Despre cititul în familie: Monica Davidescu

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Puțini sunt cei care știu că Monica Davidescu a fost învățătoare, dansatoare și model, înainte de a fi actriță. Am stat de vorbă cu ea despre importanța lecturii, cărți de suflet și modul în care cititul i-a influențat viața.

Iată ce ne-a povestit:

Prima carte pe care am citit-o în copilărie se numește „Tata” de Tudora Petcuț-Bondoc. Este o carte care îmi provoacă și acum nostalgii și care îmi este extrem dragă. Nu am mai găsit-o, am căutat-o la toate librăriile. Iar când m-am făcut mare, am primit permisiunea de a o copia, de a o xeroxa, așa că o am în xerocopie pentru că, din păcate, nu se mai găsește. Este o carte despre o fetiță mică de la sat, iar acțiunea se petrece în vremea războiului. De ce mi-a plăcut foarte mult această carte? Pentru că eu am crescut la sat, pentru că am trecut prin aceleași ritualuri de nuntă, de botez, de înmormântări, de mers la biserică și așa mai departe, mai puțin partea aceea cu războiul care era destul de urâtă. Însă a fost o carte care mi-a deschis apetitul de a citi. De ce spun asta? Pentru că în momentul în care descoperi o lume, care poate fi și lumea ta, ai tendința de a descoperi zi de zi o altă lume în care să te descoperi sau să crezi că tu ești de acolo.

E imortant ca cei mici să citească pentru a se întâlni cu o lume în care poți evada. E adevărat că în zilele noastre copiii sunt mai atrași de imaginile oferite de tabletă, de imaginile scurte informaționale din desenele animate sau de toate imaginile pe care le văd prin televiziune, dar cred că este extrem de important să citești pentru că în acel moment imaginația ți se dezvoltă, gândirea începe să prindă ramuri, gândurile tale nu mai sunt simple, directe și despre un singur lucru, astfel îți dezvolți complexitatea. Cred că este extrem de important să citești singur, să descoperi anumite lucruri și apoi să le împărtășești cu ceilalți.

În copilărie aveam o singură carte și citeam împreună cu sora mea mai mare. Minunat a fost acel timp! M-am bucurat de descoperirea aventurilor împreună cu sora mea. Mai târziu cu sora cea mică am făcut același lucru, după care s-au înmulțit cărțile, s-au înmulțit problemele. Probabil din cauza prea multor probleme oamenii mari citesc prea puțin în zilele noastre sau cel puțin așa cred eu. Copiii trebuie încurajați să stea mai mult cu cartea în mână decât cu tableta.

Sunt importante cărțile, coloritul, formatul, cât de mari sunt caracterele, cât de frumoase sunt, cât de atractive sunt pentru copiii foarte mici, cei care încă învață literele.

Cum îi citești fetiței tale?

De obicei, ne uităm împreună la cuprinsul unei cărți. Apoi îi citesc toate titlurile de acolo și ea alege seara povestea pe care o dorește. O bifează cu un creionaș ca să știm ce am citit și dacă vrem să ne reîntoarcem sau nu. De foarte multe ori, ține minte imaginile, ea dă paginile, eu citesc. Se întâmplă să fie povești mai lungi, care durează mai mult de douăzeci de minute și atunci fie o apucă somnul pe mama, fie pe fetiță și continuăm povestea a doua zi. Important este că îi plac cărțile la fel de mult cum îi plac și tabletele sau jocurile.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Anca Baniță

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Anca Baniță este om de comunicare, trainer pentru diverse companii, activist eco. Pe blogul ei, scrie despre evoluție personală și călătorii de tot felul.

Iată ce ne-a povestit:

Am avut o copilărie foarte frumoasă datorită cărților, cred că primele de care îmi amintesc cu mare drag sunt cărțile lui Jules Verne, datorită lor am devenit un explorator și au început să-mi placă călătoriile. Apoi, îmi amintesc cartea „Singur pe lume” care m-a marcat profund și m-a învățat ce înseamnă bunătatea. Cred că am învățat și niște istorie din cărțile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” și toate cărțile de după. Am învățat istorie și cred că, în general, cărțile mi-au arătat modele de oameni, m-au învățat cam ce om aș vrea și eu să devin.

