Vă mai amintiți de profesorul a cărui oră o așteptați mereu cu drag? Ne referim la acea persoană care v-a marcat într-o măsură mai mică sau mai mare parcursul în viață prin sfaturile pe care vi le-a dat sau prin modul în care s-a implicat în dezvoltarea voastră. Astăzi vă prezentăm povestea unui astfel de cadru didactic care, pe lângă activitatea de la clasă, a decis că poate face mai mult pentru elevii săi: doamna Elena Spiridon, profesor de ciclu primar si de desen, supraveghează activitatea clubului de lectură înființat în localitatea Șinca Veche din județul Brașov. Din discuțiile pe care le-am avut zilele acestea, ne-am dat seama că împărtășim aceleași opinii în ceea ce privește rolul lecturii în dezvoltarea copiilor și am invitat-o să ne povestească câte ceva din experiența dumneaei în rândurile de mai jos:
„Lectura face parte din actul învăţării, iar pentru dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului este nevoie de acestă deprindere. Acesta descoperă lumea și o percepe prin propriile mecanisme pe care şi le formează prin citit. Din cărți îşi poate lua modele din rândul personajelor, îşi poate construi idealuri pentru mai târziu sau poate găsi soluţii la problemele pe care îl frământă. Am descoperit la unii copii, mai ales la cei cu probleme sociale, că lumea cărţilor este lumea unde ei se refugiază şi de unde îşi iau curajul pentru a supraveţui. Plecând de la cele spuse mai sus m-am gândit că n-ar fi rău să creez un cadru propice lecturii. Deşi în şcoală este bibliotecă, volumele primite de la Asociația Curtea Veche au fost factorul declanşator al acestei activităţi pe care eu o consider una din reuşite mele profesionale. Formatul cărţilor a venit în sprijinul copiilor şi le-a deschis fereastra către acea lume unde soarele nu apune niciodată. Eu nu am făcut altceva decât să le stau la dispoziţie în pauze, după ore sau în ziua de vineri.”
Despre activitatea clubului de lectură doamna Spiridon spune că nu se limitează numai la întâlnirile periodice, ci este mai curând un act continuu. „Copiii împrumută cărţi, le citesc acasă, apoi vinerea se fac dezbateri pe marginea a ceea ce au citit. Se redau fragmente prin desene sau benzi desenate. Fiecare citeşte în faţa grupului un fragment dintr-o operă, pentru a rezolva problema de pronunţie sau de emoţie. Eu încerc să le aduc la cunoştinţă că noi trebuie să ne ajutăm să ne corectăm defectele, de aceea îi rog să nu cumva să se amuze la eventualele greşeli. Pentru o stimulare şi mai bună, am introdus şi concursul de scriere creativă şi benzi desenate, cu recompense tot cărţi sau dulciuri. Vreau să vă spun ca este un mare succes această activitate. Imediat după donația Asociației Curtea Veche am surprins, la clasa a VI-a, că inainte de a intra profesorul de religie la oră, ei citeau din cărțile primite. De asemenea, un elev cu probleme serioase de comportament, dar cu o inteligență fantastică, a desenat la tema “Bucuria mea” o bibliotecă unde el este copleșit de cărți. Mă bucură enorm când copiii mă caută în pauză și îmi cer cărți noi sau se întrec între ei care a reușit să citească mai multe.”
În final, pentru toți cei care au un rol în dezvoltarea copiilor doamna profesoară are un mesaj clar: „Îi rog să facă tot ce le stă în putinţă să determine copilul să citească. Spun asta gândindu-mă nu numai la profesori, dar şi la părinţi. Copilul imită părintele întâi, apoi vrea să știe la fel de multe ca învăţătoarea sau ca profesorul X. E bine că merg şi la profesorul Google care îi ajută, dar el este rece şi trist. Nimic nu se compară cu acea atingere a hârtiei stând confortabil în pat sau fotoliu şi descoperind lumea cu ochii minţii. Cărțile copilăriei reprezintă lumea colorată în care ar fi bine să intrăm cât mai mulţi.”
Doamna profesoară Spiridon este un exemplu și o sursă de inspirație pentru cadrele didactice care cred că rolul lor nu se încheie atunci când a sunat clopoțelul. Dacă povestea ei v-a încurajat și pe voi să vă implicați, vă stăm la dispoziție cu sfaturi și resurse. Nu trebuie decât să ne contactați!
