sfaturi utile - Asociația Curtea Veche

martie 26, 2018 By AsociatiaCV

Atelierele NARATIV au revenit la Târgu-Mureș

Înainte ca zăpada să pună stăpânire pe județul Mureș, pe 22 martie, am ajuns cu atelierele NARATIV în localitățile Râciu și Băla. Următoarea zi, când clădirile erau deja acoperite de zăpadă, iar fulgii ajunseseră la mărimea unei mingi de ping-pong, am poposit la școlile „Serafim Duicu” și „Europa” din Tg. Mureș unde ne-am încălzit instant de la energia copiilor și entuziasmul lor.

Revenim astfel în localitățile unde anul trecut am donat cărți cu sprijinul Azomureș pentru a le arăta concret celor mici și celor mari cum pot îmbina tehnici de educație nonformală cu lectura interactivă pentru a crea obiceiul lecturii de plăcere.

Printre întrebările puse de elevi la atelierul „Jurnalistul de poveste” susținut de Barna Nemethi s-au aflat nedumeriri legate de diferențele dintre știință și ficțiune, teorii și lucrări științifice, literatură română și universală.

La atelierul de Storytelling care pornește de la povestea „Alice în Țara Minunilor”, copiii au descoperit alături de Andreea Lupescu în câte moduri pot să citească o poveste prin inventarea unor personaje noi, mici scenete, scenarii, exerciții de actorie. La final au compus un cântec și și-au pus câte o dorință, suflând în aer cu praf magic. O experiență senzorială care i-a încântat și pe care cu siguranță o vor ține minte toată viața! Apropo de magie, la exercițiul cu ploaia magică, cei mici și-au dorit să plouă cu: bezele, diamante, smaralde, bani, lingouri de aur, lire, bănci, hamburgeri, înghețată, sclipici. Superputeri inventate de copii pentru Alice au fost menționate: superminte, să pună culori peste tot, supercuraj, teleportare, cameleonică. În Țara Minunilor soarele este verde, iar frunzele copacilor își schimbă culorile de la un moment la altul.

Povestea continuă cu 1001 de nopți și atelierul de „Povești vizuale” cu Dana Dincă. Aici, copiii au redescoperit diversitatea personajelor din poveste prin pictură și printr-un element-supriză pregătit special pentru ei. Zeci de culori și forme au spus zeci de povești!

În acest timp, părinții și profesorii au aflat mai multe despre parenting și importanța lecturii de la Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight. Părinții au avut ocazia să pună întrebări și să primească sfaturi despre cum ar putea să transforme lectura în ceva distractiv pentru copiii lor. Ne-am bucurat mult să vedem cât de implicați sunt părinții în aceste localități și, deși resursele sunt limitate, se străduiesc să le ofere celor mici educația cea mai bună acasă și în familie.

Mai multe despre ateliere:

Atelier “Jurnalistul de poveste”

Călătorind în aventuri alături de personajele favorite din „Gulliver”, „Robinson Crusoe” și „O călătorie spre Centrul Pământului”, elevii au avut posibilitatea să descopere de la Barna Nemethi, regizor și fotograf, care sunt întrebările potrivite pentru a dezvolta un articol despre peripețiile protagoniștilor. Răspunzând la întrebări cheie, copiii învață de fapt să se raporteze mai liber la propria lor creativitate și deprind o serie de resorturi narative accesibile prin care să se poată apropia atât de propriile povești, cât și de cele deja scrise de mari autori din istoria literaturii.

Atelier “Alice în Țara Minunilor – Storytelling”

Activitatea se bazează pe exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și pe arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari. Sub îndrumarea Andreei Lupescu, artist și jurnalist, elevii au deprins obiceiul de a empatiza cu personajele dintr-o carte și, pornind de la propria experiență de viață, și-au construit propriile povești. Atelierul le-a sporit copiiilor motivația de a citi, i-a făcut să realizeze că lectura nu este o experiență alienantă, realizată în singurătate, ci, dimpotrivă, că poate fi prilej de conversație și socializare.

Atelier “O mie și una de nopți – Povești vizuale”

Urmarind imaginile vizuale din “O mie și una de nopți”, elevii au invațat tehnici speciale de pictură pentru a crea planșe inspirate de pasajele lecturate împreună cu Dana Dinca, artist vizual. Atelierul are ca scop apropierea copiilor de obiceiul lecturii și dezvoltarea atenției pentru detalii, transformând lectura într-o activitate distractivă.

Conferință pentru cadre didactice și părinți “Avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari”

Oare câți dintre părinți și profesori conştientizează faptul că noi, adulţii, suntem resposabili de formarea obiceiului de a citi? Care sunt efectele reale ale cititului în familie sau, mai bine zis, ce înseamnă conceptul de parenting pentru lectură? Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight va propune celor prezenți tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

Acțiunea face parte dintr-un proiect amplu în cadrul programului național de lectură “Cărțile copilăriei”, desfășurat în comunitățile agricole în parteneriat cu Azomureș, cel mai important producător de îngrășăminte minerale din România.

Blog

martie 16, 2018 By AsociatiaCV

De vorbă cu ilustratoarea Yanna Zosmer: „Întotdeauna e loc de povești și de viziuni noi”

Ne dorim să vă oferim exemple care să vă motiveze să luptați pentru visul vostru. Adesea, copiii pasionați de desen sunt orientați către alte meserii „de viitor” care să le ofere o siguranță financiară, îndepărtându-se de pasiunea lor.

Considerăm că este cu adevărat important să vă urmați visul și să vi-l transformați într-o meserie. De aceea, am stat de vorbă cu Yanna Zosmer, un artist vizual care ne inspiră de ceva vreme.

A ilustrat cărți pentru copii precum Omul cu trei minți, Margareta a României, a realizat coperte pentru Viața necunoscută a copacilor și Bonsai de Alejandro Zambra. Lista poate continua, așa că mai bine o lăsăm pe Yanna să ne povestească mai multe despre universul ei de poveste.

