Despre cititul în familie: Mihai Călin

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Actorul Mihai Călin crede că lectura i-a influențat mult viața și ține cont de acest aspect când vine vorba de educația propriului copil.

De asemenea Mihai s-a implicat alături de noi în donațiile de carte din Spanțov (județul Călărași) și Răscăeți (județul Dâmbovița) și le-a arătat copiilor cum imaginația poate porni spre căi nemărginite prin lectură. Cei mici au fost tare entuziasmați să citească pe roluri alături de el și să povestească împreună despre Robinson Crusoe.

I-am cerut câteva sfaturi și sugestii legate de parentingul prin lectură și-am primit niște povestioare tare interesante.

18358659_902504563225751_8782156448235641450_oFotografie de la donația din Spanțov

El ne-a povestit:

Primul lucru pe care îl țin minte despre lectură, despre carte nu este foarte timpuriu așa. Am avut o perioadă între clasa a II-a și clasa a IV- a când am citit foarte mult, o întreagă colecție de reviste „Magazin Istoric”.  Am descoperit la mine acasă o colecție foarte interesantă, din ’67 – ’70, când în România exista o perioadă oarecum de liberalizare politică și se puteau scrie lucruri pe care nu le puteai scrie înainte de anii 60 și nici după anii 72/73. Erau foarte interesante, m-au plonjat în zona asta istorică.

Am fost abonat doi ani la revista „Pif”, asta m-a marcat foarte tare pentru că așa am învățat limba franceză. Sigur, au contat și orele de la școală, dar citeam revista „Pif” din scoarță în scoarță, fiecare silabă, fiecare cuvânt.

Ceea ce m-a marcat iarăși foarte mult cam tot în perioada aia, a fost „Legendele Olimpului”  care mi-a plăcut foarte mult. Chiar acum o recitesc cu fiul meu.

Aceste trei experiențe ale mele m-au apropiat mai mult de carte, de lectură.

Unde ai ajuns, prin intermediul lecturii?

Am plonjat în alte lumi.

Fiecare limbă străină învățată înseamnă o altă lume, un alt univers pe care ți-l deschizi în față. Tot astfel, fiecare carte pe care o citești îți deschide noi lumi.

Lumea se întreabă de ce am nevoie de muzică sau de teatru sau de film sau de lectură. Pur și simplu, este o evadare din lumea cotidiană, oamenii simt nevoia să iasă din rutină: trezit, mers la școală sau la serviciu, făcut de mâncare, spălat, culcat. Toate lucrurile astea sunt absolut necesare, dar încet-încet se transformă intr-o rutină.

Dacă nu îți ridici ochii din viața de zi cu zi și nu privești un copac, o pasăre, un câine jucându-se, norii pe cer, nu deschizi o carte să intri într-o altă lume, încet-încet lumea asta cotidiană, diurnă, rutina asta, te abrutizează. Adică devii doar o mașinărie care funcționează, nu are niciun fel de aspirație, niciun fel de dorință.

Sigur, acum poate m-am pierdut în vorbe… dar de fapt asta este simplu: lectura, indiferent că este roman, o nuvelă scurtă, eseu, carte de călătorie, te face să visezi, să-ți faci propriul tău film și să trăiești mai intens, mai frumos.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

Fiul meu are 11 ani, a intrat în clasa a V-a acum, nu a fost neapărat un truc. I-am citit de când era bebeluș, i-am citit în fiecare seară la culcare și eu, și soția, chiar și acum îi mai citim, acum ceva mai puțin, nu chiar până adoarme, de fiecare dată ce mi s-a părut important: l-am luat cu noi când am mai mers prin librării să căutăm cărți, căutam cărți împreună pentru el, acum și le caută el singur. Ceea ce e interesant e că îi place foarte mult în librării în care are un mic locșor în care poate să citească acolo, adică nu doar să intre, să ia cartea, să o cumpere și să plece, ci să stea, să citească câteva pagini din ceva sau altceva, poate chiar să bea un ceai și să citească acolo. Și încet-încet copiii fac, și noi am făcut la fel când eram mici, fac ce văd la parinți sau la cei apropiați, nu știu, bunici, prieteni apropiați.  E puterea exemplului, nu i-am impus niciodată anumite lucruri.

Nu avem niște trucuri anume, e adevărat că uneori îi spun: uite, dar ai citit cartea aia și ai lăsat-o, te-ai apucat de alta. Nu e neapărat un lucru rău, adică să începi o carte și să citești două sau chiar trei în paralel, chiar și eu mai fac chestia asta pentru că depinde și de starea de moment, uneori vrei altceva într-o zi sau în alta.

Despre importanța repovestirilor

Citește „Cei trei muschetari” îl prinde povestea, după aia se plictisește puțin, mai târziu iar citește, iar o lasă. E destul de dificil de citit și Dumas, și Jules Verne, e stufos, e un alt limbaj, e cu totul altă lume și de asta aparițiile astea, repovestirile, cum e asta „Odiseea” după Homer, „O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne, „Alice în țara minunilor” –  Lewis Caroll,  „Mituri romane”.

