lectura in familie – Pagina 2 – Asociația Curtea Veche

Blog

ianuarie 5, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Anca Baniță

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Anca Baniță este om de comunicare, trainer pentru diverse companii, activist eco. Pe blogul ei, scrie despre evoluție personală și călătorii de tot felul.

Iată ce ne-a povestit:

Am avut o copilărie foarte frumoasă datorită cărților, cred că primele de care îmi amintesc cu mare drag sunt cărțile lui Jules Verne, datorită lor am devenit un explorator și au început să-mi placă călătoriile. Apoi, îmi amintesc cartea „Singur pe lume” care m-a marcat profund și m-a învățat ce înseamnă bunătatea. Cred că am învățat și niște istorie din cărțile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” și toate cărțile de după. Am învățat istorie și cred că, în general, cărțile mi-au arătat modele de oameni, m-au învățat cam ce om aș vrea și eu să devin.

Lectura mi-a deschis o lume întreagă și cred că am învățat foarte multe despre calitățile oamenilor, despre ceea ce înseamnă un erou. Fiecare dintre noi cred că am avut eroi când eram mici – de exemplu eu mi-aș fi dorit să fiu un călător din romanele lui Jules Verne. Sunt foarte importante cărțile în setarea unor modele în viață, așa cum sunt și filmele sau oamenii cu care interacționăm.

Mi s-a întâmplat și mie chiar aseară să-mi pară că un personaj dintr-un film care ecranizează o carte nu este așa cum mi-am imaginat eu. Am revăzut „Harry Potter” după ce am citit cărțile și mi s-a părut întotdeauna că Hermione din film este cu totul diferită de cum era în mintea mea.

De-a lungul timpului, cum ai ales cărțile pe care să le citești?

În primul rând, am fost norocoasă să am parte de o bibliotecă cuprinzătoare, la care au contribuit și bunicul meu și mama. Am găsit acolo cărți absolut fascinante așa că am avut de unde să aleg. Îmi amintesc și acum de „Winnetou”, mama a insistat enorm să o citesc și tocmai pentru că a insistat atât de mult nu am citit nicio pagină din ea. Am simțit că mi se forțează mâna. Dacă nu exista un motiv pentru mine, nu citeam. Cred că așa ar trebui procedat cu orice copil: să îi vinzi ideea din punctul lui de vedere, nu pentru că ți s-a părut ție frumoasă cartea.

Ce ar putea face părinții ca să îi atragă pe copiii lor către lectură?

Cred că copiii lor au o pasiune pentru anumite lucruri deja: poate niște eroi, poate anumite personaje – ar putea să încerce să lege acele personaje de lectură. Să le arate că și în cărți există personaje fantastice, povești extraordinare. Important este să fie atenți la lucrurile cu care rezonează copiii. De când am devenit adult, eu aleg toate cărțile cu sufletul și așa merg dintr-o carte în alta. Și mai e ceva: este ok să nu termini cartea. Asta chiar am simțit-o pe pielea mea, pentru că am multe cărți lăsate pe jumătate și aveam o vinovăție față de ele. Le țineam undeva cu gândul că le voi termina, dar ceva din mine știa că nu o să le termin niciodată. La un moment dat, am făcut pace cu mine. Cred că dacă le zici asta copiilor – „mai încearcă, e ok, poți să o lași, nu trebuie să o termini acum, nu e o pedeapsă, ar trebui să fie o plăcere”, s-ar putea să fie un pic mai deschiși.

Depinde foarte mult de ce citești și eu nu cred în ideea asta că toți ar trebui să citim aceleași cărți, că există o listă dată de la Dumnezeu pe care toată lumea trebuie să o parcurgă, așa cum nici noi nu ne uităm la toate filmele care există pe planetă. Cred că ar trebui mai degrabă să găsești înclinația copilului către cărțile care îl atrag. Eu de ani de zile citesc doar cărți de dezvoltare personală pentru că acesta este interesul meu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

decembrie 28, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

decembrie 24, 2017 By AsociatiaCV

Activități de vacanță in familie

Sărbătorile sunt un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu: te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi.Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În jurul bradului – puzzle din poveste

În jurul bradului de Crăciun punem niște bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

Blog

decembrie 22, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Cătălina Grama (Jojo)

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Cătălina Grama, cunoscută sub numele de Jojo, a debutat încă din adolescență și s-a remarcat ca actriță și cântăreață. În prezent, are doi copii, așa că ne-am gândit să îi cerem câteva sfaturi legate de lectura în familie.

Iată ce ne-a povestit:

Eu am fost foarte îndrăgostită de lectură pentru că am fost o fire mai solitară, ieșeam și mă jucam cu copiii, dar în același timp aveam universul meu. Stăteam în casă și citeam, fie povești nemuritoare, fie Jules Verne – la o anumită vârstă, „1001 de nopți” și tot așa. Consider că lectura este foarte importantă pentru că ne deschide o altfel de perspectivă asupra vieții, încă din copilărie.