Cum ai inceput să faci ilustrație?

Pictez și desenez de când mă știu, dar acum câțiva ani, după ce am terminat facultatea am primit un mic proiect de ilustrație de carte. L-am făcut cu atât de mult drag încât mi-am zis că asta e ceea ce trebuie să fac în viață, pentru că îmbină perfect plăcerea lecturii cu pictura, iar de atunci nu trece o zi fără să ilustrez ceva.

Ce sfat ai pentru copiii care sunt atrași de acest domeniu?

Să nu se limiteze doar la desen. În cazul meu au fost mai de ajutor amintirile cu poveștile bunicilor, filmele pe care le-am văzut și cărțile pe care le-am citit decât toate orele de muncă în fața naturilor statice sau portretelor din facultate.

De ce e importantă lectura?

E o expresie care-mi place tare mult, că cititorii trăiesc mai multe vieți. Cred că asta e cel mai important, că ajungi să înțelegi alte perspective și așa devii un om mai bun.

Care e procesul tău creativ atunci când ilustrezi cărți?

De obicei pornesc de la text, dar îmi place să fac mult research pe subiect, să îmi pun muzică sau filme care au legătură cu perioada sau evenimentele relatate, să pot înțelege mai bine personajele. Apoi desenez, iar până la sfârșitul procesului simt că personajele îmi sunt apropiate. Cea mai grea parte e despărțirea de ele, când trebuie să predau lucrările și să încep un alt proiect.

Cum îți găsești inspirația?

Văd fiecare proiect ca o sursă de inspirație, mai ales dacă e vorba de cărți ilustrate. Cele mai bune idei mi-au venit din cărți. Uneori, se mai întâmplă să fiu în pană de idei și atunci prefer să iau o pauză, să văd un film bun și să desenez după.

Ce ar trebui să știe cei care vor să se apuce să facă ilustrații?

Că e greu la început, ca orice altceva, dar că merită și că întotdeauna e loc de povești noi și de viziuni noi.

Noi recomandăm, de obicei, ca lectura să fie însoțită de mici jocuri de actorie, mimă, desen. Când vine vorba de ilustrație, de ce avem nevoie? Ce fel de creioane, hârtie?

Cred că în cazul copiilor, cel mai important e să aibă materiale cu care se simt foarte confortabili și care să îi reprezinte. Am văzut creații minunate făcute de copii cu o simplă cretă pe astfalt. Cred că materialele care nu îi limitează sunt cele mai potrivite.

Ce apreciezi la o ilustrație? Dacă ar fi să jurizezi un concurs de ilustrații pentru povești, care ar fi criteriile tale?

Trebuie să recunosc că îmi plac ilustrațiile care mă surprind, care au abordări la care nu m-aș fi gândit sau pe care nu le-am mai văzut.

Ce te-a inspirat atunci când ai creat ilustrațiile pentru „Omul cu trei minți”?

Pentru că era vorba de basme românești, am spus că cel mai bun loc să lucrez este acasă la bunica. Mi-am luat acuarelele și hârtia și am plecat la ea, unde am găsit pregătit un colțișor frumos aranjat cu motive tradiționale, căpșuni și o ie de 100 ani agățată pe un umeraș, pentru inspirație. Apoi totul a curs de la sine.

Pe Yanna o găsiți pe Facebook și pe Instagram și pe site-ul ei oficial.

Blog

martie 16, 2018 By AsociatiaCV

Sistemul de învățământ din anii ’30 VS cel de acum

Sistemul de învățământ a suferit modificări importante în ultimii ani. De la calificative, la schimbarea programei, a fișelor de lectură, a listei de cărți obligatorii, a împărțirii anului școlar.

Dar v-ați întrebat vreodată ce se întâmpla pe vremuri la școală? Ce rol aveau dascălii? Cum îi îndrumau pe elevi?

Am pornit acest demers de documentare, după ce am stat de vorbă cu mulți copii confuzi care nu își descoperă talentele, adolescenți care nu știu ce meserie să aleagă, adulți care au tot schimbat facultăți în căutarea unui drum care să îi facă fericiți. Ce au ei în comun?…lipsa unui mentor.

Așadar, ce se întâmpla în anul 1939? Am găsit o programă pe 3 ani de studii care includea:

Educația sanitară (igiena și medicina populară, valoarea nutritivă a alimentelor, alimentația, organele și funcțiile de respirație, sistemul osos, muscular și neros, funcțiile de procreație, despre muncă și oboseală, somnul, surmenajul, alcoolismul, tabagismul, bolile contagioase, măsuri preventive, farmacia casei.

Educația fizică (ținuta și atitudinile, ordinea și curățenia: punctualitatea, apa, aerul și soarele ca factori pentru păstrarea sănătății, repaus și mișcare, viciile și combaterea lor, munca țăranului în comparație cu a muncitorului de fabrică, a meseriașului și a intelectualului, jocuri sportive, dansuri naționale.)

Educația cetățenească și moral religioasă (cunoștințe cetățenești, constituția, legile naturii, sancțiuni, geografia statului național, istoria națională și socială, religie, știința satului și a gospodăriei țărănești, legăturile care stau la baza familiei țărănești: religioase, biologice, economice și juridice, construcții rurale.

Cultura și Arta populară (artă religioasă, împodobirea casei, port și îmbrăcăminte, limba română și literatura populară, scrisori de afaceri, lectură, cunoștințe despre viața sufletească și spirituală, cunoștințe despre societatea omenească.

Acestea sunt doar câteva dintre materiile predate la școală. După cum puteți vedea, o mare parte din noțiunile discutate la clasă sunt strâns legate de relația dintre minte și corp, spirit și suflet. Exista un pasaj din programă care vorbește despre „fapte mintale, emoții, sentimente, voință. Deosebirea faptelor sufletești de cele corporale. Unitatea vieții sufletești. Cunoașterea lucrurilor prin simțuri. Intuiția. Gândirea și formele ei. Cum lucrează mintea omului pentru a găsi adevărul: idei, noțiuni, judecăți, raționamente. Puterea voinței și bolile ei. Jocul copiilor – importanța lui educativă.”

