de carte în comuna Grivița, județul Galați

Am început săptămâna cu poate ultima zi însorită din acest an, departe de București, pe un drum plin de peisaje superbe și într-un automobil Dacia Sandero pus la dispoziție de partenerii noștri. Ziua aceasta ne-a dăruit un noiembrie de neuitat, cu frunze arămii și multe amintiri frumoase. Doamna Maria Simona Spanache și domnul Norbert Nolte ne-au transmis că își doresc foarte mult ca micuții din comuna Grivița, județul Galați, să facă parte din programul național de lectură “Cărțile copilăriei” așa că, cu sprijinul lor, am ajuns în fața elevilor pentru a dărui cărțile și povesti trucuri legate de cum pot citi într-un mod care să le activeze imaginația.

Din păcate, în comună nu există un centru cultural încălzit unde ne-am fi putut întâlni cu toții sau unde copiii să poată avea parte de evenimente culturale dedicate lor. Așa că doar cei mai mici au putut fi reuniți într-o sală de clasă, caldă și frumos amenajată cu desene realizate chiar de ei.

A fost alături de noi Valentina Popa, actriță a Teatrului Mic din București, care le-a povestit copiilor despre peripețiile lui Ulise, a citit și compus împreună cu aceștia o parte din aventurile din „Odiseea”. Ba chiar, unii s-au lăudat că vor citi toate cele 200 de pagini ale volumului „Cei trei muschetari” într-o singură zi, alții ne-au spus că pot citi doar litere de tipar și că acasă majoritatea cărților pe care le au sunt de colorat. De la cadrele didactice din școală am aflat și că mulți dintre părinți nu încurajează neapărat lectura, că nu citesc împreună cu copiii lor. Ne-am dat seama de acest lucru și când una dintre fetițele din clasă, destul de mare ca vârstă, entuziasmată fiind a vrut să ne citească un fragment. Corectă și încrezătoare, aceasta parcurgea cu grijă toate cuvintele din pagină, segmentat, dar fără să lege frazele. Am întrebat-o dacă ne poate povesti ideea principală și s-a codit, semn că a parcurs mai mult mecanic textul. Acestea sunt primele semne care duc spre analfabetismul funcțional, în care copiii parcurg un text și nu înțeleg de fapt ce citesc pentru că adulții din jur nu le-au fost alături pentru a le arăta cum să citească și să își pună întrebări. Acestea sunt primele semne care arată că acel copil a perceput până acum lectura ca o obligație din partea celor din jur care îl întreabă dacă a terminat cartea și nu ce mesaj a înțeles din ea.

Câteva cadre din timpul evenimentului au înregistrat și prietenii noștri de la Digi24, care lucrează la un material complex despre accesul de carte din țară, în special pentru copiii din zonele defavorizate. Găsiți aici prima parte a materialului, în care doamna Iren Arsene Mate, președintele și fondatorul asociației, povestește despre situația din satele românești.

Noi am plecat din Grivița cu flori de toamnă în brațe, cu zâmbetele celor mici în suflet și ne bucurăm că acum copiii pentru care cărțile de acasă erau doar cele de colorat au volume noi și colorate pe care le vor parcurge în liniște. Acest lucru este posibil datorită doamnei Simona Spanache și domnului Norbert Nolte cărora doamna directoare Constandache Loredana le-a transmis un mesaj: „Dorim să vă mulțumim pentru generozitate și ne bucurăm că am fost selectați pentru această donație, mai ales că suntem o școală cu copii nevoiași cu dragoste de carte. A fost un eveniment deosebit pentru ei, care i-a bucurat nespus.”

Mai multe imagini de la eveniment găsiți aici.

14925245_799547360188139_2479202915582825455_n

Întâlnire cu elevii din comuna Răscăeți, județul Dâmbovița

Miercurea trecută, pe 26 octombrie, am petrecut o zi minunată alături de copiii din comuna Răscăeți, județul Dâmbovița. Am plecat miercuri dimineață, fără să lăsăm ploaia să ne strice buna dispoziție, către școala din comuna Răscăeți unde am organizat o donație de carte cu sprijinul domnului Dusan Wilms și a doamnei Ela Saga. Ajunși acolo, am dat uitării vremea urâtă și obstacolele din drum când am fost întâmpinați de copii entuziasmați și de cadre didactice implicate care au făcut din sosirea noastră un eveniment memorabil. Ba mai mult, ne-au întâmpinat cu pâine și sare, cu cântece interpretate de elevi.