În copilărie, într-adevăr, unii copii sunt foarte norocoși și pot călători foarte mult, dar atunci când călătorești doar prin intermediul minții tale și îți imaginezi tot felul de lucruri și descoperi tot felul de lumi, mi se pare cu atât mai interesant. Până la urmă, nu cred să ajungă unul dintre noi peste tot, cel puțin nu într-o singură viață. Cărțile sunt povești despre viață sau inspirate din viață și eu cred ca de aceea merită citite, pentru că ne învață lucruri despre noi și despre ceilalți și despre alte țări, alte obiceiuri, alte culturi. În plus, ne cultivă foarte mult imaginația.

Acum există tot felul de cărți, nu trebuie să începem neapărat cu ceva care are un grad de dificultate sporit. Cred că asta este calea către lectură: cu blândețe, cu iubire, cu deschidere, dacă nu, există riscul să pară o altă temă pentru scoală. Să fim serioși, că și noi am fost copii, cine vrea să facă teme? Nimeni. Nimeni nu vrea să facă teme. În schimb, toată lumea vrea să se relaxeze și să se distreze, iar lectura este o chestiune distractivă.

Sfaturi pentru lectura în familie

Înainte de a ne muta, toți pereții erau plini de biblioteci și cărți, inclusiv în hol, inclusiv în dormitor, peste tot erau cărțile tatălui meu care a fost profesor de filosofie și istorie a religiilor, și cărțile mamei mele care a fost îndrăgostită de beletristică, romane de dragoste, literatură clasică. Suntem foarte îndrăgostiți de lectură.

Băiețelul meu este foarte interesat pentru că noi îi citim în fiecare seară și, uneori, în timpul zilei când are el chef, pentru că are multe alte activități de făcut și este puțin greu să îi captezi atenția. Însă, seară de seară eu îi citesc câte ceva și încerc să-i variez foarte mult lectura ca să nu se plictisească. Acum am făcut primul pas către o lectură mai amplă și încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit”. I-am citit și „Micul prinț”, dar nu a înțeles prea multe; a văzut apoi ecranizarea și a mai priceput câteva lucruri.

Încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit” pentru că, după cum știm, eroul principal e un băiețel foarte curajos. Are seri în care are răbdare să audă încă un capitol, seri în care își pierde răbdarea și atunci trecem la o poveste mai scurtă. Ce mi se pare interesant este că a prins dragoste pentru lectură astfel, pentru că nu îmi imaginez cum altfel ar putea un copil să prindă dragoste pentru a lectura. Serile trecute citeam de pe o carte cu Mickey Mouse, apropos de lectură variată, că asta îl pasionează, în mod evident, și erau litere mari și a vrut să înceapă el să citească. A fost prima dată când a vrut să citească el cuvintele. Mi s-a părut foarte drăguț și i-am spus că dacă învață să citească o să-și poată citi singur tot. A fost fascinat de lucrul ăsta.

Nu văd o chinuială în convingerea copilului să citească, cred că lucrurile trebuie să vină natural. Dacă părinții mei ar fi făcut niște eforturi extraordinare într-o anume zonă nu mi-ar fi plăcut asta, aș fi simțit și nu mi-ar fi plăcut. Bine, mie mi-a plăcut foarte mult să citesc și să ascult povești. Până la urmă tuturor copiilor le plac poveștile și eu cred că asta este un start foarte bun, mai ales dacă sunt povești în care se regăsesc eroii lor atât pe internet, cât și în desenele animate, cât și la cinema. Există acum nenumărate cărți, și e un început bun zic eu, care conțin aventuri ale acestor eroi. Plus că toate poveștile mari au fost ecranizate deja, au fost făcute de către Walt Disney desen animat. Cred că prima legătură trebuie făcută în felul acesta pentru că ei din fragedă pruncie cresc cu desene animate și atunci trebuie făcută legătura așa. Apropo de zilele pe care le trăim noi acum: ei se uită la Blaze și Mașinile Uriașe sau la Cars sau mai știu eu ce. Există cărți dedicate acestor personaje și atunci un început bun este să creeze conexiunea între personajele pe care ei le descoperă în peisajul acesta animat, aducându-i mai aproape de acest univers literar.

Cred că ora dinainte de culcare nu este întâmplătoare, citeam zilele trecute și un articol despre asta, despre lectura de seară, copiii tot timpul trag de timp înainte de culcare. Nu vor să doarmă. Și atunci, îi iei de la desene animate, îi anunți cu ceva timp înainte să nu fie foarte supărați că îi iei de acolo și le mai promiți ceva: uite, dacă ești cuminte o să-ți citesc ceva! Și atunci el nu se culcă imediat și pentru el asta e interesant, iar așa, ușor-ușor, capătă gustul pentru lectură. Dacă lucrul acesta nu se face din copilărie, apropos de sfaturi, și se încearcă către adolescență, după ce au ajuns la un anumit nivel în școală, evident că este mai dificil. Însă, eu cred că și atunci pot fi făcute minuni.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activităţi pentru copii, Activităţi pentru părinţi şi profesori, Blog

decembrie 12, 2017 By AsociatiaCV

Cum să faci atelier de Povești pe muzică la tine acasă

Dintre atelierele #NARATIV, cel de Povești pe muzică rămâne mereu în topul preferințelor copiilor, mai ales că la final fredonează melodia inventată de ei, de la zero.

Ca să venim în ajutorul vostru, am discutat cu Andreea Lupescu, pedagogul nostru, despre cum puteți organiza un atelier similar la voi acasă. Partea bună este că mecanismul funcționează atât pentru un singur copil, cât și pentru grupuri.

