DONAȚIE DE CARTE ÎN CRIVĂȚ, JUDEȚUL CĂLĂRAȘI

 

Vineri, 18 ianuarie, am avut parte de o zi plină de zâmbete și cărți. După ce am terminat Atelierele NARATIV în comuna Radovanu, ne-am întâlnit cu elevii din localitatea Crivăț, județul Călărași, cărora le-am oferit cărți în dar.

La fiecare început de an, un om de afaceri care dorește să își păstreze anominatul se gândește la educația copiilor din România și le dăruiește cărți prin intermediul evenimentelor desfășurate de Asociația Curtea Veche. Fiecare elev al Școlii Gimnaziale „Nicolae Petrescu” din Crivăț a primit cărți potrivite pentru vârsta lui care să-l ajute să-și dezvolte armonios imaginația și să îndrăgească lectura încă din clasele primare.

50558570_1314669345342602_2061926430584864768_n

Alături de noi a fost Andreea Lupescu care le-a arătat celor mici în câte moduri se poate citi o carte și cum ne ajută fiecare dintre acestea la înțelegerea textului. La finalul evenimentului am cântat toți coloana sonoră pe care elevii au compus-o pentru Peter Pan:

„Peter Pan înoată

În marea minunată,

Are lumea toată,

În scoica fermecată.”

51152762_1314670055342531_3452664595108331520_n

Este important pentru copiii din comunitățile rurale defavorizate să aibă acces la cărți potrivite, care tratează subiecte diverse și care le pot prezenta tematici importante, precum empatia, greutățile vieții și evoluția acesteia, dar și curajul. Când am ieșit din școală elevi încă răsfoiau cărțile și își arătau unul aluia ceea ce au descoperit în paginile cărții primite.

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți aici.

DESPRE CITITUL ÎN FAMILIE: AVRIL MCDONALD

Credit foto: Warren King Photography

După succesul de pe piața internațională, „Feel Brave” de Avril McDonald, o serie de cărți pentru copii care îi ajută pe cei mici să gestioneze emoții, a fost lansată în România de către Curtea Veche Publishing sub titlul „Colecția Lupului Wolfgang”. Inspirată de experiențele personale, autoarea seriei a căutat timp de 8 ani cea mai bună formă de a spune povești în așa fel încât cei mici să învețe că toate emoțiile sunt firești și pot fi controlate. Personajul principal este un lup prietenos, diferit de alte animăluțe – Wolfgang – care locuiește în pădure cu o prietenă pisică – Catreen. Viața lor e plină de prieteni, dar și de întâmplări neprevăzute, în care cei mici se pot regăsi cu ușurință. Seria le arată copiilor că nu e nicio problemă în a fi diferit și că orice moment tensionat are o rezolvare. Cărțile sunt împărțite pe baza a cinci situații:

Cum îți faci prieteni – Haina colorată a lupului

Încredere în sine  – Lupul nu-i invitat

Schimbarea și pierderea cuiva apropiat – Marele lup

Anxietate și teamă – Lupul și monstrul din umbră

Griji și rezolvarea lor – Lupul și puiul de dragon

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi. De aceea, am stat de vorbă într-o serie de interviuri cu mai multe personalități din diverse domenii pentru care cititul a fost un element-cheie. Printre acestea, se numără de astăzi și autoarea Avril McDonald 😀

Iată ce ne-a povestit:

Ideea din spatele cărților mele este de a împărtăși strategii simple de adaptare prin care să putem trece peste emoțiile negative și să ne simțim curajoși. Am preferat să încep prin a scrie cărți pentru copii pentru că, atunci când suntem mici, creierele noastre sunt avide de cunoaștere. M-am gândit: „De ce să așteptăm să fim adulți pentru a învăța diverse strategii de adaptare și să nu le învăța chiar de la începutul dezvoltării creierului?”

Cărțile mele conțin, de asemenea, și mesaje simple pentru adulți. Momentan lucrez la o carte pentru femei despre cum să ne vindecăm pe noi înșine ca adulți, înainte de îi putea îndruma mai bine emoțional pe copii.

Am avut primul meu atac de panică la 8 ani, când nu îmi fusese spus nimic despre probleme de anxietate sau măcar despre sănătatea mintală. A fost abia mulți ani mai târziu când am aflat ce înseamnă. […] Asta mi-a hrănit curiozitatea legată de conexiunea dintre minte și trup și am descoperit tehnici grozave care m-au ajutat să învăț despre programarea neuro-lingvistică (NLP) și despre terapia comportamentală cognitivă (CBT). […]  Atunci m-am întrebat de ce nu ne învață aceste strategii încă din copilărie. […]  Totul a coincis cu momentul în care fiica mea a avut primul ei coșmar și, să o învăț să scape de el, a fost foarte la îndemână pentru mine, cunoscând tehnicile cu care am reușit și eu să-mi controlez anxietatea. Mi-am dat seama că aș putea ajuta și alți copii, prin crearea unor povești sau poezii care să deschidă conversații și să livreze strategii simple și puternice despre cum să gestionezi astfel de situații. Așa s-a născut „Colecția Lupului Wolfgang”!

Protagonistul acestei colecții este un lup. Este și o poveste în spatele acestei alegeri, cum a apărut ideea acestui personaj?

Nu a fost o decizie conștientă, s-a întâmplat de la sine. Am pornit de la o serie de poezii cu personaje diferite și am construit ulterior o poveste care să le unească pe toate. Lupul a părut să aibă magia necesară pentru a deveni liderul. Acum, când mă uit în urmă, a fost alegerea perfectă pentru că mare parte din efortul pe care îl depune pentru a deveni curajos se bazează pe acceptarea instinctelor noastre primare, pe loialitate și prietenie… toate simbolizate de acest personaj. Copiii s-au îndrăgostit de lupul Wolfgang, dar iubesc și empatizează și cu celelalte personaje. Este „ceva” sau „cineva” potrivit pentru fiecare în carte.