Valentina Roman le-a povestit celor mici despre cum putem fiecare să regizăm propriul film al cărții și cum să ne stăpânim emoțiile înainte să vorbim în public, iar alături i-a fost și Mihai Călin. Acesta le-a citit din aventurile lui Robinson Crusoe, nu singur, căci a avut și un ajutor de nădejde din partea unei fetițe. Ne-a bucurat foarte mult faptul că micuța s-a oferit să citească împreună cu Mihai, că și-a învins emoțiile și le-a arătat tuturor colegilor ei că nu trebuie să le fie teamă de greșeli. Ulterior am aflat că în această localitate sunt mulți copii care au un potențial real deși mulți provin din familii defavorizate, că acestora le place lectura dar nu evoluează pentru că nu primesc acasă sprijin din partea părinților:

„Înainte de toate nu pot decât să prezint mulțumiri, este modul nostru de a ne exprima liber, clar, pentru tot ceea ce s-a întâmplat în această zi, a fost un lucru minunat. Mulți dintre copiii din școală provin din familii defavorizate, părinții sunt plecați din țară și ei sunt lăsați în grija bunicilor care nu le pot oferi o educație necesară și, pe deasupra, mai sunt defavorizați pentru că nici la școală nu pot beneficia de mai multe activități educative, de aceea noi suntem deschizi față de tot ceea ce înseamnă activități extrașcolare pentru copii. Avem elevi talentați, înzestrați și e păcat să nu le punem în valoare, au potenția și nu au unde să-l arate și să-l dezvolte. Unii dintre ei sunt dornici de a afla și orice activitate de timp liber, care să îi scoată din cotidian le prinde bine acestor copii.” ne-a povestit doamna Violeta Negre, profesoara de limba franceză.

Ne-am auzit la telefon ziua următoare evenimentului cu doamna profesoară și ne-am bucurat mult să aflăm că micuții au plecat acasă curioși să afle ce se întâmplă mai departe cu Robinson și s-au mândrit cu capitolele citite chiar în seara donației. Aceasta ne dorim să fie continuarea evenimentelor noastre, cei mici să descopere moduri noi de a citi astfel încât să prindă entuziasmul lecturii și să își activeze imaginația!

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți aici.

14753788_791704684305740_4434129286234260932_o

Ce înseamnă „parenting pentru lectură”?

“Orice carte care ajută un copil să-și formeze obiceiul de a citi, să facă din citit o nevoie adâncă și continuă pentru viața sa, este bună.” spunea scriitoarea și activista Maya Angelou.

Așa credem și noi, precum în citatul de mai sus, tocmai de aceea am introdus în România conceptul de parenting pentru lectură și încercăm să îl promovăm cât mai mult în rândul părinților prin evenimentele pe care le organizăm și cu o serie de materiale pe care le pregătim împreună cu psihologul Gaspar Gyorgy. Pornind de la capitolul său dedicat în volumul ”Copilul invizibil” (Curtea Veche Publishing, 2016), vă invităm să descoperim împreună ce înseamnă acest concept: “În primul rând, pentru a-i cultiva copilului o relație armonioasă cu lectura este nevoie ca noi, adulții, să devenim o prezență conștientă (să fim atenți la nevoile emoționale ale copilului) și să dăm dovadă de flexibilitate și mai multă creativitate.

Părintele conștient știe că, prin acțiunile sale, reprezintă un model de bază pentru comportamentele copilului, prin urmare cultivarea lecturii se face mai ușor dacă adulții transformă acest obicei într-o interacțiune pozitivă. Potrivit unui raport de Scholastic (cea mai cunoscută rețea de cărți pentru copii), pe măsură ce copiii cresc, adulții renunță la a le mai citi acestora. Astfel, la nivel mondial, doar 17% dintre părinți le mai citesc școlarilor cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani, în timp ce 83% dintre elevii cu vârste între 6 și 17 ani declară că duc dorul conectării prin citit. În esență, este păcat să renunțăm prematur la o retina relațională atât de valoroasă, doar pentru că mintea ne spune că dacă știe să citească, lasă-l să se descurce singur.

Cititul ca activtiate individuală este benefic mai ales atunci când lectura este urmată de un dialog în care părintele și copilul pot transforma narațiunea cărții într-un subiect de discuție. În acest fel, putem integra mai ușor în viața copilului subiecte esențiale și mai puțin confortabile, așa cum sunt moartea, sexul, consumul de droguri sau alte comportamente adictive. Ceea ce contează este ca fiul sau fiica ta să aibă acces la o gamă variată de cărți, autori și genuri lirirce. Uneori, ca adulți, știm că povestea unei cărți este interesantă, dar titlul sau copertele nu sunt suficient de atrăgătoare, așa că ceea ce merită să încercă este cititul cu voce tare sau diverse jocuri interactive.

Stimularea mentală, reducerea stresului, dobândirea de cunoștințe noi, extinderea vocabularului, îmbunătățirea memoriei, creșterea capacității de concentrare și liniștea sufletească sunt doar câteva dintre beneficiile resimțite de adulți în urma lecturii sistematice. Și tot acestea reprezintă și o parte din abilitățile necesare unui părinte pentru a-I oferi copilului un cadruu sigur și flexibil de dezvoltare.”

În cele ce urmează vă propunem să faceți din carte aliatul vostru în drumul către o relație părinte – copil cât mai armonioasă, noi vă vom ajuta cu sfaturi și idei!