Așadar, începem în 3, 2, 1…

Pasul 1

Alegeți o carte. Noi lucrăm de obicei pe Peter Pan sau Pinocchio, dar punctul de pornire poate fi constituit de orice poveste. Copilul închide ochii, iar cineva citește un pasaj relevant. Se fac mici pauze pentru a-l întreba cum își imaginează că arată universul prezentat, cum sunt personajele, ce dimensiuni au lucrurile, ce culori apar – orice întrebare e binevenită, dezvoltă imaginația.

Pasul 2

Copilul deschide ochii. Discutăm despre ceea ce și-a imaginat. Dacă sunt mai mulți copii, comparăm modul în care fiecare își imaginează lucruri diferite prin aceleași cuvinte.

Exemple: Cât de mari sunt piticuții din Țara de Nicăieri? Ce culoare are soarele de acolo? Cum e îmbrăcat Peter Pan? Dar Zâna Clopoțica? De ce era trist Gepetto? Cât de înalt era Pinocchio?

Pasul 3

Stabilim universul pe care vrem să îl evocăm în melodie și ce personaje vrem să apară. Le scriem pe o foaie de hârtie. Dacă sunt mai mulți copii, fiecare scrie cel puțin un cuvânt-cheie.

Pasul 4

Primul vers e cel mai greu, de aceea are nevoie de un ghid care să pună întrebările corecte.

Exemple de la atelier:

– Cine vrem să apară primul?
– Peter Pan.
– Și ce face el? Zboară? Înoată? Aleargă?
– Înoată.
– Bun. Avem Peter Pan înoată… ce rimează cu înoată?
– Fermecată.
– Atunci cum continuăm? Peter Pan înoată…în (…) fermecată.
– Marea fermecată.

Așa ajungem la primele 2 versuri: Peter Pan înoată / În marea fermecată.

Pasul 5

După ce am compus primele 4 versuri, le căutăm o linie melodică simplă. Căutăm ritmul, putem face și câteva exerciții de coloană sonoră – cum se aud valurile? Cum foșnesc frunzele?

De asemenea, vă puteți folosi creativitatea la partea de percuție, ținând ritmul cu ajutorul creioanelor, paharelor, sticlelor, diverselor texturi sau jucării. Fiecare element solid din universul înconjurător are o rezonanță anume care poate fi integrată sau analizată.

De regulă, e bine să înregistrați cu reportofonul de la telefon, ca să o puteți asculta sau modifica ulterior.

Pasul 6

După ce ați compus după structura obișnuită Strofă-Refren-Strofă – Refren dublu se reia cântecul cap-coadă. Dacă vă simțiti inspirați, puteți crea un bridge (o structură care își schimbă forma, ritmul și linia melodică). Nu uitați să scrieți versurile, nu vă bazați doar pe memorie.

Astfel dezvoltăm imaginația, creativitatea, înțelegem mai bine povestea, facem parte din ea, ba chiar avem ocazia să inventăm personaje și situații inedite.

Acest atelier se poate organiza acasă, în aer liber pe vreme călduroasă, la școală, în tabere sau excursii.

Baftă la compus!

Autor: Andreea Lupescu

Blog

noiembrie 20, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Alexandrina Halic

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Alexandrina Halic a absolvit actoria în 1963 și are în spate peste 50 de ani de actorie la Teatrul Ion Creangă din București. Crede că lectura i-a dirijat viața și i-a format personalitatea: Cititul mi-a îmbogățit imaginația; un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Ea ne-a povestit:

E departe copilăria mea, dar tocmai pentru că e atât de departe amintirile legate de lectură au fost foarte importante.

Lectura mi-a dirijat viața, ce am început atunci am continuat mai târziu. Eu inițial voiam să devin profesoară de limba română, și uite că am ajuns să fac teatru. Cred că am început să citesc o carte pe la opt – nouă ani când deja aveam obișnuința literelor așezate în cuvinte.

Prima poveste de care îmi aduc aminte se chema nostim – „Moața, Creața și Grasul la bal”. Era vorba despre trei păpuși și aventurile lor. Știu că avea și niște ilustrații, mai stângace la vremea aceea, vorbim de anii ’50, dar care mi-au rămas și acum în minte: un fotoliu în care un bunic spunea povestea și într-o mânecă largă a halatului o fetiță ascunsă acolo cu un căpșor scos așa atent, asculta povestea.

Nu îmi amintesc de povești citite mie înainte de experiența asta cu lectura proprie, dar știu că s-a lipit de mine cartea de povești grozav. Am avut perioade în care mă prefăceam bolnavă pentru că mai aveam de citit, de terminat o carte acasă, până s-au prins cei mari că nu ar fi cazul să lipsesc de la școală pentru asta și că există timp și pentru lectură.

Pe la zece ani aveam deja abonament, legitimație la bibliotecă, pe la 11 – 12 ani terminasem de citit Jules Verne și știu că am învățat atunci atâtea lucruri interesante pe care azi copiii le au la îndemână, foarte la îndemână, am descoperit lumea, geografia, marea, corăbiile. Știam pe din afară amănunte legate de toate lucrurile astea pe care Jules Verne cu răbdare le-a pus în carte.