Dascălul era mentor, terapeut, ghid, deschizător de drumuri – cel puțin prin prisma programei pe care trebuia să o urmeze.

Mergem și mai departe – vă prezentăm cum era structurată fișa unui elev din anul 1939.

Fișa include: indicații despre mediul social și starea fizică, examenul antropometric, examen medical, preorientare și îndrumare profesională, profil psihologic, situația școlară.

Notele la materiile obligatorii constituie 25 % din totalul analizei care se facea oricărui elev pentru a stabili ce profesie i se potrivește cel mai bine. Profesorul îi evalua talentele, există chiar o secțiune unde e scris Ce profesiune dorește elevul, Dorința părinților, Îndrumarea educatorului.

La profilul psihologic, elevii erau evaluați după intelect – inteligență, atenție, memorie, imaginație, temperament – felul de a reacționa, sensibilitate, sârguință, puterea de muncă, voioșie, personalitate și caracter – neinfluențabil, sociabil, camaraderie, onestitate, bunătate, simțul dreptății, spirit de conducător sau de subordonat, normal sau anormal sufletește.

Relația cu școala era pe atunci însăși relația cu viața. Meseria aleasă era o continuare a pasiunilor, talentelor, profilului psihologic – cu ajutorul educatorului elevul reușea să facă alegerile potrivite.

În prezent, ne confruntăm cu o stare generală de confuzie în care uităm talentele, facem compromisuri cu meserii pentru care nu suntem potriviți cu scuza că trebuie să ne plătim cumva facturile. Ne întrebăm – dacă am merge acum în școli cu această fișă și i-am ruga pe învățători și profesori să o completeze pentru elevii lor – câți ar reuși? Cât de implicați mai sunt astăzi educatorii în viața copiilor?

Structura sistemului de învățământ pe care am descoperit-o în urmă cu 80 de ani pare să ofere îndrumare, ceea ce e greu de găsit în 2018. Ce învăța elevul atunci? Să caute, să respecte, să lupte pentru ceea ce vrea, pentru ceea ce iubește.

Sunt multe lucruri de dezbătut și nu ne propunem să tragem o concluzie, ci doar să vă punem puțin pe gânduri. Este evident că lucrurile s-au schimbat și un model de pe vremuri nu ar putea să aibă rezultate în sociatatea actuală. Dar dacă am lua aspectele pozitive și le-am face un upgrade? Nu am putea schimba în bine ceea ce se întâmplă în educație?

Blog

martie 9, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Ioana Ginghină

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Ioana Ginghină este o actriță de succes, soția lui Alexandru Papadopol și mama unei fetițe superbe pe nume Ruxandra.

Iată ce ne-a povestit:

Să zicem că eu fac parte dintr-o generație norocoasă: nu am avut atât de mult acces la televizor și atunci bucuria copilăriei mele de a intra într-o poveste era prin citit. Am început când eram foarte mică. Printre primele cărți pe care le-am citit singură era ediția lui Ion Creangă: „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori”. Cred că se aflau în biblioteca tuturor românilor din perioada aceea. Apoi, bineînțeles, am început să cresc și să citesc „Cireșarii”,„Aventurile lui Huckleberry Finn”, ”Tom Sawyer”, „La Medeleni” țin minte că toate acestea mi-au marcat într-un mod pozitiv copilăria. Când am ajuns la ultima carte din „Cireșarii”, îmi venea să plâng că s-a terminat.

Eu în continuare citesc foarte mult vara, mai ales în vacanță. Datorită meseriei de actriță mi-am păstrat această vacanță de vară când am pauză de stagiune.

Cum ne ajută lectura?

Pe mine mă ajută foarte mult lectura pentru că îmi place să descopăr lumi pe care nu le cunosc și nu știu dacă o sa am vreodată posibilitatea să le cunosc. Mă ajută și în meserie pentru că înțeleg psihologii noi, tipologii de personaje, de oameni, de trăiri. Cititul îmi face foarte bine la suflet și la inimă, iar pentru copii este tot așa: o descoperire a unor lumi frumoase. Din păcate, toate aceste alternative moderne ale distracției, oferite de televizor și de gadget-uri sunt foarte violente. Inclusiv poveștile clasice transpuse într-un film de desen animat sau film pentru copii – încep de obicei cu partea foarte tristă. Normal că prin film vrei să emoționezi foarte mult, dar cartea te lasă pe tine să-ți faci filmul. Eu de asta sunt puțin supărată pe poveștile clasice ecranizate, pentru că sunt dominate de tristețe, pentru a impresiona mai mult. Asta este problema atunci când se ecranizează o poveste: nu te lasă pe tine să îți imaginezi cum ți-ai dori-o.

Cum să facem lectura mai distractivă pentru copii, să le creem obiceiul de a citi de plăcere?

Sunt foarte mulți părinți care zic: „Eu ii zic copilului meu să citească”, poate chiar îi citește seara înainte de culcare. Cel mai important este ca cel mic să te vadă cu o carte în mână. Degeabă îi zici că trebuie să citească – dacă el nu te vede niciodată cu o carte în mână, nu o să citească pentru că noi suntem oglinda copiilor noștri. Eu personal nu pot să mă laud că citesc atât de mult cât citește Alexandru (n.r. – soțul ei). Alexandru citește foarte mult, tot timpul e cu o carte în mână, oriunde, îl vezi că e în vacanță, că e acasă, tot timpul citește. Atunci văd că și Ruxandra (n.r. – fiica) le citește povești păpușilor. Chiar mai devreme se îmbrăcase în prințesă, avea o carte în mână și le citea povești păpușilor. Am fost în Grecia la mare și citea și ea seara înainte de culcare cu noi, citea și pe plajă.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