Lectura mi-a deschis o lume întreagă și cred că am învățat foarte multe despre calitățile oamenilor, despre ceea ce înseamnă un erou. Fiecare dintre noi cred că am avut eroi când eram mici – de exemplu eu mi-aș fi dorit să fiu un călător din romanele lui Jules Verne. Sunt foarte importante cărțile în setarea unor modele în viață, așa cum sunt și filmele sau oamenii cu care interacționăm.

Mi s-a întâmplat și mie chiar aseară să-mi pară că un personaj dintr-un film care ecranizează o carte nu este așa cum mi-am imaginat eu. Am revăzut „Harry Potter” după ce am citit cărțile și mi s-a părut întotdeauna că Hermione din film este cu totul diferită de cum era în mintea mea.

De-a lungul timpului, cum ai ales cărțile pe care să le citești?

În primul rând, am fost norocoasă să am parte de o bibliotecă cuprinzătoare, la care au contribuit și bunicul meu și mama. Am găsit acolo cărți absolut fascinante așa că am avut de unde să aleg. Îmi amintesc și acum de „Winnetou”, mama a insistat enorm să o citesc și tocmai pentru că a insistat atât de mult nu am citit nicio pagină din ea. Am simțit că mi se forțează mâna. Dacă nu exista un motiv pentru mine, nu citeam. Cred că așa ar trebui procedat cu orice copil: să îi vinzi ideea din punctul lui de vedere, nu pentru că ți s-a părut ție frumoasă cartea.

Ce ar putea face părinții ca să îi atragă pe copiii lor către lectură? 

Cred că copiii lor au o pasiune pentru anumite lucruri deja: poate niște eroi, poate anumite personaje – ar putea să încerce să lege acele personaje de lectură. Să le arate că și în cărți există personaje fantastice, povești extraordinare. Important este să fie atenți la lucrurile cu care rezonează copiii. De când am devenit adult, eu aleg toate cărțile cu sufletul și așa merg dintr-o carte în alta. Și mai e ceva: este ok să nu termini cartea. Asta chiar am simțit-o pe pielea mea, pentru că am multe cărți lăsate pe jumătate și aveam o vinovăție față de ele. Le țineam undeva cu gândul că le voi termina, dar ceva din mine știa că nu o să le termin niciodată. La un moment dat,  am făcut pace cu mine. Cred că dacă le zici asta copiilor – „mai încearcă, e ok, poți să o lași, nu trebuie să o termini acum, nu e o pedeapsă, ar trebui să fie o plăcere”, s-ar putea să fie un pic mai deschiși.

Depinde foarte mult de ce citești și eu nu cred în ideea asta că toți ar trebui să citim aceleași cărți, că există o listă dată de la Dumnezeu pe care toată lumea trebuie să o parcurgă, așa cum nici noi nu ne uităm la toate filmele care există pe planetă. Cred că ar trebui mai degrabă să găsești înclinația copilului către cărțile care îl atrag. Eu de ani de zile citesc doar cărți de dezvoltare personală pentru că acesta este interesul meu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Beneficiile poveștilor pe muzică

Acum ceva vreme, v-am povestit despre cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Găsiți aici mecanismul și pașii pe care trebuie să îi urmați ca să compuneți un cântecel distractiv.

Dincolo de dorința noastră de a vă demonstra că lectura poate deveni un obicei plăcut, există numeroase beneficii ale atelierelor pe care vi le propunem să le dezvoltați alături de cei mici.

Astăzi, vă prezentăm beneficiile atelierului de povești pe muzică, care presupune lectură, discuții, găsirea rimelor, descoperirea ritmului ideal, crearea unei linii melodice de la zero.

  1. Dezvoltarea imaginației

În momentul în care ne oprim din citit și îl întrebăm pe cel mic cum își imaginează că arată universul din poveste, încep să se producă tot felul de conexiuni. Modul în care alege universul cântecului, ce personaje să apară și ce fir narativ să parcurgă reprezintă o tehnică folosită și de jurnaliști atunci când își caută unghiul de abordare pentru un material. Multitudinea de scenarii din care creierul nostru alege unul singur dezvoltă imaginația și logica.

  1. Dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului

Atunci când copiii caută cuvinte care să rimeze între ele, se activează întregul vocabular și își amintesc cuvinte pe care nu le folosesc în mod uzual. Mai mult, este o ocazie bună ca adulții să introducă în cântec cuvinte noi de care cei mici își vor aminti ulterior, mai ales că le vor cânta și, astfel, se vor sintetiza mai bine. Aceasta este o adevărată oportunitate pentru copii să descopere cuvinte noi.