Mă întreb dacă acum copiii ar avea răbdare să le citească. Ar trebui cei mari să îi îndemne. Deosebirea dintre copiii de atunci, de pe vremea mea, și cei de astăzi e mare și nu e. A rămas aceeași curiozitate care trebuie satisfăcută. Pe vremea mea, setea de informație o luam din lectură, astăzi există nenumărate mijloace, dar mă întreb ce poate fi mai frumos, mai interesant sau mai de îmbogățit decât o lectură?

Pe net copiii află informația seacă, directă, pe când într-o carte există metaforă, comparație, descriere. Copiii pot completa cu mintea lor ceea ce e dincolo de cuvinte.

Într-un cuvânt, lectura a însemnat drumul meu în viață, începutul poveștii vieții mele.

Cât de important este ca cei mici să citească sau să audă povești?

E foarte important să citească, e greu să-i faci să citească astăzi când sunt atâtea tentații în jur, dar mă gândesc că există diverse posibilități.

Eu am întâlnit în școli copii care citesc pentru că sunt îndemnați de părinți sau de învățători, de profesori. Citesc și își descoperă această bucurie a lecturii. Acasă trebuie să existe o bibliotecă, trebuie să existe câteva cărți. Copilul crește după chipul și asemănarea părintelui până la urmă, nu i se impune lucrul ăsta în mod direct, dar dacă își vede părintele cu o carte în mână o să aibă curiozitatea să citească și el.

Cred că în primii ani de viață, cărțile cu ilustrații sunt interesante. Părintele povestește, descrie, explică ceea ce ilustrația încearcă să arate. Copilul vede ilustrația, părintele citește ce e dedesubt și apoi completează. De multe ori sunt lucruri care trebuie explicate sau povestea trebuie completată, mi s-a întâmplat și mie ca bunică să fac lucrul ăsta pentru nepoți.

Copiii mei au citit mult când erau mici. În copilărie, aveau lectura și câteodată cinematograful la îndemână. Și au rămas cu acest învăț al lecturii. Acum, la rândul lor, sunt părinți.

Povestiți-ne despre experiența din librărie.

Am o experiență interesantă. Am participat la lecturi colective în librării. Au venit părinți, bunici cu copii, într-un colț în care cărțile erau la îndemână: cărți prietenoase, colorate, cărți pe care și le-ar dori acasă, pe care simt nevoia să le răsfoiască.

În cadrul acestor lecturi – un actor citește pentru ei într-un chip, zic eu, atractiv, interesant, în așa fel încât să le capteze interesul.

Drumul unui părinte cu un copil de mână într-o librărie e foarte importantă. Poți să-i cumperi cartea, să i-o faci cadou sub pomul de Crăciun sau la o aniversare.

Pe vremea mea, nu erau așa multe cărți și nu erau frumos editate. Acum sunt accesibile tuturor și au ilustrații frumoase. Chiar dacă nu mai am copii de vârsta primei lecturi acasă, meseria pe care o am, actriță de teatru pentru copii, mă împinge să văd ce se mai citește, ce se mai editează și sunt bucuroasă să găsesc atâtea cărți frumoase.

Ce rol credeți că joacă poveștile din cărți în viața copiilor?

Generații întregi au crescut cu povești, asta înseamnă că povestea e necesară în viața copilului, în viața omulețului care o să devină.

Și oamenii mari au nevoie de asta, dar mai ales copilul. Există povești perene, perpetue care și-au demonstrat valabilitatea și calitatea în timp, în ani. Acestea nu trebuie să lipsească din lectura copiilor.

E bine ca părintele să citească împreună cu copilul, chiar dacă nu se consideră un expert în acest domeniu.

Care credeți că e legătura dintre lectură și actorie?

Pentru mine, lectura a însemnat drumul de mai târziu, devenirea mea ca actriță, în lectură am descoperit personajele pe care aș vrea să le joc mai târziu și din fericire s-a întâmplat să pot să le joc mai târziu. Cititul mi-a îmbogățit imaginația, un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Or numai printr-o lectură intensivă poți să dobândești această calitate, lumea se descoperă pentru noi în cuvinte, trebuie să o definim în noțiuni, în cuvinte. Dacă nu avem la îndemână cuvintele astea, cum putem să vorbim despre lume, despre ce ne înconjoară, despre sentimentele noastre, despre stările noastre ca actori? Și cuvintele le găsim în cărți, acolo le găsim așezate frumos, corect. Un limbaj sărac ne definește pe noi, ne arată pe noi ca oameni săraci pe dinăuntru.

Un limbaj bogat, cu multe cuvinte la îndemână, ne îmbogățește în fața celorlalți. E foarte important să citim.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

noiembrie 9, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Mihai Călin

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Actorul Mihai Călin crede că lectura i-a influențat mult viața și ține cont de acest aspect când vine vorba de educația propriului copil.

De asemenea Mihai s-a implicat alături de noi în donațiile de carte din Spanțov (județul Călărași) și Răscăeți (județul Dâmbovița) și le-a arătat copiilor cum imaginația poate porni spre căi nemărginite prin lectură. Cei mici au fost tare entuziasmați să citească pe roluri alături de el și să povestească împreună despre Robinson Crusoe.

I-am cerut câteva sfaturi și sugestii legate de parentingul prin lectură și-am primit niște povestioare tare interesante.