Toate aceste repovestiri sunt foarte importante pentru un anumit segment de vârstă, nu mă pricep să zic care, poate acesta pubertate, preadolescentină. Shakespeare iarăși, altfel e foarte dificil și trebuie să îi atragi pe copii în zona asta care e de fapt de foarte mare valoare și le deschizi drumul, să prindă gustul. Iar mai târziu o să meargă la sursa originală.

Despre lectură și curiozitate

Cred că lectura, lumile în care te poartă, poveștile și personajele… toate acestea îți stârnesc curiozitatea.

Iar curiozitatea e foarte importantă pentru oameni, în general. Copiii au curiozitate, dar și-o pierd repede în societatea actuală.

În prezent, informația vine de la internet, de la radio, tot timpul ești bombardat cu informații, tot timpul afli lucruri, nu mai e nimic extraordinar, frumos, senzațional, nu te mai miri, nu mai ești curios să afli, dar ce e Papua Noua Guinee?

Sau văd la televizor cicliști în turul Spaniei, m-am uitat chiar azi dimineață cu fiul meu și era nu știu ce localitate la malul mării și zic: hai să ne uităm pe net să vedem unde e localitatea asta, în Spania. Adică să nu treacă lumea așa pe lângă tine, o iei ca atare și mergi mai departe ca vita la păscut.

De fapt, trebuie să ne întrebăm de ce are nevoie lumea de artă, de frumos? … ca să te simți om viu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Crina Semciuc

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Actrița Crina Semciuc crede că lectura i-a influențat mult viața și ține cont de acest aspect când vine vorba de educația propriului copil. I-am cerut câteva sfaturi și sugestii legate de parentingul prin lectură și-am primit niște povestioare tare interesante.

Ea ne-a povestit:

Eu am învățat să citesc…de fapt am învățat pe de rost o carte. Era o combinație între „Păcală” și povestea reală a lui „Prâslea cel voinic și merele de aur”. Fratele meu avea ca temă să citească pentru școală. Tot auzindu-l, am început să recit și eu după el. Și mama la un moment dat era foarte bucuroasă și surprinsă că eu știu să citesc, dar de fapt eu îl auzeam pe el tot timpul repetând, repetând, repetând, repetând și am învățat pe de rost ce zicea el, ce scria în carte.

Și când a schimbat cartea și-a dat seama că eu de fapt nu știam să citesc, abia știam literele.

Am foarte multe amintiri plăcute vis-a-vis de citit pentru că mama mea îmi spunea în fiecare seară câte o poveste, ne citea povești, ne punea desene animate. Cred că pentru un copil e foarte important să crească în sânul familiei și cred că mama și tatăl sunt practic cei mai importanți pioni în viață, dacă ei nu-ți pun cartea în mână, nu prea mai are cine după.

Îmi aduc aminte că aveam 11 ani când mama practic a încetat să ne mai spună povești, să ne mai pună cărțile în brațe, să ne mai spună „hai citește, hai citește, hai citește” și la 13 ani când a venit surioara mea a început să îi spună ei povești, motiv pentru care ne băgam și noi în pat lângă ea și ascultam mai departe.

De ce crezi că e importantă lectura?

Lectura ajută la evoluție, îți deschide o lume pe care nu o cunoști, o lume plină de povești, de basme pe care nu ai cum să le descoperi decât din cărți. Oricât de bine reprodus ar fi un desen animat, felul cum este scris… n-ai cum să ajungi acolo, la esență decât dacă citești.

Cred că cel mai frumos lucru pe care îl poate face un părinte este să îi zică o poveste, să îi citească o poveste dintr-o carte și după aia să-l ducă la teatru ca să vadă mai departe, cum e pusă povestea respectivă în scenă, să-i dea desene animate, adică să-i creeze acea lume de copil pe care nu o mai întâlnește la alte vârste. Cei șapte ani de acasă nu înseamnă doar educație: la modul de cum mănânci, cum vorbim sau… E mai mult de atât.

Fiecare părinte sau fiecare om când citește o carte, un roman, o poveste, o înțelege într-un fel și o spune mai departe cu sensul pe care l-a înțeles, cu mesajul care a ajuns la el. În momentul în care iei cartea, aceeași carte poate să aibă alt mesaj și alte înțelesuri. Cred că e foarte important să faci transferul ăsta de la o poveste spusă la una citită, la una văzută și tot așa. Pentru că prinde alte forme și atunci imaginația copilului evoluează, crește și e foarte important pentru copil să se joace cu imaginația.

Cum vei introduce lectura în viața copilului tău?

Cred că o să încep prin a-i citi, prin a-i spune poveștile pe care mi le spuneau mie în copilărie părinții și ușor-ușor o să-i cumpăr diferite cărți care să-l introducă în lumea poveștilor pentru că acum au apărut multe cu tot felul de desene și e important ca fiecare etapă a lui să treacă, oarecum, prin aceeași poveste pentru că la fiecare vârstă o va înțelege altfel. Cu siguranță voi începe prin a-i spune câte o poveste și după aia ușor-ușor o să-i arăt cartea, o să-i arăt imagini, exact despre ce vorbeam și după, când o să treacă la etapa următoare și o să învețe să citească o să-l îndrum spre prima carte.