    3. Flexibilitate și adaptabilitate în gândire

Scenariile deschise și sentimentul că pot continua așa cum își doresc povestea, fără să existe variantă greșită le demonstrează copiilor într-un mod creativ ce înseamnă flexibilitatea în gândire. Mai mult, le arată ce inseamnă să te adaptezi unui context și cum există mai multe variante simultan valabile ale aceleiași povești. Depinde doar de unghiul din care privești.

  1. Creșterea încrederii în forțele proprii

Nimic nu se compară cu ceea ce ai reușit să faci, de la zero, cu forțele proprii. În momentul în care compui o melodie, întregul proces te aduce în punctul în care devii mândru de creația ta. Indiferent că este vorba despre o strofă sau o melodie amplă – entuziasmul este același.

  1. Relațiile de familie devin mai apropiate, mai calde

Orice activitate care include mai mulți membri din familie, funcționează ca un liant, menit să vă aducă mai aproape, să vă unească. Veți remarca după mai multe activități distractive, că întreaga atmosferă din familie se va îmbunătăți.

Lectură plăcută și inspirație la rime vă dorim!

Autor: Andreea Lupescu

Activități de vacanță in familie

Sărbătorile sunt un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu:  te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi.Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În jurul bradului – puzzle din poveste

În jurul bradului de Crăciun punem niște bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

Despre cititul în familie: Cătălina Grama (Jojo)

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Cătălina Grama, cunoscută sub numele de Jojo, a debutat încă din adolescență și s-a remarcat ca actriță și cântăreață. În prezent, are doi copii, așa că ne-am gândit să îi cerem câteva sfaturi legate de lectura în familie.

Iată ce ne-a povestit:

Eu am fost foarte îndrăgostită de lectură pentru că am fost o fire mai solitară, ieșeam și mă jucam cu copiii, dar în același timp aveam universul meu. Stăteam în casă și citeam, fie povești nemuritoare, fie Jules Verne – la o anumită vârstă, „1001 de nopți” și tot așa. Consider că lectura este foarte importantă pentru că ne deschide o altfel de perspectivă asupra vieții, încă din copilărie.

În copilărie, într-adevăr, unii copii sunt foarte norocoși și pot călători foarte mult, dar atunci când călătorești doar prin intermediul minții tale și îți imaginezi tot felul de lucruri și descoperi tot felul de lumi, mi se pare cu atât mai interesant. Până la urmă, nu cred să ajungă unul dintre noi peste tot, cel puțin nu într-o singură viață. Cărțile sunt povești despre viață sau inspirate din viață și eu cred ca de aceea merită citite, pentru că ne învață lucruri despre noi și despre ceilalți și despre alte țări, alte obiceiuri, alte culturi. În plus, ne cultivă foarte mult imaginația.

Acum există tot felul de cărți, nu trebuie să începem neapărat cu ceva care are un grad de dificultate sporit. Cred că asta este calea către lectură: cu blândețe, cu iubire, cu deschidere, dacă nu, există riscul să pară o altă temă pentru scoală. Să fim serioși, că și noi am fost copii, cine vrea să facă teme? Nimeni. Nimeni nu vrea să facă teme. În schimb, toată lumea vrea să se relaxeze și să se distreze, iar lectura este o chestiune distractivă.

Sfaturi pentru lectura în familie 

Înainte de a ne muta, toți pereții erau plini de biblioteci și cărți, inclusiv în hol, inclusiv în dormitor, peste tot erau cărțile tatălui meu care a fost profesor de filosofie și istorie a religiilor, și cărțile mamei mele care a fost îndrăgostită de beletristică, romane de dragoste, literatură clasică. Suntem foarte îndrăgostiți de lectură.

Băiețelul meu este foarte interesat pentru că noi îi citim în fiecare seară și, uneori, în timpul zilei când are el chef, pentru că are multe alte activități de făcut și este puțin greu să îi captezi atenția. Însă, seară de seară eu îi citesc câte ceva și încerc să-i variez foarte mult lectura ca să nu se plictisească. Acum am făcut primul pas către o lectură mai amplă și încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit”. I-am citit și „Micul prinț”, dar nu a înțeles prea multe; a văzut apoi  ecranizarea și a mai priceput câteva lucruri.