Cred în primul rând copiii trebuie să-i vadă și pe ei citind și nu doar stând la televizor. Ar trebui, pur și simplu, inventate niște jocuri. Bineînțeles că trebuie început cu povești scurte, după care ne putem imagina continuarea, sau putem să ne jucăm pe roluri. Copiii sunt foarte dornici să se joace cu părinții, eu văd asta pe propria piele și părinții nu au timp să se joace cât ar vrea copiii. Cred că dacă părintele ar fi mai deschis spre joacă, copilul ar deveni mai interesat de poveste. E simplu: azi începi cu cinci minute, mâine sau peste o săptămână cu zece minute sau 20, pe urmă ușor-ușor se poate educa un copil să citească și să îi placă. Dar cred că îți trebuie timp. Eu am o vorbă care poate nu sună bine, dar mi se pare că e foarte adevărată: în momentul în care faci un copil, ai un job, iar în momentul în care ai un job, acest job de mamă, trebuie tratat la fel ca jobul tău, serviciul tău. Dacă un program normal e de opt ore, trebuie să îi aloci și copilului același timp. Adică nu-i corect să vii de la job acasă și să ai pretenția să te înțeleagă, să te accepte, să îți accepte nervii, să accepte că nu ai timp. Trebuie să înțelegi că ai doi șefi: cel de la serviciu și copilul. Trebuie să fii la fel de corectă, aplicată și dedicată la ambele joburi.

Cât de atrași sunt copiii de lectură?

Copiilor le lipsesc emoțiile. Eu lucrez cu ei și pe partea de teatru și sunt foarte tristă să văd că nu mai au emoții. Adică eu pentru a descoperi cu ei emoțiile, pentru a le putea interpreta, îi pun să spună o poveste tristă și o poveste veselă. De cele mai multe ori, nu au povești vesele.

Ce putem face pentru a le dezvolta creativitatea?

Eu susțin toate cluburile creative, indiferent că e teatru sau pictură. Și asta le spun și părinților copiilor cu care lucrez: tot ce înseamnă creativitate înseamnă dezvoltarea psihicului, dezvoltarea sufletului, dezvoltarea copilului într-un adult. Cred că trebuie mers cu copilul foarte mult pe partea creativă pentru că îi dezvoltă mintea și viziunea, indiferent că poate nu o să se facă actor sau pictor sau scriitor de povești. Trebuie duși la cluburile creative și duși la teatru, la tot soiul de cursuri de dezvoltare personală. Chiar și eu încerc să mă dezvolt personal ducându-mă la tot felul de cursuri și seminare. Lumea se gândește atunci când aude „dezvoltare personală” la teatru sau la ceva legat de comunicare, dar nu e adevărat, poți să te apuci de grădinărit, dacă nu ai făcut până atunci grădinărit, și te-ai dezvoltat personal pe partea asta. Lumea trebuie să fie mult mai deschisă în a ieși din casă și a face tot soiul de lucruri frumoase.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activităţi pentru copii, Azomures, Blog

martie 5, 2018 By AsociatiaCV

Atelierele NARATIV au ajuns la Pecica și Sânnicolau Mare

Printre troiene, copaci albi ca de poveste și drumuri acoperite de zăpadă, am reușit să ajungem pe 2 martie în județul Arad, alături de Shop Construct – Rodspectra și Azomureș cu o serie de ateliere NARATIV care îmbină tehnici de educație nonformală cu lectura interactivă.

Am revenit cu drag în localitățile Sânnicolau Mare și Pecica unde am mers acum un an și am donat 2000 de cărți. Am descoperit copii entuziasmați, dornici să citească, să afle mai multe despre lume.

Ne-am dorit tare mult să îi ajutăm pe copii să își îmbunătățească relația cu cititul, să îl redescopere prin exerciții distractive, dar ne-am gândit și la părinți & cadre didactice – așa că am adus un specialist în psihologie, Nora Neghină, cu care au putut discuta despre parenting prin lectură.

Elevii Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” și Școlii Gimnaziale „Theodor Bucurescu” au participat la atelierul “Jurnalistul de poveste” condus de Barna Nemethi și atelierul “Alice în Țara Minunilor – Storytelling” condus de Andreea Lupescu.

Dintre momentele memorabile, amintim câteva întrebări de la atelierul lui Barna:

De ce există mai multe limbi straine și nu una singură în care să ne înțelegem cu toții pe Pământ?

Ce este iubirea?

Ce este gravitația?

De ce există teoria că oamenii se trag din maimuțe?

Care este diferența dintre studii științifice și literatură?

Ce este literatura science-fiction?

La atelierul Andreei, copiii au schimbat povestea și au creat o ploaie magică în Țara Minunilor. Fiecare a putut contribui cu sugestii legate de ceea ce urma să cadă din cer: sarmale, ciocolată, cărți – au fost cele mai întâlnite răspunsuri. La final, elevii și-au pus câte o dorință și au suflat cu praf magic în aer. După ce au primit cărțile cadou, un băiat a țipat: Nu pot săăă cred!! A funcționat! Mi-am pus dorința să primesc o carte și chiar s-a îndeplinit!!

Ulterior, discutând cu profesorii, am aflat că există copii care nu au nicio carte acasă în afară de cele primite de la noi.

În timp ce micuții participau la activități, părinții și cadrele didactice au asistat la o conferință dedicată lor. Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight le-a propus celor prezenți tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

Câteva întrebări ale cadrelor didactice la conferința Norei:

Este bine să îi lăsăm pe copii la calculator? Cum putem face legatura între carte și digital?

De ce nu mai citesc copiii ca pe vremuri?

Cum pot ajuta repovestirile din colectia „Cartile Copilariei” apărute la Curtea Veche Publishing în crearea obiceiului de a citi?

Ce activități de lectură interactivă putem realiza acasă și la școală, cum putem face clubul de lectura mai distractiv pentru copii?