Care a fost cartea ta preferată când erai copil?

Când eram mică, cartea mea preferată era „The Sneetches” de Dr. Seuss. Am iubit foarte mult această carte și mama a trebuit să îmi citească aceeași poveste în fiecare zi. Este o carte minunată despre diversitate, includere și empatie – elementele de care, în opinia mea, lumea are cel mai mult nevoie acum.

Dacă ar fi să alegi, care este mesajul pe care speri să îl învețe copiii din poveștile tale?

Să empatizeze. Empatia joacă un rol viral în prevenirea bullying-ului, așa cum și Brene Brown a subliniat într-un mod foarte elegant „Batjocora nu poate să supraviețuiască empatei.”. Imaginați-vă lumea noastră fără batjocoră sau bullying. Cred că este o viziune minunată spre care să aspirăm.

Dacă ai putea adapta orice carte într-o versiune a ei pentru copii, ce ai alege?

„Alchimistul” de Paulo Coelho. În prezent lucrez la o carte pentru copii ce m-aș bucura să devină „Alchimistul prentru copii”. Este o fabulă despre urmatul viselor și despre ceea ce Joseph Campbell a identificat ca fiind „Călătoria Eroului”. Această carte este complet diferită ca stil de ceea ce am scris până acum. Abia aștept să o prezint lumii!

Mulți părinți și profesori se plâng de faptul că cititul pierde competiția cu tehnologia. Care este sfatul tău pentru a îi face pe cei mici să se îndragostească de cărți și de lectură?

Nu cred că există o formă digitală care să se compare, sau să intre în competiție, cu experiența unei povești citite de cineva. Atâta timp cât părinții pot controla timpul pe care copiii îl petrec conectați la tehnologie și sunt dispuși să le citească, nu ar trebui să fie probleme pe care cei mici să le întâmpine în parcursul lor spre a deveni iubitori de cărți.

Sfatul meu este să le citiți copiilor în fiecare zi, iar când ajung să citească singuri, încercați să le găsiți cărți pe care să le îndrăgească și care să îi determine să își formeze o rutină din a se băga mai devreme în pat doar pentru a avea timp să citească înainte de culcare. Fiecare copil este diferit, așa că este posibil să dureze ceva timp până găsiți autorul potrivit. Însă acesta va sta la baza dezvoltării obiceiului de lectură.

Colecția Lupului Wolfgang poate fi achiziționată direct de pe site-ul www.curteaveche.ro sau din librării, la pachet sau individual.

Pe lângă succesul răsunător pe care l-au avut cărțile pentru copii, programul cu același nume implementat în școli, se bucură de reușite remarcabile. Acesta a pornit din Noua Zeelandă, țara de origine a autoarei:

Avem acum peste 250 de școli ce beneficiază de program în 10 țări, 70.000 de copii implicați în acest proiect ce crește în fiecare zi.  Rezultatele de până acum arată o creștere de 15% per total în încrederea în sine, optimism și abilitatea de a găsi un răspuns, ceea ce mă surprinde chiar și pe mine. Am visat la un impact pozitiv, dar niciodată nu m-am gândit că ar putea să aibă o turnură atât de importantă în școli.

 2018-12-20 12.04.31 1-01

Activități distractive pentru vacanța de vară

Vacanța de vară este un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu:  te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi. Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În camera de hotel – puzzle din poveste ca un treasure-hunt

Dacă mergeți la hotel în vacanță puteți improviza un puzzle-poveste. Trebuie doar să ascundeți prin cameră niște indicii sub forma unor bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

Atelierele NARATIV au ajuns la Ploiești cu sprijinul OMV Petrom

Pe 10 mai 2018 am mers la Ploiești, unde peste 600 de elevi au avut parte de activități distractive pornind de la magia lecturii prin atelierele NARATIV și au avut ocazia să îl cunoască pe marele tenisman Horia Tecău – proiect ce a fost posibil cu sprijinul OMV Petrom.

Horia s-a întâlnit cu elevii Colegiului Național “Jean Monnet” din Ploiești cărora le-a povestit cum a fost ajutat de lectură în tot ce și-a propus, de ce cărțile și sportul sunt ingredientele secrete pentru o carieră de succes.

Tenismanul a venit însoțit de cele 3 cărți care l-au influențat vizibil:  “Micul prinț”, “Pete Sampras -în mintea unui campion” și “Puterea prezentului”. El le-a povestit copiilor despre cele 2 mari pasiuni ale sale: sportul și lectura. Elevii au primit cartea “Viața în ritm de tenis” și au avut parte de o sesiune de autografe, înainte de începerea atelierelor NARATIV.

După ce Horia a încheiat, elevii au avut ocazia să le asculte pe Iren Arsene (Președintele Asociației Curtea Veche) și Lăcrămioara Diaconu-Pinţea (OMV Petrom) vorbind despre magia lecturii, modul în care cărțile îți pot schimba viața și despre cum putem transforma cititul într-un obicei zilnic.