Încerc să-i citesc „Poveste fără  sfârșit” pentru că, după cum știm, eroul principal e un băiețel foarte curajos. Are seri în care are răbdare să audă încă un capitol, seri în care își pierde răbdarea și atunci trecem la o poveste mai scurtă. Ce mi se pare interesant este că a prins dragoste pentru lectură astfel, pentru că nu îmi imaginez cum altfel ar putea un copil să prindă dragoste pentru a lectura. Serile trecute citeam de pe o carte cu Mickey Mouse, apropos de lectură variată, că asta îl pasionează, în mod evident, și erau litere mari și a vrut să înceapă el să citească. A fost prima dată când a vrut să citească el cuvintele. Mi s-a părut foarte drăguț și i-am spus că dacă învață să citească o să-și poată citi singur tot. A fost fascinat de lucrul ăsta.

Nu văd o chinuială în convingerea copilului să citească, cred că lucrurile trebuie să vină natural. Dacă părinții mei ar fi făcut niște eforturi extraordinare într-o anume zonă nu mi-ar fi plăcut asta, aș fi simțit și nu mi-ar fi plăcut. Bine, mie mi-a plăcut foarte mult să citesc și să ascult povești. Până la urmă tuturor copiilor le plac poveștile și eu cred că asta este un start foarte bun, mai ales dacă sunt povești în care se regăsesc eroii lor atât pe internet, cât și în desenele animate, cât și la cinema. Există acum nenumărate cărți, și e un început bun zic eu, care conțin aventuri ale acestor eroi. Plus că toate poveștile mari au fost ecranizate deja, au fost făcute de către Walt Disney desen animat. Cred că prima legătură trebuie făcută în felul acesta pentru că ei din fragedă pruncie cresc cu desene animate și atunci trebuie făcută legătura așa. Apropo de zilele pe care le trăim noi acum: ei se uită la Blaze și Mașinile Uriașe sau la Cars sau mai știu eu ce. Există cărți dedicate acestor personaje și atunci un început bun este să creeze conexiunea între personajele pe care ei le descoperă în peisajul acesta animat, aducându-i mai aproape de acest univers literar.

Cred că ora dinainte de culcare nu este întâmplătoare, citeam zilele trecute și un articol despre asta, despre lectura de seară, copiii tot timpul trag de timp înainte de culcare. Nu vor să doarmă. Și atunci, îi iei de la desene animate, îi anunți cu ceva timp înainte să nu fie foarte supărați că îi iei de acolo și le mai promiți ceva: uite, dacă ești cuminte o să-ți citesc ceva! Și atunci el nu se culcă imediat și pentru el asta e interesant, iar așa, ușor-ușor, capătă gustul pentru lectură. Dacă lucrul acesta nu se face din copilărie, apropos de sfaturi, și se încearcă către adolescență, după ce au ajuns la un anumit nivel în școală, evident că este mai dificil. Însă, eu cred că și atunci pot fi făcute minuni.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

FEPRA International – Donație la Curcani, județul Călărași

Chiar înainte de Sărbători, pe 15 decembrie 2017, am mers la Curcani în județul Călărași împreună cu cei de la FEPRA International și am dăruit Cărțile Copilăriei celor peste 700 de elevi din localitatea Curcani, județul Călărași.

Copiii au aflat lucruri interesante despre beneficiile și importanța lecturii de la Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și de la reprezentanții companiei FEPRA International. Andreea Lupescu a fost alături de noi pentru a le arăta copiilor ce jocuri pot realiza pornind de la lecturile de iarnă.

Cei mici au primit peste 2000 de volume “Cărțile copilăriei”, iar mecanismul a fost unul care sperăm să se propage și în anii următori: clienții și colaboratorii companiei au renunțat la cadourile lor de Crăciun, donându-le către acești copii sub forma unor cărți menite să le dezvolte vocabularul, imaginația și să îi poarte prin tot felul de povești, scrise într-un limbaj accesibil vârstei lor.

25487347_1028336377309235_1129177728892513285_o

Elevii din Curcani au fost extrem de deschiși și comunicativi, au interacționat cu noi. Un moment emoționant a fost cel în care am ținut împreună un moment de reculegere pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Ziua donației a coincis cu doliul național,  iar copiii au putut să descoperi prin lectură cum era regele la 4 ani, pasiunea sa pentru mașini și avioane, cum a ajuns să piloteze după doar 3 săptămâni de antrenament. Cei mici au închis ochii și ghidați de vorbele Andreei au călătorit în trecut în Elveția, Luxembourg și Londra – prin episoade-cheie din carte.