Atât elevii, cât și cadrele didactice au primit răspunsuri la întrebările și neclaritățile avute, au dezbătut despre cum pot să amelioreze relația cu lectura și să o transforme într-un plăcere zilnică. Noi ne bucurăm tare mult că am ajuns cu atelierele NARATIV la copiii din județul Arad. Ne-ar plăcea ca aceste activități să devină un obicei și să călătorim prin toată țara vorbind despre lectura de plăcere în rândul elevilor, cadrelor didactice și părinților.

Mai multe despre ateliere

Atelier “Jurnalistul de poveste”

Călătorind în aventuri alături de personajele favorite din „Gulliver”, „Robinson Crusoe” și „O călătorie spre Centrul Pământului”, elevii au avut posibilitatea să descopere de la Barna Nemethi, regizor și fotograf, care sunt întrebările potrivite pentru a dezvolta un articol despre peripețiile protagoniștilor. Răspunzând la întrebări cheie adresate de pedagog și de ceilalți participanți la ateliere, copiii au învațat să se raporteze mai liber la propria lor creativitate și au descoperit o serie de resorturi narative accesibile prin care să se poată apropia atât de propriile povești, cât și de cele deja scrise de mari autori din istoria literaturii.

Atelier “Alice în Țara Minunilor – Storytelling”

Activitatea se bazează pe exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și pe arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari. Sub îndrumarea Andreei Lupescu, artist și jurnalist, elevii au reușit să empatizeze cu personajele din carte și, pornind de la propria experiență de viață, și-au construit propriile povești. Atelierul le-a sporit copiiilor motivația de a citi și le-a demonstrat prin joculețe că lectura poate fi prilej de conversație și socializare.

Conferință pentru cadre didactice și părinți „Avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari”

Oare câți dintre părinți și profesori conştientizează faptul că noi, adulţii, suntem resposabili de formarea obiceiului de a citi? Care sunt efectele reale ale cititului în familie sau, mai bine zis, ce înseamnă conceptul de parenting pentru lectură? Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight le-a propus celor prezenți tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

Acțiunea face parte dintr-un proiect amplu inițiat de Asociația Curtea Veche în cadrul programului național de lectură “Cărțile copilăriei” și desfășurat în comunitățile agricole în parteneriat cu Azomureș, cel mai important producător de îngrășăminte minerale din România.

Mai multe fotografii –> aici.

Sponsori și parteneri:

Blog, Donaţii de carte

februarie 26, 2018 By AsociatiaCV

Donație de carte în județul Suceava alături de Fundația EGGER România

„Cărțile Copilăriei” au sosit în județul Suceava alături de Luca Ciubotaru și Fundația EGGER România. Elevii din 11 școli au primit peste 2000 de cărți în perioada 22-23 februarie 2018, iar profesorii au fost încurajați și îndrumați să înființeze cluburi de lectură pentru copii.

Să vă povestim, mai pe larg, cum a fost această experiență memorabilă pentru noi.

Când călătorim prin alte țără, avem ocazia să discutăm cu directorii de școli, cu profesorii, învățătorii și elevii, identificăm problemele cu care se confruntă și încercăm să contribuim la găsirea unor soluții. De data aceasta am avut alături de noi persoane precum Luca Ciubotariu – cetățean de onoare al Municipiului Rădăuți și delegat de tineret al României la ONU (2014/2015), Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și Andreea Lupescu – jurnalist și artist care a susținut momente interactive de lectură dedicate celor mici. Auzind poveștile lor, copiii au mai multe șanse să își schimbe perspectiva din care își văd viitorul, să îndrăznească mai mult, să lupte pentru visul pe care îl au.

Zonele pe care le-am vizitat au ceva de poveste – de la peisajul rupt din tablouri cu zăpada de un alb imaculat și până la entuziasmul profesorilor și bucuria de pe fețele copiilor care primesc o carte potrivită pentru vârsta lor, alături de care să călătorească de plăcere.

Pe lângă încurajarea de a citi de plăcere, ne place să le vorbim copiilor și despre evadarea spre alte lumi. Luca, de exemplu, a avut un punct-cheie în viață: momentul în care a descoperit biblioteca surorii lui și a rămas o zi întreagă închis în acea cameră citind „1001 de nopți”. Atunci a descoperit magia lecturii. Copiii fac ochii mari când aud câte realizări a avut Luca până acum, unde a călătorit, beneficiile pe care i le-a adus lectura, concursurile pe care le-a câștigat. Cel mai important: îi sfătuiește pe copii să facă în fiecare zi un pas pentru împlinirea visului. „Niciun vis nu e prea mare pentru voi!”

Iren Arsene, președintele Asociației Curtea Veche, îi întreabă mai multe pe copii despre modul în care trăiesc, obiceiurile pe care le au, activitățile lor preferate. În funcție de răspunsurile lor, le explică despre modificările care au loc în creier atunci când citești constant, modul în care lectura îți îmbunătățeste calitatea vieții și de ajută să urci tot mai sus, ca un alpinist antrenat. „Lectura trebuie să devină un obicei zilnic, ca spălatul pe dinți.” Copiii promit cu mâna pe inimă că vor citi 10 minute în fiecare zi.

Andreea Lupescu vine să le demonstreze în câte moduri putem citi o poveste astfel încât să devină o activitate distractivă. „Toată lumea închide ochii”. Iar apoi, călătoresc împreună în Țara de Nicăieri alături de Peter Pan sau pe tărâmul Minunilor alături de Alice. Încep joculețele: fundal sonor pentru poveste, cum arată personajele în imaginația noastră, cum putem schimba povestea. La final, compun împreună un cântec care se încheie cu aplauze.

Unii profesori sunt nerăbdători să încerce exercițiile de lectură interactivă, să transforme poveștile în ceva distractiv, poate chiar să adauge un opțional de teatru. Alții rămân reticenți și nu par dispuși să renunțe la rigoarea (auto)impusă, probabil de teamă să nu își piardă autoritatea în fața elevilor. Sunt ani buni de când se tot propaga seriozitatea la școală. Rigoarea. Disciplina. Și atunci, să aduci jocuri distractive la oră, ar putea schimba totul. Cât de dispuși sunt profesorii să își schimbe modul în care văd lectura? Rămâne o întrebare deschisă.