1

Mai mult, ca să demonstrăm că cititul poate fi distractiv și ne poate (re)aduce zâmbetul pe buze – Colegiul Național Jean Monnet s-a transformat pentru câteva ore într-un univers magic în care copii s-au bucurat de teatru, muzică, desen, pictură, storytelling, dezbateri prin intermediul atelierelor NARATIV: “Jurnalistul de poveste” cu Barna Nemethi, “Povești pe muzică” cu Andreea Lupescu, “O mie și una de nopți – Tribunalul personajelor” cu Nae Șovăială, “Romeo și Julieta– Actorie” cu Iulia Nițulescu, “Robinson Crusoe – Ilustrație de povești” cu Alexandra Mihailciuc, “Mituri grecești – Teatru de umbre” cu Delia Popa din partea Artcrowd, “O mie și una de nopți – Povești vizuale” cu Dana Dincă.

În timp ce micuții participau la ateliere, Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight le-a prezentat cadrelor didactice interesate și elevilor care termină anul acesta modulul psiho-pedagogic tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

„Ne-am distrat foarte mult când pedagogul interpreta personajele, își schimba vocea și ne speria. Ne-a făcut să fim foarte captivați și să nu ne gândim la alte lucruri, ne-a făcut să fim parte din poveste.” 

  „Pe mine m-a uimit că pedagogul ne-a zis că putem pleca dacă ne plictisim. Chiar nu te poți plictisi când faci astfel de activități la școală, aș vrea asta mereu!” (copii despre atelierul „O mie și una de nopți – Debate”)

„Mi-ar face plăcere să fie tot învățământul așa… constat că noi suntem mult prea rigizi. M-am simțit ca într-o școală din altă lume, sincer vă spun. Și copiii au trăit totul la altă intensitate, au simțit libertatea… i-am văzut cu totul altfel față de cum sunt la ore. Vă mulțumim mult!” (învățătoare, clasa a IV-a)

Prin toate aceste activități și discursuri ne-am dorit să îi ajutăm pe copii să se angajeze în lectura oricărei povești scrise și să le îmbunătățim relația cu cititul, oferindu-le o experiență unică și memorabilă care să le stârnească interesul și motivația pentru lectură pe termen lung.

Acțiunea face parte dintr-un proiect amplu și este susținută de OMV Petrom, cel mai important producător de petrol şi gaze din Europa de Sud-est.                                                                                                                  

“Implicarea în domeniul educaţiei reprezintă o prioritate pentru OMV Petrom, întrucât a contribui la formarea educaţională a capitalului uman reprezintă cel mai eficient mod de a investi în prezent şi în viitor. “Atelierele NARATIV” se alatură altor proiecte de educaţie desfăşurate de compania noastră şi se concentrează pe dezvoltarea potenţialului copiilor şi educarea acestora cu scopul de a deveni adulţi productivi.” declară Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, reprezentantul companiei despre implicarea în proiect.            

2                                                                             

Peste 600 de elevi de la Colegiul Național “Jean Monnet” din Ploiești au avut parte de o serie de ateliere, după cum urmează:

  •         Atelier “Jurnalistul de poveste”

Călătorind în aventuri alături de personajele favorite din „Gulliver”, „Robinson Crusoe” și „O călătorie spre Centrul Pământului”, elevii au avut posibilitatea să descopere de la Barna Nemethi, regizor și fotograf, care sunt întrebările potrivite pentru a dezvolta un articol despre peripețiile protagoniștilor. Răspunzând la întrebări cheie adresate de pedagog și de ceilalți participanți la ateliere, copiii au învațat să se raporteze mai liber la propria lor creativitate și deprind o serie de tehnici prin care să se poată apropia atât de propriile povești, cât și de cele deja scrise de mari autori din istoria literaturii.

  •         Atelier “Alice în Țara Minunilor – Povești pe muzică”

Activitatea se bazează pe exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și pe arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari. Sub îndrumarea Andreei Lupescu, artist și jurnalist, elevii au deprins obiceiul de a empatiza cu personajele dintr-o carte și, pornind de la propria experiență de viață, și-au construiti propriile povești. În mod specific, atelierul le-a sporit copiiilor motivația de a citi, descoperind că lectura nu este o experiență alienantă, realizată în singurătate, ci, dimpotrivă, un prilej de conversație și socializare.

  •         Atelier O mie și una de nopți – Tribunalul personajelor”

Judecător, avocat sau acuzat? La tribunalul personajelor fiecare copil și-a asumat unul din aceste roluri pornind de la întâmplările Seherezadei. Mai mult, și-au exersat deopotrivă abilitățile de storytelling cu cele de gândire critică și de comunicare eficientă. Atelierul s-a desfășurat în trei etape: în prima participanții au trecut prin poveste cu ajutorul instructorului. Apoi, după ce le-au fost împărțite rolurile, și-au creat argumente pentru apărarea și acuzarea personajului judecat. La final, urmărind un format bine definit, apărătorii și acuzatorii și-au susținut discursurile pentru a convinge judecătorul și jurații.

  •         Atelier Robinson Crusoe – Actorie”

Cu toții ne dorim să fim personajul principal al poveștii pe care o citim, iar în cadrul acestei activități chiar se poate. Iulia Nițulescu, artist în educație, i-a învățat pe cei mici cum să se transforme din cititori în actori. Atelierul i-a ajutat pe copii să se apropie de obiceiul lecturii și le-a dezvoltat atenția pentru detalii, transformând lectura într-o activitate distractivă.

  •         Atelier Mituri romane – Ilustrație de povești”

Urmărind aventurile personajelor, elevii au folosit tehnici speciale de pictură pentru a crea elemente de arhitectură și decor specifice miturilor romane împreună cu Alexandra Mihailciuc, arhitect și artist vizual. În cadrul acestui atelier, copiii au învățat să transforme cuvintele în imagini, și-au imaginat în detaliu toate trăsăturile personajelor și decorurilor din carte pentru a le transpune în culori, tuşe, texturi, mărimi şi forme. Au decupat forme și elemente vizuale, au învățat cum să modeleze spaţiul poveştii. Și, cel mai important, au lucrat în echipă prin jocuri şi exerciţii creative.