Didona și Cristina de la FEPRA International i-au încurajat pe copii să recicleze selectiv, le-au povestit despre natură și cum o putem proteja prin gesturi mărunte care schimbă lumea.

“Ne-am bucurat să primim o invitație de acest gen, din partea Asociației Curtea Veche. Considerăm că educația este esențială în a schimba sau îmbunătăți comportamentul și gândirea rigidă a societății, atunci când vine vorba de protejarea mediului înconjurător și de necesitatea de a-l păstra curat. Iar educația începe încă din clasele primare, doar că, din păcate, în România există extrem de multe grupuri vulnerabile și defavorizate, pentru care accesul la o bibliotecă sau la un simplu raft cu cărți rămâne o necunoscută. Doar prin lectură copiii de astăzi vor ajunge să înțeleagă cursul firesc al mediul înconjurător și vor reuși să devină mesageri pentru frați, părinți, bunici și prieteni de joacă’” a declarat Doru Manea, Director General FEPRA Internațional.

25399006_1028336040642602_2653438302938673395_n

Ne-am bucura ca un număr cât mai mare de companii să încurajeze donațiile în rândul angajaților. Dincolo de gestul frumos, este o modalitate de a propaga și încuraja generozitatea – iar mecanismul este foarte simplu: oamenii renunță la cadourile corporate de sărbători pentru a face o bucurie unui copil.

Mai multe poze aici.

Sponsor:

screen-shot-2017-12-18-at-13-38-50

Cum să faci atelier de Povești pe muzică la tine acasă

Dintre atelierele #NARATIV, cel de Povești pe muzică rămâne mereu în topul preferințelor copiilor, mai ales că la final fredonează melodia inventată de ei, de la zero.

Ca să venim în ajutorul vostru, am discutat cu Andreea Lupescu, pedagogul nostru, despre cum puteți organiza un atelier similar la voi acasă. Partea bună este că mecanismul funcționează atât pentru un singur copil, cât și pentru grupuri.

Așadar, începem în 3, 2, 1…

Pasul 1

Alegeți o carte. Noi lucrăm de obicei pe Peter Pan sau Pinocchio, dar punctul de pornire poate fi constituit de orice poveste. Copilul închide ochii, iar cineva citește un pasaj relevant. Se fac mici pauze pentru a-l întreba cum își imaginează că arată universul prezentat, cum sunt personajele, ce dimensiuni au lucrurile, ce culori apar – orice întrebare e binevenită, dezvoltă imaginația.

Pasul 2

Copilul deschide ochii. Discutăm despre ceea ce și-a imaginat. Dacă sunt mai mulți copii, comparăm modul în care fiecare își imaginează lucruri diferite prin aceleași cuvinte.

Exemple: Cât de mari sunt piticuții din Țara de Nicăieri? Ce culoare are soarele de acolo? Cum e îmbrăcat Peter Pan? Dar Zâna Clopoțica? De ce era trist Gepetto? Cât de înalt era Pinocchio?

Pasul 3

Stabilim universul pe care vrem să îl evocăm în melodie și ce personaje vrem să apară. Le scriem pe o foaie de hârtie. Dacă sunt mai mulți copii, fiecare scrie cel puțin un cuvânt-cheie.

Pasul 4

Primul vers e cel mai greu, de aceea are nevoie de un ghid care să pună întrebările corecte.

Exemple de la atelier:

– Cine vrem să apară primul? 
– Peter Pan.
– Și ce face el? Zboară? Înoată? Aleargă?
– Înoată.
– Bun. Avem Peter Pan înoată… ce rimează cu înoată?
– Fermecată.
– Atunci cum continuăm? Peter Pan înoată…în (…) fermecată.
– Marea fermecată.

Așa ajungem la primele 2 versuri: Peter Pan înoată / În marea fermecată.

Pasul 5

După ce am compus primele 4 versuri, le căutăm o linie melodică simplă. Căutăm ritmul, putem face și câteva exerciții de coloană sonoră – cum se aud valurile? Cum foșnesc frunzele?

De asemenea, vă puteți folosi creativitatea la partea de percuție, ținând ritmul cu ajutorul creioanelor, paharelor, sticlelor, diverselor texturi sau jucării. Fiecare element solid din universul înconjurător are o rezonanță anume care poate fi integrată sau analizată.