Referitor la acest proiect, Ioan Banciu, președintele Fundației EGGER a declarat: “Lectura, pe lângă faptul că este relaxantă, contribuie la extinderea orizonturilor de cunoaștere și are un rol important în dezvoltarea imaginației și a formării tinerilor. Tinerii reprezintă viitorul societății și de aceea consider că este necesar să investim în educația acestora. Suntem bucuroși că am reușit să aducem acest proiect de amploare în zona Rădăuțiului. Planificăm să continuăm cu donațiile de carte și la alte școli, urmând să stabilim întâlniri cu elevi pentru luna decembrie.”

În doar 2 zile, am ajuns la 11 școli: Școala Gimnazială „Ion Vicoveanu” Vicovu de Jos, Școala Gimnazială nr. 2 Vicovu de Jos-Remezău, Școala Gimnazială Bădeuți, Școala Gimnazială Volovăț, Școala Gimnazială Milișăuți, Școala Gimnazială Frătăuții Vechi, Școala Gimnazială „Petru Mușat” Siret, Școala Gimnazială „Lațcu Vodă” Siret, Școala Gimnazială „Ion Pintilie” Măneuți, Școala Gimnazială Satu Mare și Școala Gimnazială Țibeni. Am completat astfel proiectul început anul trecut prin care am vizitat alte 11 școli din zona Rădăuți și despre care puteți citi aici.

Proiectul va continua prin înființarea cluburilor de lectură „Cărțile copilăriei” cu activități interactive susținute de profesori și voluntari locali și cu nouă serie de donații în luna decembrie.

Până atunci, spune sincer, tu cât ai citit azi?

Mai multe poze aici.

Parteneri și sponsori:

Blog

februarie 9, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Alex Ciocan

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Sportivul Alex Ciocan, campion la ciclism, ne-a povestit mai multe despre modul în care cărțile i-au influențat viața: „În viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște. În plus, o minte mai destoinică te ajută foarte mult – se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.”

Cum ai început să citești?

Povestea e puțin mai complicată pentru că aveam o mamaie care îmi citea în permanență tot felul de povești, dar prima carte pe care am citit-o singur a fost „Legendele Olimpului”. Bineînțeles că m-au atras pozele: era Heracle care se bătea cu tot felul de șerpi și balauri și ca orice băiat, îți dai seama, voiai să vezi ce se întâmplă mai departe și curiozitatea asta m-a făcut să încep să citesc. Cred că pe la șase – șapte ani am început să citesc, șontâc-șontâc bineînțeles, dar e o amintire foarte plăcută. Mamaie clar m-a făcut să îmi placă aceste cărți și m-a ajutat să aflu ce se ascunde în spatele copertelor.

Pe lângă faptul că avea un talent deosebit de narator, avea răbdare să-mi citească. Îmi citea și la prânz când trebuia să-mi fac somnul de copil, îmi citea și seara înainte de culcare. Avea un talent ieșit din comun să povestească – m-a trecut prin toată istoria României, a Europei, am avut un noroc foarte mare cu ea.

De ce e importantă lectura?

Lectura e importantă pentru că îți îmbogățește vocabularul și imaginația. Eu cred că acele vorbe de demult cu cei șapte ani de acasă contează mai mult decât ne putem da seama pentru că în acea perioadă se formează multe principii de viață, ajunge să-ți placă sau nu cartea, ți se formează anumite direcții în vocabular și poți pe urmă să croșetezi pe aceste căi. Dacă pleci de la zero, te trezești undeva în liceu fără prea multe cărți citite, fără cultură generală.

Despre lectura în lumea tehnologiei

Personal, urăsc să citesc pe tabletă. Știu că există cărți pe care ți le poți descărca, nu mă atrag cu nimic, dacă nu simți hârtia în mână, dacă nu rupi din greșeală o pagină, știi, că nu ești atent, parcă nu există farmecul cititului. Ok, sunt foarte bune pentru că găsești niște informații extrem de rapid. Trebuie să fim conștienți că a trecut vremea Larousse-ului, a Dicționarului Enciclopedic sau a cărții lui George Călinescu. Acum cauți pe tabletă sau pe telefon. Dar dacă vrei să citești niște povești cu Făt-Frumos, Frații Grimm, „Legendele Olimpului” – este cu totul altă senzație când răsfoiești cărțile.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

În primul rând, părinții trebuie să aibă foarte mare răbdare pentru că societatea actuală te face să sari peste etape, să le arzi, te enervezi. Eu cred că o jumătate de oră de citit copilului sau împreună cu copilul tău pot face minuni. Până la urmă este o chestie de obișnuință: astăzi îți calci pe inimă și citești jumătate de oră, mâine la fel, la un moment dat, după o lună, ți se pare deja un lucru normal, copilul va trage de tine pentru că și el se va obișnui. Eu cred că, în timp, acest obicei va crea o relație mult mai solidă părinte-copil și, în plus, va ajuta extrem de mult copilul în viitor.

Cum se îmbină lectura cu sportul de performanță?

Eram unul dintre puținii sportivi care își luau prin cantonamente sau deplasări o carte cu el și citeam. Câteodată râdeau de mine și mă întrebau: „E Biblia? De ce o citești?”. Citeam tot felul de romane. Eu cred că în viața unui sportiv lectura contează foarte mult. O carte îți aduce liniște, ca să nu mai zic că o minte mai destoinică te ajută foarte mult și în sport. Se zice că unde nu este cap, vai de picioare, se potrivește perfect în sport.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Citește articolul de pe blogul lui Alex despre Cărțile Copilăriei -> aici.