  •         Atelier Mituri grecești – Teatru de umbre”

Cum poți face o poveste să prindă viață folosindu-te numai de lumină și întuneric? Copiii au recreat miturile grecești, povești pline de legende și eroi, folosindu-se de lumini și de umbre alături de Delia Popa, artist vizual ArtCrowd.

  •         Atelier O mie și una de nopți – Povești vizuale”

Urmărind imaginile vizuale din “O mie și una de nopți”, elevii au învatat tehnici speciale de pictură pentru a crea planșe inspirate de pasajele lecturate împreună cu Dana Dincă, artist vizual.

  •         Conferință pentru cadre didactice și părinți “Avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari”

Oare câți dintre părinți și profesori conştientizează faptul că noi, adulţii, suntem resposabili de formarea obiceiului de a citi? Care sunt efectele reale ale cititului în familie sau, mai bine zis, ce înseamnă conceptul de parenting pentru lectură? Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea  Mindsight le-a propus celor prezenți tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

A fost o experiență memorabilă care nu ar fi fost posibilă fără sprijinul prietenilor de la OMV Petrom și Samedey Courier – cărora le mulțumim!

Mai multe poze aici.

2 banner

Multiculturalitate în cărțile pentru copii

Unde sunt oamenii de culoare în cărțile pentru copii? Conform unui studiu realizat de U.S. Census Bureau in 2016 – 49% dintre copiii sub 17 ani din America nu erau albi – iar acest procent crește pe zi ce trece. În New York, epicentrul editurilor americane, 65% dintre rezidenți sunt “nonalbi”.

În aceste vremuri atât de multiculturale, cum arată cei cu care se identifică cei mici atunci când citesc o carte?

Conform Cooperative Children’s Book Center de la Universitatea din Wisconsin, mai puțin de 10% dintre cărțile pentru copii publicate în 2013 în Statele Unite ale Americii, includeau prezența unor personaje de culoare. Se spune adesea “Cărțile sunt oglinzile în care ne vedem.” Dacă este adevărat, industria de carte nu reflectă cu acuratețe generațiile tinere de astăzi.

Din fericire, lucrurile au început să se schimbe într-un mod vizibil. Din ce în ce mai multe edituri, editori, librării, autori și ilustratori au început să lupte pentru introducerea egalității de gen și reprezentarea etnică în cărțile pentru copii. Dar nu e suficient doar să pui mai multe personaje de culoare în cărți. Psihologii Karen Aronson și Anne Sibley O’Brien, fondatori ai Diverse BookFinder, o bază de date a cărților care conțin titlurile publicate in ultimii 15 ani, care conțin personaje de culoare, au descoperit că o mare parte din aceste cărți evidențiază și propagă stereotipuri deja existente. Spre exemplu, multe personaje afro-americane sunt sclavi, servitori, sportivi și muzicieni; jumătate din cărțile despre asiatici vorbesc despre diferențele lor culinare, de limbaj sau culturale.

Dacă luăm în considerare elementele din această bază de date, personajele de culoare sunt adesea definite din punct de vedere demografic mai degrabă, decât de elemente specifice, individuale. Drept rezultat, copiii de culoare nu văd în cărți oameni care arată ca ei în roluri de oameni de știință, matematicieni, artiști, astronauți, exploratori, detectivi, supereroi. Și dacă acești copii nu găsesc în cărți mai multe tipologii și meserii, de unde vor ști cât de departe pot ajunge?

În martie 2014, a apărut un editorial in New York Times cu titlul “Unde sunt oamenii de culoare în cărțile pentru copii?”. Walter Dean Myers, autor de cărți pentru copii,  a încercat sa analizeze ce îi determina pe cititori să se conecteze atât de puternic la creațiile lui. “Erau șocați să se recunoască într-o poveste, era o validare a existenței lor ca ființe umane, o recunoaștere a valorii lor de către cineva care îi înțelege.”, a scris Myers.

Eu însumi sunt asiatic și american, am emigrat in America împreună cu familia mea când aveam 7 ani. Locuiam în Maine, un stat care avea foarte puțini oameni de culoare. Țin minte și acum cartea “The Five Chinese Brothers” (Cei cinci frați chinezi) de Claire Huchet Bishop și Kurt Wiese, publicată prima dată în 1938. Când parcurgeam cartea și ma uitam la ochii migdalați și fețele acelea rotunde, simțeam rușine și durere – pentru că îmi dădeam seama că așa ne vedeau americanii pe noi.

În anul 1990, Rudine Bishop a scris articolul “Mirrors, Windows, and Sliding Glass Doors” („Oglinzi, ferestre și uși glisante din sticlă”) în care preciza: “Atunci când copiii nu se regăsesc în cărțile pe care le citesc, sau când imaginile pe care le văd sunt distorsionate, negative sau ridicole, aceștia învață o lecție importantă despre cum sunt devalorizați de către societatea din care fac parte.

Sper, așadar, că în acest nou val al diversității, copiilor și părinților li se va părea perfect normal să vadă supereroi asiatici, inventatori de culoare sau fete-atlet în cărțile pe care le citesc și în filmele pe care le vizionează, să judece personajele pentru ceea ce spun sau fac, nu pentru modul în care arată.

Articolul tradus și adaptat din limba engleză a fost publicat în Bologna Show Daily.

Autor: Charles Kim – director la Charlotte&Co – o firmă de consultanță care lucrează cu instituțiile de artă pentru a dezvolta cărți pentru copii și materiale educaționale.

Despre importanța lecturii cu Luca Ciubotariu – „Un cititor trăiește 1000 de vieți. Cel care nu citește niciodată, trăiește una singură.”