De regulă, e bine să înregistrați cu reportofonul de la telefon, ca să o puteți asculta sau modifica ulterior.

Pasul 6

După ce ați compus după structura obișnuită Strofă-Refren-Strofă – Refren dublu se reia cântecul cap-coadă. Dacă vă simțiti inspirați, puteți crea un bridge (o structură care își schimbă forma, ritmul și linia melodică). Nu uitați să scrieți versurile, nu vă bazați doar pe memorie.

Astfel dezvoltăm imaginația, creativitatea, înțelegem mai bine povestea, facem parte din ea, ba chiar avem ocazia să inventăm personaje și situații inedite.

Acest atelier se poate organiza acasă, în aer liber pe vreme călduroasă, la școală, în tabere sau excursii.

Baftă la compus!

Autor: Andreea Lupescu

Donație de carte la Mărișel, județul Cluj

Pe 4 decembrie, chiar înainte de Moș Nicolae, am dăruit Cărțile Copilăriei elevilor din localitatea Mărișel din județul Cluj.

În cadrul evenimentului organizat cu sprijinul Azomureș și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca. Virgil Ianțu, unul dintre cei mai versatili și cunoscuți prezentatori TV din România, le-a oferit copiilor prezenți la eveniment sfaturi și idei din experiența proprie pentru dezvoltarea imaginației și a unei cariere de succes. Artista Andreea Lupescu le-a arătat că cititul poate fi distractiv prin câteva jocurile interactive.

Intrăm în poveste in 3,2,1

Dacă pornești cu mașina de la Cluj spre Mărișel, ai mari șanse să crezi că visezi și că ai ajuns într-un ținut fermecat care arată ca în povești: copaci acoperiți de zăpada, abur ieșind din case, lacul Tarnița cu priveliștea lui impresionantă. Dar gropile de pe șosea te trezesc repede la realitate.

Drumul prin munți te pregătește pentru întâlnirea cu un sat aflat în munții Gilău, unde majoritatea copiilor vor să devina polițiști sau fotbaliști – după acum aveau să ne povestească.

In sală copiii sunt entuziasmați și ridică mâna cu toții atunci când sunt întrebați Cui îi place să citească? Virgil Ianțu încălzește atmosfera de cum intră pe ușă, lasă microfonul într-un colț și pornește o discuție informală. Acum, că s-a instaurat o atmosferă prietenească, putem trece la invitați.

Primarul ne-a mulțumit pentru prezență și cărți apoi i-a dat cuvântul lui Ovidiu Maior de la Azomureș, care le-a prezentat copiilor plăcerea de a călători prin lectură. Cum poți să ajungi la Paris alături de Cocoșatul de la Notre Dame, printre zei în Grecia Antică, în munții din Elveția cu Heidi. Secretul este să citești de plăcere.

24296329_1020822641393942_6151372130912802718_n

Virgil Ianțu a pornit printr-o întrebare: De ce citim?

Răspunsurile au venit rapid de la copii: ca să ne îmbogățim vocabularul, ca să putem ajunge în povești, ca să ne dezvoltăm imaginația. Virgil le-a povestit mai multe despre beneficiile lecturii în viața noastră. În încheiere, le-a vorbit despre oamenii care au ca scop binele altora și i-a încurajat să facă în fiecare zi un bine unei persoane, cât de mic. Contează.

Colega noastră, Valentina Roman, s-a așezat lângă copii și i-a determinat să promită cu mâna pe inimă că vor citi cel puțin 10 minute în fiecare zi. Le-a mărturisit că atunci când era mică, se plictisea adesea să citească, iar copiii au fost sinceri și au recunoscut că nici lor nu li se pare o activitate prea distractivă. La final, o să vă demonstrăm prin niște joculețe cum puteți să citiți altfel, astfel încât să devină o aventură, a încheiat Valentina.

Doamna decan Roxana Vidican de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca a avut parte de o experiență rară – aceea de a sta de vorbă cu niște copii având vârste ce porneau de la 4 ani. De obicei este înconjurată de studenți, așa că aceasta întâlnire a adus-o mai aproape de comunitatea unde i-ar plăcea să dezvolte colaborări în viitor, ca să ajute la dezvoltarea comunei.

