Despre cititul în familie: Monica Davidescu
Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.
De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Puțini sunt cei care știu că Monica Davidescu a fost învățătoare, dansatoare și model, înainte de a fi actriță. Am stat de vorbă cu ea despre importanța lecturii, cărți de suflet și modul în care cititul i-a influențat viața.
Iată ce ne-a povestit:
Prima carte pe care am citit-o în copilărie se numește „Tata” de Tudora Petcuț-Bondoc. Este o carte care îmi provoacă și acum nostalgii și care îmi este extrem dragă. Nu am mai găsit-o, am căutat-o la toate librăriile. Iar când m-am făcut mare, am primit permisiunea de a o copia, de a o xeroxa, așa că o am în xerocopie pentru că, din păcate, nu se mai găsește. Este o carte despre o fetiță mică de la sat, iar acțiunea se petrece în vremea războiului. De ce mi-a plăcut foarte mult această carte? Pentru că eu am crescut la sat, pentru că am trecut prin aceleași ritualuri de nuntă, de botez, de înmormântări, de mers la biserică și așa mai departe, mai puțin partea aceea cu războiul care era destul de urâtă. Însă a fost o carte care mi-a deschis apetitul de a citi. De ce spun asta? Pentru că în momentul în care descoperi o lume, care poate fi și lumea ta, ai tendința de a descoperi zi de zi o altă lume în care să te descoperi sau să crezi că tu ești de acolo.
E imortant ca cei mici să citească pentru a se întâlni cu o lume în care poți evada. E adevărat că în zilele noastre copiii sunt mai atrași de imaginile oferite de tabletă, de imaginile scurte informaționale din desenele animate sau de toate imaginile pe care le văd prin televiziune, dar cred că este extrem de important să citești pentru că în acel moment imaginația ți se dezvoltă, gândirea începe să prindă ramuri, gândurile tale nu mai sunt simple, directe și despre un singur lucru, astfel îți dezvolți complexitatea. Cred că este extrem de important să citești singur, să descoperi anumite lucruri și apoi să le împărtășești cu ceilalți.
În copilărie aveam o singură carte și citeam împreună cu sora mea mai mare. Minunat a fost acel timp! M-am bucurat de descoperirea aventurilor împreună cu sora mea. Mai târziu cu sora cea mică am făcut același lucru, după care s-au înmulțit cărțile, s-au înmulțit problemele. Probabil din cauza prea multor probleme oamenii mari citesc prea puțin în zilele noastre sau cel puțin așa cred eu. Copiii trebuie încurajați să stea mai mult cu cartea în mână decât cu tableta.
Sunt importante cărțile, coloritul, formatul, cât de mari sunt caracterele, cât de frumoase sunt, cât de atractive sunt pentru copiii foarte mici, cei care încă învață literele.
Cum îi citești fetiței tale?
De obicei, ne uităm împreună la cuprinsul unei cărți. Apoi îi citesc toate titlurile de acolo și ea alege seara povestea pe care o dorește. O bifează cu un creionaș ca să știm ce am citit și dacă vrem să ne reîntoarcem sau nu. De foarte multe ori, ține minte imaginile, ea dă paginile, eu citesc. Se întâmplă să fie povești mai lungi, care durează mai mult de douăzeci de minute și atunci fie o apucă somnul pe mama, fie pe fetiță și continuăm povestea a doua zi. Important este că îi plac cărțile la fel de mult cum îi plac și tabletele sau jocurile.
Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.