În ultimele luni, am mers în județul Suceava pentru a dona Cărțile Copilăriei alături de un tânăr de excepție, care a realizat în câțiva ani ceea ce alții nu reușesc într-o viață. Se numește Luca Ciubotariu și este cetățean de onoare al Municipiului Rădăuți. În mandatul 2014/2015 a fost delegat de tineret al României la Organizația Națiunilor Unite. De fiecare dată când le povestește copiilor despre modul prin care cărțile îți pot schimba viața, cei mici se uită fascinați.Așa că am stat la povești cu Luca și l-am întrebat mai multe despre importanța lecturii și modalitățile prin care părinții ar putea să o transforme într-o activitate distractivă.

1. Citeai în loc să…

…Petrec atât de mult timp cu vecinii mei la joacă, pe afară, îmi plăcea să diversific activitățile și să descopăr ceva nou mereu.
Am copilărit și am locuit la țară până la vârsta de 14 ani, în comuna Bilca, județul Suceava, așa că activitățile pe care un copil putea să le aibă erau specifice mediului rural. Mergeam zilnic cu bicicleta la școală (distanța era de aproximativ 5 kilometri pentru un drum), după-amiază îmi făceam temele, îmi mai ajutam părinții la activitățile din gospodărie (în grădină, la munca agricolă sau zootehnică). În timpul liber, copiii din zonă jucau de obicei fotbal, mergeau la pescuit sau la scăldat, dacă era suficient de cald afară. Dădeam curs și eu invitațiilor lor, dar după o scurtă perioadă am început să mă plictisesc, fiind atras tot mai mult de lectură. Mă refugiam în paginile mele de povești care mai de care mai interesante. Zilele de vară mă găseau în grădină, la umbră, citind cărți de vârsta mea. Am descoperit într-o vară poveștile lui Jules Verne și le-am savurat săptămâni la rândul. Mai târziu, am înțeles că am făcut o alegere bună.

2. Care e prima carte pe care ai citit-o?
Nu-mi amintesc care a fost prima carte citită, dar îmi amintesc când tatăl meu mi-a cumpărat colecția „Winnetou” scrisă de Karl May. Aflam atât de multe lucruri noi și îmi imaginam cum arăta lumea lui Winnetou a lui Old Shatterhand, două personaje pentru care dreptatea era mai sus de orice. Aflam atât de multe lucruri pe care nu le văzusem nici la televizor, de care nu mi se povestise nici la școală. Acele cărți au avut un impact important asupra mea, făcându-mă să realizez unicitatea capacității noastre de a ne imagina o lume întreagă prin simpla lectură a unor paragrafe. Orizontul nostru se extinde cu fiecare carte citită și chiar dacă nu conștientizăm la acel moment, acest lucru își pune în mod direct amprenta asupra dezvoltării noastre.

Din cărțile citite, avem un univers care e numai al nostru, personaje care sunt dornice oricând, la chemarea noastră, să ne împărtășească povestea, să ajungem cu mintea în orice colț al lumii și să călătorim, dezvoltându-ne imaginația, vocabularul și mai ales caracterul.

3. Sfaturi pentru parinti – cum să facă lectura distractivă pentru copii?
Pentru mine, modelul familial a fost foarte important. Văzându-mi tatăl care citea mereu, acest lucru mi-a fost insuflat și mie. Cred că primul pas este ca părinții să le dea un exemplu copiilor și să le arate că lectura poate fi și distractivă, că lectura ne pregătește pentru o călătorie unde noi suntem personajul principal: viața. În era tehnologiei, unde tentațiile date de noile mijloace de comunicare, telefoane inteligente, internet și altele sunt atât de mari, cred că părinții au datoria să le arate copiilor că aceste mijloace moderne pot fi folosite în cel mai bun mod cu putință, pentru dezvoltarea copiilor. Prin stimularea lecturii, părinții pot să ajute copiii să-și descopere potențialul.

Astăzi, comportamentul părintelui care afirmă cu tărie că el este cel mai avizat să hotărască ce e mai bine pentru copilul său este unul încă larg răspândit. Eu cred că prin încurajarea copiilor să vadă lectura ca pe un echipament pentru cea mai importantă călătorie a lor, părinții vor fi chiar ei mai împăcați știind că ai lor copii au făcut o alegere în cunoștință de cauză, citind suficient despre opțiunilor lor de viitor sau despre subiectele care îi pasionează și și-au descoperit chiar ei pasiunile prin lectură. Un cititor trăiește 1000 de vieți. Cel care nu citește niciodată, trăiește una singură.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Atelierele NARATIV au revenit la Târgu-Mureș

Înainte ca zăpada să pună stăpânire pe județul Mureș, pe 22 martie, am ajuns cu atelierele NARATIV în localitățile Râciu și Băla. Următoarea zi, când clădirile erau deja acoperite de zăpadă, iar fulgii ajunseseră la mărimea unei mingi de ping-pong, am poposit la școlile „Serafim Duicu” și „Europa” din Tg. Mureș unde ne-am încălzit instant de la energia copiilor și entuziasmul lor.

Revenim astfel în localitățile unde anul trecut am donat cărți cu sprijinul Azomureș pentru a le arăta concret celor mici și celor mari cum pot îmbina tehnici de educație nonformală cu lectura interactivă pentru a crea obiceiul lecturii de plăcere. 

29570291_1086327788176760_8051012235776592888_n

Printre întrebările puse de elevi la atelierul „Jurnalistul de poveste” susținut de Barna Nemethi s-au aflat nedumeriri legate de diferențele dintre știință și ficțiune, teorii și lucrări științifice, literatură română și universală.