Artista Andreea Lupescu a început cu un joculeț – Hai să închidem cu toții ochii și să ne imaginăm că suntem alături de Peter Pan în Țara de Nicăieri. Putem zbura printre noi și vom ajunge acolo în 3, 2, 1…

Într-o liniște deplină a început să le citească. Adulții și copiii din sală au închis ochii și au intrat în poveste, puteai citi pe fețele lor cum își imaginează tărâmul de Nicăieri cu piticuți, păsări flamingo și soare în orice culoare.

Copiii au povestit apoi cum își imagineaza că arată această lume fermecată și au remarcat cât de diferit vedem aceleași cuvinte în imaginația noastră. Apoi, au făcut împreună coloană sonoră pentru Peter Pan și totul s-a încheiat cu un cântecel care pornește din nori, coboară pe pământ și ajunge în laguna sirenelor.

24774996_1020823424727197_5599297674518046774_n

După eveniment, Virgil Ianțu a scris un text care rezumă frumos experiența de aici:

Am aterizat la Cluj, la ora 9:00, apoi am plecat spre Mărișel. Aici ne-am întâlnit cu copiii din localitate pentru a le aduce mai aproape “Cartile Copilariei”, printr-o donație de carte organizată de Asociația Curtea Veche. Am răspuns prezent acestei solicitări pentru că avem nevoie de cărți și de povești care să ne îmbogățească mintea și sufletul. Lectura ne ajută să cunoaștem, să explorăm și să vrem mai mult. Și cred că într-o țară în care librăriile sunt pe cale de dispariție, în care sunt prea multe sate în care nu există nici măcar o librărie sau o bibliotecă, avem obligația de a dona cărți. Este o mare plăcere pentru mine să fiu aici, să sprijin programul de lectură Cărțile Copilăriei și să îi întâlnesc pe copiii de la Mărișel. 

Transportul cărților a fost asigurat de Sameday, cărora le mulțumim!

Sponsori și parteneri:

24740141_10215167322481488_91841678_o

Sfatul experților: Alan Cornish despre programul britanic de lectură

În cadrul NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii, ediția a III-a, pe lângă atelierele dedicate celor mici, au avut loc și trei conferințe adresate părinților și profesorilor. Una dintre acestea a fost susținută de Alan Cornish, profesor și director de școală primară la International School of Bucharest. Conferința a discutat tema programelor de lectură și școlarizare din întreaga lume. Iată câteva dintre gândurile prezentate în cadrul evenimentului:

„Ce cauzează pierderi în viitorul copiilor noștri? Este important să încurajăm copiii să fie neînfricați, echilibrați, să aibă cunoștințe. Cu cât citim mai mult, cu cât avem mai multă experiență, cu cât suntem mai conștienți de ceea ce ne înconjoară, cu cât ne gândim mai mult la idei noi, cu atât mai flexibile și variate ne vor veni în minte. Deci, trebuie să învățați să citiți pentru a citi să învățați.

În cazul în care copiii nu deprind obiceiul lecturii până la vârsta de 10 sau 11 ani, este probabil ca aceștia să aibă succes în viața, nu doar la școală. Sunt susceptibili de a avea locuri de muncă bine plătite sau sunt susceptibili să meargă la închisoare ori să aibă o sănătate precară. În ultimii 20 de ani, Finlanda a avut o performanță ridicată. Ce putem învăța de la ei? Ei bine, unul dintre lucrurile foarte bune pe care îl aplică este reprezentat de accentul mare acordat cititului.

Citesc ziare și sunt mereu informați, iar poveștile de noapte bună sunt foarte importante. De asemenea, mass-media finlandeză organizează periodic săptămâni de carte în școală pentru a crea un obicei constant al lecturii. Chiar și după doi ani de când au trecut în fruntea clasamentului PISA, au creat „Reading Finland” și au început să se gândească la un program național care ar putea face din citit o bucurie. Chiar dacă acum statisticile s-au îmbunătățit, nu se opresc din a investi în educație și propun constant proiecte noi.

La International British School of Bucharest abordăm lectura în toate aspectele ei cel puțin o dată pe săptămână: privim mai întâi recunoașterea literelor, sunetele și modul în care se realizează pronunția, discutăm textele în grupuri mici de câte 5 copii pentru ca fiecare dintre aceștia să aibă timpul necesar în își exprima opiniile, dezvoltăm abilitățile de înțelegere a textului și critica prin decodificarea mesajelor ascunse în diferite expresii oferite de autor, ne uităm la cărți din întreaga lume și analizăm copertele lor, asemănările sau diferențele în funcție de culturile din întreaga lume.”