Fotografie de la donația din Spanțov

El ne-a povestit:

Primul lucru pe care îl țin minte despre lectură, despre carte nu este foarte timpuriu așa. Am avut o perioadă între clasa a II-a și clasa a IV- a când am citit foarte mult, o întreagă colecție de reviste „Magazin Istoric”. Am descoperit la mine acasă o colecție foarte interesantă, din ’67 – ’70, când în România exista o perioadă oarecum de liberalizare politică și se puteau scrie lucruri pe care nu le puteai scrie înainte de anii 60 și nici după anii 72/73. Erau foarte interesante, m-au plonjat în zona asta istorică.

Am fost abonat doi ani la revista „Pif”, asta m-a marcat foarte tare pentru că așa am învățat limba franceză. Sigur, au contat și orele de la școală, dar citeam revista „Pif” din scoarță în scoarță, fiecare silabă, fiecare cuvânt.

Ceea ce m-a marcat iarăși foarte mult cam tot în perioada aia, a fost „Legendele Olimpului” care mi-a plăcut foarte mult. Chiar acum o recitesc cu fiul meu.

Aceste trei experiențe ale mele m-au apropiat mai mult de carte, de lectură.

Unde ai ajuns, prin intermediul lecturii?

Am plonjat în alte lumi.

Fiecare limbă străină învățată înseamnă o altă lume, un alt univers pe care ți-l deschizi în față. Tot astfel, fiecare carte pe care o citești îți deschide noi lumi.

Lumea se întreabă de ce am nevoie de muzică sau de teatru sau de film sau de lectură. Pur și simplu, este o evadare din lumea cotidiană, oamenii simt nevoia să iasă din rutină: trezit, mers la școală sau la serviciu, făcut de mâncare, spălat, culcat. Toate lucrurile astea sunt absolut necesare, dar încet-încet se transformă intr-o rutină.

Dacă nu îți ridici ochii din viața de zi cu zi și nu privești un copac, o pasăre, un câine jucându-se, norii pe cer, nu deschizi o carte să intri într-o altă lume, încet-încet lumea asta cotidiană, diurnă, rutina asta, te abrutizează. Adică devii doar o mașinărie care funcționează, nu are niciun fel de aspirație, niciun fel de dorință.

Sigur, acum poate m-am pierdut în vorbe… dar de fapt asta este simplu: lectura, indiferent că este roman, o nuvelă scurtă, eseu, carte de călătorie, te face să visezi, să-ți faci propriul tău film și să trăiești mai intens, mai frumos.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

Fiul meu are 11 ani, a intrat în clasa a V-a acum, nu a fost neapărat un truc. I-am citit de când era bebeluș, i-am citit în fiecare seară la culcare și eu, și soția, chiar și acum îi mai citim, acum ceva mai puțin, nu chiar până adoarme, de fiecare dată ce mi s-a părut important: l-am luat cu noi când am mai mers prin librării să căutăm cărți, căutam cărți împreună pentru el, acum și le caută el singur. Ceea ce e interesant e că îi place foarte mult în librării în care are un mic locșor în care poate să citească acolo, adică nu doar să intre, să ia cartea, să o cumpere și să plece, ci să stea, să citească câteva pagini din ceva sau altceva, poate chiar să bea un ceai și să citească acolo. Și încet-încet copiii fac, și noi am făcut la fel când eram mici, fac ce văd la parinți sau la cei apropiați, nu știu, bunici, prieteni apropiați. E puterea exemplului, nu i-am impus niciodată anumite lucruri.

Nu avem niște trucuri anume, e adevărat că uneori îi spun: uite, dar ai citit cartea aia și ai lăsat-o, te-ai apucat de alta. Nu e neapărat un lucru rău, adică să începi o carte și să citești două sau chiar trei în paralel, chiar și eu mai fac chestia asta pentru că depinde și de starea de moment, uneori vrei altceva într-o zi sau în alta.

Despre importanța repovestirilor

Citește „Cei trei muschetari” îl prinde povestea, după aia se plictisește puțin, mai târziu iar citește, iar o lasă. E destul de dificil de citit și Dumas, și Jules Verne, e stufos, e un alt limbaj, e cu totul altă lume și de asta aparițiile astea, repovestirile, cum e asta „Odiseea” după Homer, „O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne, „Alice în țara minunilor” – Lewis Caroll, „Mituri romane”.

Toate aceste repovestiri sunt foarte importante pentru un anumit segment de vârstă, nu mă pricep să zic care, poate acesta pubertate, preadolescentină. Shakespeare iarăși, altfel e foarte dificil și trebuie să îi atragi pe copii în zona asta care e de fapt de foarte mare valoare și le deschizi drumul, să prindă gustul. Iar mai târziu o să meargă la sursa originală.

Despre lectură și curiozitate

Cred că lectura, lumile în care te poartă, poveștile și personajele… toate acestea îți stârnesc curiozitatea.

Iar curiozitatea e foarte importantă pentru oameni, în general. Copiii au curiozitate, dar și-o pierd repede în societatea actuală.

În prezent, informația vine de la internet, de la radio, tot timpul ești bombardat cu informații, tot timpul afli lucruri, nu mai e nimic extraordinar, frumos, senzațional, nu te mai miri, nu mai ești curios să afli, dar ce e Papua Noua Guinee?