La atelierul de Storytelling care pornește de la povestea „Alice în Țara Minunilor”, copiii au descoperit alături de Andreea Lupescu în câte moduri pot să citească o poveste prin inventarea unor personaje noi, mici scenete, scenarii, exerciții de actorie. La final au compus un cântec și și-au pus câte o dorință, suflând în aer cu praf magic. O experiență senzorială care i-a încântat și pe care cu siguranță o vor ține minte toată viața! Apropo de magie, la exercițiul cu ploaia magică, cei mici și-au dorit să plouă cu: bezele, diamante, smaralde, bani, lingouri de aur, lire, bănci, hamburgeri, înghețată, sclipici. Superputeri inventate de copii pentru Alice au fost menționate: superminte, să pună culori peste tot, supercuraj, teleportare, cameleonică. În Țara Minunilor soarele este verde, iar frunzele copacilor își schimbă culorile de la un moment la altul.

Povestea continuă cu 1001 de nopți și atelierul de „Povești vizuale” cu Dana Dincă. Aici, copiii au redescoperit diversitatea personajelor din poveste prin pictură și printr-un element-supriză pregătit special pentru ei. Zeci de culori și forme au spus zeci de povești!

În acest timp, părinții și profesorii au aflat mai multe despre parenting și importanța lecturii de la Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight. Părinții au avut ocazia să pună întrebări și să primească sfaturi despre cum ar putea să transforme lectura în ceva distractiv pentru copiii lor. Ne-am bucurat mult să vedem cât de implicați sunt părinții în aceste localități și, deși resursele sunt limitate, se străduiesc să le ofere celor mici educația cea mai bună acasă și în familie.

29541486_1086328274843378_3410229609235767318_n

Mai multe despre ateliere:

  • Atelier “Jurnalistul de poveste” 

Călătorind în aventuri alături de personajele favorite din „Gulliver”, „Robinson Crusoe” și „O călătorie spre Centrul Pământului”, elevii au avut posibilitatea să descopere de la Barna Nemethi, regizor și fotograf, care sunt întrebările potrivite pentru a dezvolta un articol despre peripețiile protagoniștilor. Răspunzând la întrebări cheie, copiii învață de fapt să se raporteze mai liber la propria lor creativitate și deprind o serie de resorturi narative accesibile prin care să se poată apropia atât de propriile povești, cât și de cele deja scrise de mari autori din istoria literaturii.

  • Atelier “Alice în Țara Minunilor – Storytelling”

Activitatea se bazează pe exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și pe arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari. Sub îndrumarea Andreei Lupescu, artist și jurnalist, elevii au deprins obiceiul de a empatiza cu personajele dintr-o carte și, pornind de la propria experiență de viață, și-au construit propriile povești. Atelierul le-a sporit copiiilor motivația de a citi, i-a făcut să realizeze că lectura nu este o experiență alienantă, realizată în singurătate, ci, dimpotrivă, că poate fi prilej de conversație și socializare.

  • Atelier “O mie și una de nopți – Povești vizuale”

Urmarind imaginile vizuale din “O mie și una de nopți”, elevii au invațat tehnici speciale de pictură pentru a crea planșe inspirate de pasajele lecturate împreună cu Dana Dinca, artist vizual. Atelierul are ca scop apropierea copiilor de obiceiul lecturii și dezvoltarea atenției pentru detalii, transformând lectura într-o activitate distractivă.

  • Conferință pentru cadre didactice și părinți “Avem nevoie de povești pentru a crește oameni mari”

Oare câți dintre părinți și profesori conştientizează faptul că noi, adulţii, suntem resposabili de formarea obiceiului de a citi? Care sunt efectele reale ale cititului în familie sau, mai bine zis, ce înseamnă conceptul de parenting pentru lectură? Nora Neghină, specialist în psihologie și expert în abordarea Mindsight va propune celor prezenți tehnici și strategii de promovare a lecturii de plăcere în rândul celor mici.

Acțiunea face parte dintr-un proiect amplu în cadrul programului național de lectură “Cărțile copilăriei”, desfășurat în comunitățile agricole în parteneriat cu Azomureș, cel mai important producător de îngrășăminte minerale din România.

29547620_10216183914095643_504522652_n

Despre cititul în familie: Ioana Ginghină

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Ioana Ginghină este o actriță de succes, soția lui Alexandru Papadopol și mama unei fetițe superbe pe nume Ruxandra.

Iată ce ne-a povestit:

Să zicem că eu fac parte dintr-o generație norocoasă: nu am avut atât de mult acces la televizor și atunci bucuria copilăriei mele de a intra într-o poveste era prin citit. Am început când eram foarte mică. Printre primele cărți pe care le-am citit singură era ediția lui Ion Creangă: „Capra cu trei iezi”,  „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori”. Cred că se aflau în biblioteca tuturor românilor din perioada aceea. Apoi, bineînțeles, am început să cresc și să citesc „Cireșarii”,„Aventurile lui Huckleberry Finn”, ”Tom Sawyer”, „La Medeleni” țin minte că toate acestea mi-au marcat într-un mod pozitiv copilăria. Când am ajuns la ultima carte din „Cireșarii”, îmi venea să plâng că s-a terminat.

Eu în continuare citesc foarte mult vara, mai ales în vacanță. Datorită meseriei de actriță mi-am păstrat această vacanță de vară când am pauză de stagiune.

Cum ne ajută lectura?