Sursa foto: alexciocan.com

Activităţi pentru copii, Blog

februarie 5, 2018 By AsociatiaCV

Ateliere NARATIV la Apahida și Cluj alături de Endava

Pe 31 ianuarie și 1 februarie am avut parte de două zile pline cu ateliere NARATIV. Copiii din localitățile Apahida și Cluj au participat la Storytelling „Alice în Țara Minunilor” cu Andreea Lupescu și Arhitectură „Cocoșatul de la Notre-Dame” cu Delia Popa din partea ArtCrowd – Artiști în educație.

A fost alături de noi Isabela Buhai – Delivery Unit Manager Endava Cluj și ne-au ajutat voluntarii Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – cărora le mulțumim pentru implicare și dedicare.

Valentina Roman, directorul Asociației Curtea Veche, le-a povestit copiilor despre cât de distractivă poate fi lectura și le-a făcut o demonstrație. Elevii au închis ochii și și-au imaginat cum arată creatura cu care s-a luptat Hercule. Ce a ieșit a fost peste așteptările noastre: 7 capete de dragon, aripi uriașe, picioare de broască și tot felul de elemente care mai de care mai surprinzătoare.

În prima zi, am avut parte de scenarii memorabile la Apahida: personaje inventate, întrebări inteligente, praf magic, dorințe împlinite și ploaie cu sarmale în Țara Minunilor – unde copiii au făcut exerciții de actorie, mimă, au modificat firul narativ, au desenat, iar la final au compus un cântec alături de Andreea Lupescu.

La Arhitectură, Delia și elevii au vorbit și despre inovațiile din perioada gotică: rozeta și arcul frânt. De la atelier adunate: Toate acestea par vechi acum, dar atunci erau moderne pentru ei!

Pornind de la Cocoșatul de la Notre Dame, copiii au comparat imagini, au aflat mai multe despre arhitectură și fiecare și-a construit propria catedrală. Una din fetițe a folosit note muzicale, pe rozetă a făcut harta pământului, apoi a adăugat niște simboluri matematice.

Pe 1 Februarie, chiar de Ziua Internațională a Cititului Împreună, am avut parte de lecturi distractive alături de copiii din Cluj. Exercițiile au fost adaptate pentru clasa pregătitoare, așa se face că la Storytelling am ajuns la carnaval cu Alice căreia i-am construit cel mai original costum cu păr cameleonic și rochie cu trenă, am intrat în Țara Minunilor și am format o ușă umană, am colorat, am inventat personaje și am compus coloana sonoră.

Am ajuns apoi la sediul Endava unde am ocupat sălile de ședință și le-am transformat în…spații de joacă.

În timp ce la atelierul de storytelling, cei mici țopăiau de zor prin clasă imitându-l pe Iepurașul din „Alice în Țara Minunilor”, la atelierul de arhitectură, școlarii mai mari au pregătit atent machetele Catedralei de la Notre Dame. Delia a fost impresionată de întrebările și ideile elevilor. Fiecare a povestit ce clădiri interesante a văzut în călătorii, apoi au analizat proporțiile raportate la înălțimea omului.

Endava este una dintre cele mai mari companii de IT și au un motto orientat către oameni – We focus on helping people succeed. The people who work for us, the people who engage with us, and the people who use the systems and applications we design, build, and operate. De aceea, s-au gândit să se implice în educația celor mici, iar primul pas este promovarea lecturii, căci fără citit nu se poate dezvolta nicio carieră. Am fost plăcut surprinși să aflăm că Endava investește și în evenimente pentru copiii angajaților și se preocupă de evoluția lor.

Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – voluntarii noștri au fost alături de noi în fiecare moment, au strâns perle, ne-au ajutat cu materialele, astfel încât totul să se desfășoare conform planului.

Totul a ieșit de poveste și sperăm să ne întoarcem în curând. Implicarea și feedback-ul tuturor celor care au fost alături de noi în aceste zile ne arată că este timpul ca Festivalul NARATIV să vină la Cluj.

Câteva perle de la ateliere adunate:

Eu mi-aș face o casă în Țara Minunilor pentru că acolo au foarte multe uși.

În loc să picure cu picături de ploaie, să fie ploaia magică – să plouă cu brioșe.

De ce copacii nu sunt din vată de zahăr și iarba din fundițe colorate? Ar fi mai vesel totul așa.

Mi-a plăcut când am schimbat povestea și am adăugat ce personaje am vrut eu.

Dacă ar apărea un vrăjitor care ar îndeplini orice dorință, aș vrea să plouă cu SARMALE!

Mai multe poze aici.

Sponsor:

Blog

ianuarie 26, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Răzvan Petrescu

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Scriitorul Răzvan Petrescu ne-a povestit mai multe despre importanța lecturii, cum a făcut lectura distractivă pentru fiul său și ne-a oferit sfaturi practice prețioase pentru dezvoltarea imaginației.

Îi puteți citi cărțile publicate aici.

Îmi este foarte greu să-mi aduc aminte chiar de prima carte pe care am citit-o pentru că au trecut 50 de ani, deci în jumătate de secol s-au schimbat societăți, au murit oameni, s-au născut alții. Pot să zic doar că au fost trei cărți, cu mai multe volume: „Povești nemuritoare”, de asta îmi aduc aminte, mi-au plăcut foarte mult, dar nu mai pot distinge care anume mi-a plăcut, pe urmă „Miturile și legendele Greciei Antice”, o carte splendidă, îmi plăcea Ajax că era mai tâmpit așa și se lupta cu toată lumea și din „Marile legende ale lumii” a lui Alexandru Mitru. Asta e o ediție din `65, cum atunci chiar se cumpărau cărțile exact în anul în care apăreau, aveam așadar nouă ani, deci cred că e printre primele cărți și de acolo mi-a plăcut enorm „Cidul”, „Guillaume d`Orange”, „Roland”. „Tristan și Isolda” nu mi-a plăcut pentru că era o poveste de dragoste, iar astea sunt foarte plictisitoare.