Sau văd la televizor cicliști în turul Spaniei, m-am uitat chiar azi dimineață cu fiul meu și era nu știu ce localitate la malul mării și zic: hai să ne uităm pe net să vedem unde e localitatea asta, în Spania. Adică să nu treacă lumea așa pe lângă tine, o iei ca atare și mergi mai departe ca vita la păscut.

De fapt, trebuie să ne întrebăm de ce are nevoie lumea de artă, de frumos? … ca să te simți om viu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activităţi pentru copii, Activităţi pentru părinţi şi profesori, Blog, Fără categorie

octombrie 26, 2017 By AsociatiaCV

Pe scurt despre a treia ediție NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Pe 7-8 și 14-15 octombrie 2017 sălile de clasă de la Colegiul „Cantemir Vodă” din București au devenit terenul de joacă al copiilor pasionați de citit la a treia ediție NARATIV – festivalul de lectură. Ca și în anii trecuți, ne-am propus să le arătăm celor mici că fiecare carte este o aventură care merită trăită și adulților să le atragem atenția asupra faptului că cititorii se educă pas-cu-pas. Nu te naști cititor, ci devii, în urma unui proces care începe, de cele mai multe ori, acasă.

În timpul celor patru zile, le-am propus participanților să picteze, să cânte, să facă teatru, să se joace cu undițe pentru a pescui litere, să pună întrebări și să inventeze, toate pornind de la cărți. Căci doar la NARATIV lectura și distracția merg mână-n mână! În total, au avut loc peste 100 de activități gratuite: ateliere pentru copii, conferințe pentru părinți și profesori, spectacole de teatru-lectură.

Alături de voluntari am transformat sălile de clasă în spații pentru atelierele susținute de artiști în educație și pedagogi cu ajutorul volumelor “Cărțile copilăriei” și al rechizitelor primite de Herlitz. Cei de la Canon România au amenajat o sală specială de așteptare, în care poveștile au prins viață și amintirile au fost puse pe hârtie sub formă de fotografii. Într-un spațiu special amenajat de prietenii noștri SLooP, copiii au putut face schimb de cărți și au primit sucuri naturale care le-au dat energia necesară pentru participarea la ateliere. De mare ajutor au fost în zilele ploioase ceaiurile calde și aromate oferite de partenerii de la Himalaya.

La câteva zile de la încheierea festivalului, împreună cu personajele noastre preferate, Nara și Tiv, vă invităm la un scurt tur al acestuia:

Începem cu Ora de povești, unde copiii de 3-6 ani alături de pedagogul Ioana Brătilă se joacă împreună până alunecă în lumea din cărți și învață cum cititul poate fi relaxant și creativ. Cântă, își imaginează personajele și transformă povestea în funcție de imaginația fiecăruia.

Mergem pe culoar și deschidem următoarea ușă: Lectură pentru copii nevăzători la care participă elevi de la Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Vedere din București. Pedagogii Lavinia Filat și Andreea Lupescu îi poartă printre nori din vată de zahăr, frunze din acadele, ocean de ciocolată și spuma mării de vanilie alături de Peter Pan, Wendy, sirenele și zânele în frunte cu Clopoțica. Copiii învață să compună un cântec, în timp ce universul lor olfactiv este stimulat cu arome de ocean sau grădini fructate. Cu un ventilator manual, Andreea se plimbă printre ei, imaginându-și că zboară. La final, cântă împreună și aruncă praful magic în aer, rostind cu voce tare cea mai puternică dorință pe care o au acum.

Iată o parte din cântecul compus de copii:

Peter Pan zboară peste nori
Wendy adună niște flori.
Zânele cântă pană-n zori
Michael le spune ghicitori.
În oceanul fermecat
Sirenele s-au jucat
Împreună au cântat
Peste tot au colindat.

Ajungem la Rime și ghicitori unde Diana Vasilescu le rostește, dar le și compune alături de copii cu vârste cuprinse între 3-6 ani. Se lucrează pe echipe, se fac joculețe, ce pofta de ghicitori ne face! Am sta mai mult, dar ne continuăm aventura la atelierul de Arhitectură. Aici am fost vrăjiți de copiii care lucrau alături de Daniela Pălimariu și construiau Catedrala de la Notre Dame în miniatură. Am aflat mai multe despre contextul istoric, proporții și geometrii.

In premieră în România, am organizat atelierul de BookTubing ținut de Barna Nemethi – regizor, scriitor și fotograf. Copiii care au deja un vlog, au învățat cum să facă o recenzie de carte, care sunt pașii pentru a avea un conținut video relevant și modalități prin care îți poți crește numărul vizualizări. La discuție a luat parte și Andra Gogan – vloggărița cu peste 400.000 de abonați care le-a oferit inspirație și o mulțime de sfaturi celor prezenți în sală.

Mai mergem puțin pe culoar, luam un SLoop cu căpșune, trecem de perdeaua multicoloră confecționată de voluntarii noștri care-s mereu în mișcare și ajungem la Litere pentru prichindei. Aici copiii între 5 și 7 ani învață să citească jucându-se cu literele, alături de ghidul nostru simpatic – Diana Vasilescu.