Pe mine mă ajută foarte mult lectura pentru că îmi place să descopăr lumi pe care nu le cunosc și nu știu dacă o sa am vreodată posibilitatea să le cunosc. Mă ajută și în meserie pentru că înțeleg psihologii noi, tipologii de personaje, de oameni, de trăiri. Cititul îmi face foarte bine la suflet și la inimă, iar pentru copii este tot așa: o descoperire a unor lumi frumoase. Din păcate, toate aceste alternative moderne ale distracției, oferite de televizor și de gadget-uri sunt foarte violente. Inclusiv poveștile clasice transpuse într-un film de desen animat sau film pentru copii –  încep de obicei cu partea foarte tristă. Normal că prin film vrei să emoționezi foarte mult, dar cartea te lasă pe tine să-ți faci filmul. Eu de asta sunt puțin supărată pe poveștile clasice ecranizate, pentru că sunt dominate de tristețe, pentru a impresiona mai mult.  Asta este problema atunci când se ecranizează o poveste: nu te lasă pe tine să îți imaginezi cum ți-ai dori-o.

Cum să facem lectura mai distractivă pentru copii, să le creem obiceiul de a citi de plăcere?

Sunt foarte mulți părinți care zic: „Eu ii zic copilului meu să citească”, poate chiar îi citește seara înainte de culcare. Cel mai important este ca cel mic să te vadă cu o carte în mână. Degeabă îi zici că trebuie să citească – dacă el nu te vede niciodată cu o carte în mână, nu o să citească pentru că noi suntem oglinda copiilor noștri. Eu personal nu pot să mă laud că citesc atât de mult cât citește Alexandru (n.r. – soțul ei). Alexandru citește foarte mult, tot timpul e cu o carte în mână, oriunde, îl vezi că e în vacanță, că e acasă, tot timpul citește. Atunci văd că și Ruxandra (n.r. – fiica) le citește povești păpușilor. Chiar mai devreme se îmbrăcase în prințesă, avea o carte în mână și le citea povești păpușilor. Am fost în Grecia la mare și citea și ea seara înainte de culcare cu noi, citea și pe plajă.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

Cred în primul rând copiii trebuie să-i vadă și pe ei citind și nu doar stând la televizor. Ar trebui, pur și simplu, inventate niște jocuri. Bineînțeles că trebuie început cu povești scurte, după care ne putem imagina continuarea, sau putem să ne jucăm pe roluri. Copiii sunt foarte dornici să se joace cu părinții, eu văd asta pe propria piele și părinții nu au timp să se joace cât ar vrea copiii. Cred că dacă părintele ar fi mai deschis spre joacă, copilul ar deveni mai interesat de poveste. E simplu: azi începi cu cinci minute, mâine sau peste o săptămână cu zece minute sau 20, pe urmă ușor-ușor se poate educa un copil să citească și să îi placă. Dar cred că îți trebuie timp. Eu am o vorbă care poate nu sună bine, dar mi se pare că e foarte adevărată: în momentul în care faci un copil, ai un job, iar în momentul în care ai un job, acest job de mamă, trebuie tratat la fel ca jobul tău, serviciul tău. Dacă un program normal e de opt ore, trebuie să îi aloci și copilului același timp.  Adică nu-i corect să vii de la job acasă și să ai pretenția să te înțeleagă, să te accepte, să îți accepte nervii, să accepte că nu ai timp.  Trebuie să înțelegi că ai doi șefi: cel de la serviciu și copilul. Trebuie să fii la fel de corectă, aplicată și dedicată la ambele joburi.

Cât de atrași sunt copiii de lectură?

Copiilor le lipsesc emoțiile. Eu lucrez cu ei și pe partea de teatru și sunt foarte tristă să văd că nu mai au emoții. Adică eu pentru a descoperi cu ei emoțiile, pentru a le putea interpreta, îi pun să spună o poveste tristă și o poveste veselă. De cele mai multe ori,  nu au povești vesele.

Ce putem face pentru a le dezvolta creativitatea?

Eu susțin toate cluburile creative, indiferent că e teatru sau pictură. Și asta le spun și părinților copiilor cu care lucrez: tot ce înseamnă creativitate înseamnă dezvoltarea psihicului, dezvoltarea sufletului, dezvoltarea copilului într-un adult. Cred că trebuie mers cu copilul foarte mult pe partea creativă pentru că îi dezvoltă mintea și viziunea, indiferent că poate nu o să se facă actor sau pictor sau scriitor de povești. Trebuie duși la cluburile creative și duși la teatru, la tot soiul de cursuri de dezvoltare personală. Chiar și eu încerc să mă dezvolt personal ducându-mă la tot felul de cursuri și seminare. Lumea se gândește atunci când aude „dezvoltare personală” la teatru sau la ceva legat de comunicare, dar nu e adevărat, poți să te apuci de grădinărit, dacă nu ai făcut până atunci grădinărit, și te-ai dezvoltat personal pe partea asta. Lumea trebuie să fie mult mai deschisă în a ieși din casă și a face tot soiul de lucruri frumoase.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Răzvan Petrescu

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Scriitorul Răzvan Petrescu ne-a povestit mai multe despre importanța lecturii, cum a făcut lectura distractivă pentru fiul său și ne-a oferit sfaturi practice prețioase pentru dezvoltarea imaginației.

Îi puteți citi cărțile publicate aici.