Părinții ar trebui să le explice copiilor de azi că imaginea se aseamănă foarte mult cu ideile primite de-a gata ale lui Flaubert. Generațiile mai tinere sunt acaparate de imagine – de obicei pe computer sau pe televizor. Ele vin de-a gata, tu nu intervii. La polul opus se află literatura care pornește de la cuvinte, de la descriere. Să zicem că citești undeva „o grădină foarte frumoasă în fața casei”- automat te lasă pe tine să-ți imaginezi într-o secundă, genul de grădină care ți-ar plăcea foarte mult. Asta e diferența, asta i-am spus fiului meu pe care l-am făcut foarte târziu, la 43 de ani, și i-am explicat că lectura dezvoltă imaginația foarte mult. Cei care au ca reper doar imaginea, au o imaginație limitată – este chiar imaginația dată de imagine, e ca un cadru, ca monitorul unui computer.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

A fost o inspirație de moment și am văzut că ține. Știu că există această modalitate de a le citi copiilor înainte de culcare și o încurajez. Eu am făcut altceva: i-am inventat povești fiului meu.

Câteva sfaturi pentru părinți

Să zicem ești un tată oarecare – nu foarte citit. Ai putea să îi spui povești legate de ceea ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei. Copilul poate interveni, ceea ce e foarte interesant. Pe când basmul citit e deja stabilit. Dacă inventezi povești cu ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei e foarte interesant, poți intra în discuție cu cel mic și dacă îi repovestești basmele pe care le știi tu, poți să le repovestești în așa fel încât să-l lași să intervină, să participe la basm. Cam așa am făcut și rezultatul a fost spectaculos. Fiul meu citea „Spuma zilelor” de Boris Vian când avea 15 ani.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

ianuarie 19, 2018 By AsociatiaCV

Sfaturi pentru Booktuberi la început de drum

BOOKTUBING-ul presupune recenzia video a unei cărți și postarea acesteia pe Youtube. În ultima vreme, fenomenul a luat amploare în România, așa se face că cititori copii, adolescenți sau adulți se filmează vorbind despre cărțile pe care le citesc.

Iar dacă la prima vedere poate părea simplu, pentru a deveni fi un booktuber de succes și a te diferenția de ceilalți, trebuie să respecți anumite reguli și standarde în ceea ce privește conținutul și vizualul.

În cadrul Festivalului NARATIV am făcut primul atelier de BOOKTUBING alături de Barna Nemethi. De atunci și până acum am remarcat că numărul booktuberilor a crescut, așa că ți-am pregătit o serie de sfaturi care să te ghideze.

1. Fii concis

Dacă oamenii vor un review mai lung sau mai academic oricum nu se vor uita pe vlogul tău de booktubing. Oamenii sunt aici pentru că vor să știe ce părere ai tu despre cartea asta. Așa că fii concis, și treci peste small talk.

2. Prezintă contextul

Cel mai important lucru pe care oamenii trebuie să-l facă cu o informație este să o pună în context. Dacă oferi elemente de poveste, trivia sau fun facts legate de subiectiul tău principal vei avea mereu o audiență atentă care așteaptă the next easter egg.

3. Respectă formatul

Structurează fiecare episod în introducere, cuprins și încheiere. Încearcă de la episod la episod să respecți cât mai bine lungimile și importanța momentelor subiectului. De exemplu, dacă tot episodul are 5 minute, 1-1:30 min introducere + intrigă; 2:30 min desfășurarea acțiunii + 1 min concluzii finale.

4. Să fie lumină

Nimeni nu vrea să se uite la un video întunecat sau pixelat. Nu uita că e (și) o formă vizuală de a te exprima așa că regula numărul 1 este să ai un cadru în care să te vezi clar, să nu stai contre-jour. E recomandată lumina naturală, dar dacă nu e posibil, asigură-te că ai o sursă artificială care oferă suficientă luminozitate.

5. Decorul

Indiferent dacă alegi să filmezi mereu în același loc sau schimbi decorul o dată cu episodul, fii atent să nu încarci prea tare vizualul. Ce avem în prim-plan? Pe tine și cartea despre care vorbești. Încearcă să elimini elemente care pot atrage atenția de la mesaj și discurs, vrei ca oamenii să te țină minte și să te asocieze cu recenzia de carte. Fără prea multe culori țipătoare, fără obiecte multe în cadru.

6. Montajul

Scurt și la obiect. Concis. Da, poți păstra fazele amuzante, asigură-te doar că nu e prea lung. Altfel, riști ca oamenii să se plictisească și să nu mai revină. Scapă de generalități și axează-te pe lucrurile specifice care ți se par importante: personaje, pasaje preferate, ilustrații, revelații – știi tu, lucruri pe care nu le citești pe copertă sau în descrierile de pe net. Taie fără milă la montaj orice e redundant sau plictisitor.

7. Se aude?

Degeaba ai un vizual perfect, dacă sunetul e problematic și nu se înțelege ce spui. Fă probe înainte, verifică materialul și asigură-te că se aude clar.

8. Stay true to yourself

Adică nu renunța la personalitatea ta, doar de dragul de a plăcea. Ceea ce vor oamenii să vadă e autenticitate, nu oameni-robot care învață textul pe dinafară. Imaginea pe care o vedem trebuie să fie în acord cu felul tău de a fi.

9. Documentează-te

Verifică înainte ce s-a mai făcut. Fă-ți un plan. Urmărește alte vloguri, notează ceea ce îți place. Inspiră-te, nu copia. Caută-ți identitatea vizuală până o găsești. Nu te grăbi.

10. Pune-ți întrebările potrivite și răspunde-ți la ele

De ce te-ar urmări oamenii? Cum îți alegi cărțile? Cât vrei să dureze un episod? Cât de des vei posta? Pe ce platforme te vei promova? Unde vei filma? Cu ce? Ce te-a atras la carte? Care e personajul preferat? Ce revelații ai avut în timp ce citeai? De ce ai recomanda-o și altora?

Gândește-te mereu cum te-ai simți dacă ai fi de partea cealaltă a ecranului și ce te-ar face să urmărești până la capăt & să revii.

Articol de Barna Nemethi și Andreea Lupescu.