La Povești pe muzică e mare zarvă. Copiii au primit praf magic (nu vrem să stricăm magia, dar dacă vreți să faceți și voi acasă – o pungă de tărâțe de ovăz ajunge pentru împlinirea mai multor dorințe.) și se pregătesc să îl arunce în aer rostindu-și cu voce tare dorința pe care zâna din povestea lui Pinocchio să le-o îndeplinească. La acest atelier copiii învață alături de Sore sau Andreea Lupescu cum să construiască un cântec, cum se naște ritmul, cum alegi primele cuvinte, cum faci rime, cum găsești linia melodică potrivită. La final, se lasă cu piruete de la fetele care studiază balet și cu ritm susținut de palmele și tălpile băieților.

În ritm de TICTAC intrăm în sala în care Nae Șovăială își desfășoară atelierul Tribunalul Personajelor. Ce vrei să fii – avocat, procuror sau judecător? Mai întâi ne amuzăm cu Nae și modul lui de a povesti și se a interpreta, facem niște joculețe, deconstruim povești, apoi se împart rolurile și începe partea argumentativă pentru apărarea sau acuzarea personajului. Pornim de la o poveste din 1001 de nopți și ajungem ușor, ușor la verdictul final. Hohotele de râs sunt incluse în program.

Anul acesta am avut grupuri de școlari venite la București din 12 localități special pentru NARATIV, o experiență unică pentru cei mici oferită de Kaufland România despre care am povesti în articolul de aici.

Continuăm călătoria cu altă Călătorie spre Centrul Pământului alături de Jules Verne și Barna Nemethi în cadrul atelierului Jurnalistul de poveste. Aici ne transformăm toți în detectivi și punem la îndoiala informațiile din carte. Oare câți kilometri sunt până în centrul pământului? Cine e mai aproape de noi din punct de vedere temporal: Cleopatra sau piramidele din Egipt?

Cum descoperim o poveste, ce întrebări punem, cum găsim răspunsurile? Copiii au intrat imediat în joc, iar noi am intrat în sălile următoare.

În program mai avem Storrytelling în spaniolă cu Frida, în maghiară cu Cipi, în germană cu Heidi, în engleză cu The Gruffalo – cu sprijinul Institutelor Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București. Cât despre storytelling în limba română, cei mici au avut parte de exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și au dezvoltat arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari, alături de pedagogul Răzvan Ropotan. Am avut grijă și de copiii cu deficiențe de auz cărora le-am pregătit un atelier dedicat împreună cu reprezentanții Asociației Sonia Maria.

Alan Cornish, director de Școală primară la International School of Bucharest, a povestit despre programele de lectură din întreaga lume și influența lor asupra dezvoltării copiilor. Părinții au fost impresionați și au primit recomandări despre cum ar putea încuraja lectura.

Virgil Ianțu ne-a vorbit despre lectura în familie – de la emoție la impact: rolul decisiv al cititului în dezvoltarea celui mic, modalitatea prin care acesta își construiește inteligența emoțională. Cu sfaturi, întrebări și răspunsuri din experiența personală.

Iar Gaspar Gyorgy ne-a fascinat, ca de fiecare dată, prin poveștile sincere și directe despre parenting și cum să creștem oameni mari. Am avut parte de o doză de umor combinată inteligent cu informații folositoare despre cum putem ajuta la dezvoltarea copiilor și ce rol au poveștile în viața noastră.

Smaranda Nicolau ne-a condus in Atelierul de lectură pentru boardgameri unde am petrecut 2 ore cu 10 echipe formate din părinte și copil care au lucrat cot-la-cot, s-au distrat și au învățat cum pot introduce lectura în activitățile zilnice de familie. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că pentru mulți dintre copii aceste 2 ore au fost primele pe care le-au petrecut citind împreună cu părinții lor!

Ne-am încheiat serile de sâmbătă cu zâmbetul pe buze într-un mod inedit pentru copii, prin spectacole de teatru lectură. Am învățat cu fără decor sau costume fastuoase, poți deveni propriul regizor al poveștilor pe care le citești. Alice în Țara Minunilor și Pinocchio au fost inspirația noastră!

Am recreat împreună cu pedagogii de la Artcrowd – Artiști în educație povești din 1001 de nopți, și am dat viață personajelor prin jocul luminii și al întunericului, prin decor, măști și costume la atelierele de Teatru de umbre și Bandă desenată. Și, dacă tot suntem la capitolul vizual, am trecut și pe la Ilustrația de povești cu Alexandra Mihailciuc pornind de la întrebarea Cine este Robinson Crusoe? Am transformat împreună cuvintele în imagini, iar personajele în costume și măști. Le-am pictat și le-am purtat devenind parte din poveste.

A fost atât de frumos și de intens la NARATIV, încât ne e tare greu să redăm ce am simțit prin cuvinte. Așa că, în loc de final, vă lăsăm cu un album plin de fotografii pe care îl puteți vizualiza aici niște replici memorabile culese de la copii în timpul atelierelor:

Dacă am putea să trăim într-o lume fermecată, am avea un ocean de ciocolată, nori din vată de zahăr, frunze din acadele, spuma mării de vanilie, un pod auriu și papagali care zboară pe deasupra lui.

De ce avem nevoie ca să scriem mesaje?
De limba română.
Și din ce e formată limba română?
Este formată de la Dumnezeu.