Îmi este foarte greu să-mi aduc aminte chiar de prima carte pe care am citit-o pentru că au trecut 50 de ani, deci în jumătate de secol s-au schimbat societăți, au murit oameni, s-au născut alții. Pot să zic doar că au fost trei cărți, cu mai multe volume: „Povești nemuritoare”, de asta îmi aduc aminte, mi-au plăcut foarte mult, dar nu mai pot distinge care anume mi-a plăcut, pe urmă „Miturile și legendele Greciei Antice”, o carte splendidă, îmi plăcea Ajax că era mai tâmpit așa și se lupta cu toată lumea și din „Marile legende ale lumii” a lui Alexandru Mitru. Asta e o ediție din `65, cum atunci chiar se cumpărau cărțile exact în anul în care apăreau, aveam așadar nouă ani, deci cred că e printre primele cărți și de acolo mi-a plăcut enorm „Cidul”, „Guillaume d`Orange”, „Roland”. „Tristan și Isolda” nu mi-a plăcut pentru că era o poveste de dragoste, iar astea sunt foarte plictisitoare.

Părinții ar trebui să le explice copiilor de azi că imaginea se aseamănă foarte mult cu ideile primite de-a gata ale lui Flaubert. Generațiile mai tinere sunt acaparate de imagine – de obicei pe computer sau pe televizor. Ele vin de-a gata, tu nu intervii. La polul opus se află literatura care pornește de la cuvinte, de la descriere. Să zicem că citești undeva „o grădină foarte frumoasă în fața casei”- automat te lasă pe tine să-ți imaginezi într-o secundă, genul de grădină care ți-ar plăcea foarte mult. Asta e diferența, asta i-am spus fiului meu pe care l-am făcut foarte târziu, la 43 de ani, și i-am explicat că lectura dezvoltă imaginația foarte mult. Cei care au ca reper doar imaginea, au o imaginație limitată – este chiar imaginația dată de imagine, e ca un cadru, ca monitorul unui computer.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

A fost o inspirație de moment și am văzut că ține. Știu că există această modalitate de a le citi copiilor înainte de culcare și o încurajez. Eu am făcut altceva: i-am inventat povești fiului meu.

Câteva sfaturi pentru părinți

Să zicem ești un tată oarecare – nu foarte citit. Ai putea să îi spui povești legate de ceea ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei. Copilul poate interveni, ceea ce e foarte interesant. Pe când basmul citit e deja stabilit. Dacă inventezi povești cu ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei e foarte interesant, poți intra în discuție cu cel mic și dacă îi repovestești basmele pe care le știi tu, poți să le repovestești în așa fel încât să-l lași să intervină, să participe la basm. Cam așa am făcut și rezultatul a fost spectaculos. Fiul meu citea „Spuma zilelor” de Boris Vian când avea 15 ani.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Monica Davidescu

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Puțini sunt cei care știu că Monica Davidescu a fost învățătoare, dansatoare și model, înainte de a fi actriță. Am stat de vorbă cu ea despre importanța lecturii, cărți de suflet și modul în care cititul i-a influențat viața.

Iată ce ne-a povestit:

Prima carte pe care am citit-o în copilărie se numește „Tata” de Tudora Petcuț-Bondoc. Este o carte care îmi provoacă și acum nostalgii și care îmi este extrem dragă. Nu am mai găsit-o, am căutat-o la toate librăriile. Iar când m-am făcut mare, am primit permisiunea de a o copia, de a o xeroxa, așa că o am în xerocopie pentru că, din păcate, nu se mai găsește. Este o carte despre o fetiță mică de la sat, iar acțiunea se petrece în vremea războiului. De ce mi-a plăcut foarte mult această carte? Pentru că eu am crescut la sat, pentru că am trecut prin aceleași ritualuri de nuntă, de botez, de înmormântări, de mers la biserică și așa mai departe, mai puțin partea aceea cu războiul care era destul de urâtă. Însă a fost o carte care mi-a deschis apetitul de a citi. De ce spun asta? Pentru că în momentul în care descoperi o lume, care poate fi și lumea ta, ai tendința de a descoperi zi de zi o altă lume în care să te descoperi sau să crezi că tu ești de acolo.

E imortant ca cei mici să citească pentru a se întâlni cu o lume în care poți evada. E adevărat că în zilele noastre copiii sunt mai atrași de imaginile oferite de tabletă, de imaginile scurte informaționale din desenele animate sau de toate imaginile pe care le văd prin televiziune, dar cred că este extrem de important să citești pentru că în acel moment imaginația ți se dezvoltă, gândirea începe să prindă ramuri, gândurile tale nu mai sunt simple, directe și despre un singur lucru, astfel îți dezvolți complexitatea. Cred că este extrem de important să citești singur, să descoperi anumite lucruri și apoi să le împărtășești cu ceilalți.

În copilărie aveam o singură carte și citeam împreună cu sora mea mai mare. Minunat a fost acel timp! M-am bucurat de descoperirea aventurilor împreună cu sora mea. Mai târziu cu sora cea mică am făcut același lucru, după care s-au înmulțit cărțile, s-au înmulțit problemele. Probabil din cauza prea multor probleme oamenii mari citesc prea puțin în zilele noastre sau cel puțin așa cred eu. Copiii trebuie încurajați să stea mai mult cu cartea în mână decât cu tableta.

Sunt importante cărțile, coloritul, formatul, cât de mari sunt caracterele, cât de frumoase sunt, cât de atractive sunt pentru copiii foarte mici, cei care încă învață literele.

Cum îi citești fetiței tale?

De obicei, ne uităm împreună la cuprinsul unei cărți. Apoi îi citesc toate titlurile de acolo și ea alege seara povestea pe care o dorește. O bifează cu un creionaș ca să știm ce am citit și dacă vrem să ne reîntoarcem sau nu. De foarte multe ori, ține minte imaginile, ea dă paginile, eu citesc. Se întâmplă să fie povești mai lungi, care durează mai mult de douăzeci de minute și atunci fie o apucă somnul pe mama, fie pe fetiță și continuăm povestea a doua zi. Important este că îi plac cărțile la fel de mult cum îi plac și tabletele sau jocurile.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.