Am aflat cu trisțete că academicianul Solomon Marcus s-a stins din viață astăzi. În asemenea momente, singurele cuvinte rămase sunt cele de mulțumire și de recunoștință pentru tot ce a făcut. Ne simțim onorați că am cunoscut o minte sclipitoare și că am fost martorii, partenerii și prietenii unui adevărat călător al numerelor și literelor. Activitatea sa multidisciplinară la nivel național și internațional rămâne o moștenire prețioasă, din care tinerii pot absorbi cunoaștere, cultură și emoții.
Acum puțin timp ne-am întâlnit și am avut un dialog despre stadiul învățământului în România, despre relația dintre carte și copil. Solomon Marcus a fost constant preocupat de stadiul învățământului școlar și dezvoltarea educației în România, s-a implicat până în ultima clipă în proiecte privind conștientizarea acestui domeniu. A promovat noțiunea de lectură autentică la baza căreia se ascunde adevăratul secret al acestei nevoi de cunoaștere constante și infinite, a fost îndrăgostit de matematică și lectură, de semnificația fiecărui cuvânt și de această latură comună a limbajului codificat.
Vă invităm să ne bucurăm împreună de gândurile pe care ni le-a lăsat moștenire într-un interviu realizat cu puțin timp în urmă pentru Asociația Curtea Veche:
Cum și când s-a format relația dintre dumneavoastră și carte?
Din copilărie, păstrez o amintire puternică despre cartea CUORE de Edmondo de Amicis. Cărțile de aventuri nu m-au atras. Latura lirică a vieții mă atrăgea mai mult decât cea narativă, dar pe aceasta din urmă am descoperit-o în lumea numerelor înainte de a o aprecia în literatură.
Cât de mult v-a ajutat lectura și cînd ați înțeles importanța ei?
Pentru mine, prima lectură a fost prilejuită de abecedar, de manualul școlar și faptul că azi se constată o ruptură între lectură și școală este simptomul unei anomalii. Lectura acasă a manualelor școlare mi s-a părut mai importantă decât ceea ce asimilam în ora de clasă.
Care a fost cartea care v-a marcat copilaria?
Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet. De acolo am învățat să fac în primul rând acele lucruri fără de care simt că n-aș putea trăi.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră un învățământ de calitate?
Un învățământ de calitate nu poate fi conceput fără un loc central pentru lectură. Am în vedere atât lectura pe hârtie, cât și lectura pe ecranul calculatorului. Naveta între cele doua tipuri de lectură mi se pare esențială. Calitatea lecturii e dată de spiritul critic ce o însoțește, de nevoia nu atât de a reține cele citite cât de a le înțelege. Aceasta presupune uneori nevoia de repetare a lecturii, recitirea face parte organică dintr-o lectură de calitate. Obligația de a nu face însemnări, adnotări pe paginile manualului școlar, pentru a-l restitui curat la sfârșit de an, este o piedică în calea lecturii autentice.
De ce ar trebui să citim? Cum i-ar ajuta pe copiii de astăzi lectura pentru formarea lor?
Într-un sistem educațional precum cel actual, în care accentul cade pe obligația de a reține, nu pe nevoia de a înțelege, iar cantitatea lucrurilor care trebuie reținute depășește de departe limitele unei igiene a sănătății psiho-somatice a copilului și a adolescentului, lectura autentica va fi mereu defavorizată.
Cum simțiți diferența dintre scoala în mediul rural și cea din mediul urban? Care credeți că sunt principalele probleme pe care le întâmpina copiii din mediul rural cînd vine vorba de lectură?
Atât în mediul urban cât și în cel rural școala impune o stare de încordare, generatoare de depresie și de stres, incompatibile cu starea de destindere, de relaxare cerute de o lectură placută și profitabilă. Dar, desigur, mediul rural este defavorizat, prin starea inferioară a celor șapte ani de-acasă, prin raritatea unei biblioteci în casa părintească și a unor părinți care să-i molipsească pe copii de microbul lecturii.
Cum credeți că sprijină sistemul educațional din România dezvoltarea generațiilor viitoare de cititori?
Școala nu pregătește intelectuali, ci ocupanți de locuri de muncă, nu educă nevoia de a citi decât în vederea trecerii unui examen. În condițiile defavorabile descrise mai sus, toată lauda editurii Curtea Veche pentru inițiativa inființării Asociației Curtea Veche și programul național de lectură “Cărțile copilăriei”.
Care ar fi unele dintre metodele prin care credeți că putem să îi apropiem mai mult pe copii de cărti?
Nevoia organică de poveste este cel mai natural mijloc de a-i atrage pe copii la lectură. Școala va trebui să înțeleagă rolul lecturii autentice și să vină în întâmpinarea nevoii de lectură a copiilor.
Acum puțin timp ne-am întâlnit și am avut un dialog despre stadiul învățământului în România, despre relația dintre carte și copil. Solomon Marcus a fost constant preocupat de stadiul învățământului școlar și dezvoltarea educației în România, s-a implicat până în ultima clipă în proiecte privind conștientizarea acestui domeniu. A promovat noțiunea de lectură autentică la baza căreia se ascunde adevăratul secret al acestei nevoi de cunoaștere constante și infinite, a fost îndrăgostit de matematică și lectură, de semnificația fiecărui cuvânt și de această latură comună a limbajului codificat.