– Cum și-a dat seama Scufița Roșie că în pat era Lupul și nu Bunica?
– Bunica nu era păroasă!!!

Patul era al bunicii, dar asta nu înseamnă că bunica era în pat.

Oare cine bate în ușă la meșterul Antonio, copii?
Un băiat: Iohannis?

De ce era supărat Gepetto?
Păi poate avea pensia mică…

NARATIV este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Sponsor official: Kaufland

Parteneri: Curtea Veche Publishing, Herlitz România, Lugera – The People Republic, Mount Himalaya Tea, Sameday Courier

Parteneri instituționali: Colegiul Național „Cantemir Vodă”, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Institutul Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București, Artcrowd, Asociația Sonia Maria, Mindstage, Școala pentru deficienți de vedere București

Parteneri de joacă: Canon – Creative Park și SLooP

Parteneri media: Agerpres, Avantaje, Revista Biz, BlitzTV, Brrlog, Elevate, Minimax, Paginadepsihologie.ro, Psychologies, Radio România Cultural, SuntPărinte.ro, Șapte Seri, Totuldespremame.ro

Susținut de: Itsy Bitsy

Partener monitorizare presă: Klarmedia

mai 7, 2017 By AsociatiaCV

Despre importanța lecturii în familie: Irén Arsene Máté (președinte, Asociația Curtea Veche)

Cu doamna Irén Arsene Máté – președintele Asociației Curtea Veche și directorul Curtea Veche Publishing – discuțiile cu și despre citit sunt la ordinea zilei. De data aceasta, însă, am rugat-o să ne împărtășească primele sale amintiri despre cărți, iar discuția s-a continuat cu o serie de idei privind lectura de plăcere și cititul în familie.

În primul rând am aflat de la doamna Arsene ce impact a avut întâlnirea cu bibliotecara din școala primară și că, atât vocea acesteia, cât și mirosul cărților vechi îi sunt încă vii în memorie. Ne-a mai împărtășit că în copilărie a fost fascinată de aventurile lui Winnetou, personaj creat de autorul de origine germană Karl May, și de felul în care tribul indienilor apași din această poveste își construiește un stil de viață în strânsă legătură cu natura.

Un alt subiect atins în discuție a fost motivarea celor mici să citească. Doamna Irén Arsene ne-a vorbit, din experiența personală, despre modul în care fiul său a devenit pasionat de lectură.

„Chiar dacă la început nu a manifestat o curiozitate foarte mare pentru cărți, căci prezența lor era firească pentru el, titlurile potrivite – cele din colecția „Câte ceva despre…” – i-au stârnit interesul și l-au motivat să continue să descopere informații noi prin lectură.”

În dialogul nostru a fost subliniată și importanța cărților pentru dezvoltarea personală, acestea fiind o sursă de experiențe și de modele de urmat, atât în carieră, cât și pe plan individual. Ne-a mărturisit că pentru acest loc deosebit pe care ar trebui să îl ocupe lectura în viața noastră a luat și decizia de a înființa Asociația Curtea Veche în anul 2014. Având convingerea comună că rolul adultului este de a cultiva plăcerea pentru lectură a celui mic, mergem prin țară pentru a vorbi copiilor, părinților și profesorilor despre importanța cărții potrivite la momentul potrivit.

Mai multe despre toate acestea în video-ul de mai jos:

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

martie 7, 2017 By AsociatiaCV

De vorbă cu Narcis Niță (Biz Solutions) despre rolul mediului de afaceri în educație

Vă mai amintiți de atelierele NARATIV pe care le-am organizat la început de an în Amărăștii de Jos? V-am vorbit atunci pe scurt despre partenerul nostru de la Biz Solutions, domnul Narcis Niță, fost învățător, în prezent antreprenor, care ne-a susținut în inițiativa noastră, alături de Azomureș. Tot atunci am discutat cu el despre lectură, importanța acesteia și modul în care mediul de afaceri poate susține educația, despre responsabilitatea profesorilor și a familiei în procesul de învățare.

Primul lucru pe care acesta ni l-a mărturisit a fost referitor la experiența de cadru didactic și cea mai dificilă provocare pe care a întâmpinat-o: aceea de a-i face pe copii să citească în ciuda noilor tehnologii care par mult mai atractive pentru cei mici. După câțiva ani de predat, domnul Niță s-a reorientat către antreprenoriat. Și-a păstrat totuși cât mai activă implicarea în școala unde a predat prin susținerea dezvoltărilor de noi proiecte. Am donat împreună „Cărțile Copilăriei” în 2016, alături de Horia Brenciu, și ne-am întors în județul Dolj începutul acestui an pentru a răsplăti copiii activi la clubul de lectură cu o serie de ateliere interactive. Dincolo de aceste activități, acesta a înființat și o asociație prin care își propune să susțină financiar școala și grădinița din Dobrotești (localitatea unde deține o fermă agricolă).

În opinia sa, este de datoria liderilor locali și a oamenilor de afaceri din zonă să sprijine comunitatea în care își desfășoară activitatea, să ofere sprijin școlii și copiilor la început de drum. Despre educația prin lectură ca singură șansă la un viitor mai bun pentru copiii din satele românești ne argumentează domnul Narcis Niță în materialul video de mai jos:

Filmare, montaj și editare video: Dragoș Stefan Mantoiu