Ce rol are ilustrația după părerea ta? Influențează în vreun fel lectura?

Copiii de obicei se plictisesc ușor dacă le dai foarte multe informații și nu le dai și animație ca să poată să rămână cu ceva. Trebuie să ai ilustrație, în prima parte, până cresc și ajung ei să citească cursiv și ritmul le permite să fie același cu cel în care gândește, să nu fie decalajul acela în care gândește mai repede sau el e mai energic, dar citește mai rar că nu a învățat încă corect să citească. Atunci e bine, îi ajută ilustrația foarte mult.

Ajungem și la lumea tehnologiei, iar părerile sunt împărțite. Tu cum o privești – ca pe un aliat sau ca pe un dușman?

Eu folosesc internetul strict pentru informații și atât, pe Facebook stau foarte puțin de obicei, promovez proiectele pe care le am de promovat și atât. Nu sunt de acord pentru că…o să spun o mică poveste: am fost anul trecut la mare și era o puștoaică, puștoaică…un copil de trei ani care în loc să stea să se joace în nisip sau să intre în apă, să facă castele și alte chestii, stătea cu tableta în mână la malul mării. Mi s-a părut așa…extrem de dureros, nu se poate ca un copil de trei ani să stea pe tabletă. Culmea este că părinții au ajuns să fie foarte mândri și dau ca exemplu când un copil de doi ani în loc să zică o poezie, el știe să umble pe tabletă (uite, el știe să deschidă Iphone-ul sau știe să umble la televizor să-și pună ce desen animat vrea el). Da, ok, generațiile noastre acum sunt altfel, au altă poveste, nu știu, poziția electronică care acum e mult mai avansată, dar cred că ar trebui totuși să îi lăsăm să bată mingea în fața blocului și să se joace în pământ și să mănânce de pe jos pentru că până la urmă aia e copilăria, cu tot ce înseamnă tablete, computere și alte lucruri se vor întâlni și la 20 de ani.

Dă-ne câteva sugestii despre ce activități ar putea să facă împreună copiii și părinții.

Cred că e foarte important ca atunci când părinții se decid să facă un copil, să-și facă timp să-l ducă la teatru de copii, la teatru de păpuși. Fiecare etapă, fiecare teatru, fiecare carte, fiecare cuvânt din partea părintelui…toate sunt foarte importante pentru copil. Exact cum îl crești, așa îl ai mai târziu. E păcat, chiar e păcat să le iei bucuria asta.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Despre cititul în familie: Laura Cosoi

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Laura  Cosoi, actriță și autoarea cărții Rămâi la masă? crede că lectura i-a influențat mult viața.

Ea ne-a povestit:

Pe vremuri erau mai puține posturi TV și drept urmare copiii erau preocupați mai mult de cărți. Îmi amintesc că răsfoiam cărțile din biblioteca bunicii. Ambele mele bunici au fost învățătoare, așa că ne-au crescut cu lecții, cu povești. Am aceasta amintire cu mine pe verandă la casa bunicii: eram foarte mică și răsfoiam cărțile copilăriei.

Îmi mai amintesc parfumul cărților, mirosul lor, care mi-a rămas și astăzi. Primul lucru pe care-l fac când iau o carte în mână: o inspir.

Despre importanța lecturii

Mie îmi plăcea să citesc pentru că îmi dezvoltam imaginația. Niciodată nu mi-a plăcut să văd un film ecranizat după o carte,  întotdeauna mi-a plăcut să citesc înainte, tocmai ca să nu privesc ceva deja imaginat. Așa am descoperit eu farmecul cărților și magia lor: prin povești și imagini. Cred că e foarte important pentru copii să citească, îi ajută în dezvoltare. Din păcate, e o îndeltnicire pe cale de dispariție…

Mi se pare important să ai o bibliotecă în casă, să răsfoiești o carte, să nu fie totul on-line. Acum există e-book și o grămadă de forme de lectură în afara hârtiei. Dar eu cred în continuare în hârtie.

Despre cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească

Întotdeauna mă pun în papucii celuilalt în tot ceea ce fac. Dacă aș fi acum părinte, aș proceda cu copilul meu exact așa cum simt. Cred că subiectul cărții este foarte important, dacă îi oferi o carte care să-l prindă și să i se potrivească, șansele sunt foarte mari să caute singur. Nu cred în forțarea copilului în a descoperi lectura. Trebuie lăsat pur și simplu să o descopere și să o îndrăgească și să o caute, fără pedepse – „dacă nu citești, nu știu ce pățești”. Eu aș sugera copilului meu o lectură sau aș vorbi eu despre ceva ce știu că i-ar plăcea. Așa am observat, cel puțin în jurul meu, de curând o fetiță de 9 ani a citit „Oscar și Tanti roz”. Evident că i-a plăcut atât de mult încât a vrut să mai citească și alte cărți ale respectivului autor.

Și eu la fel, de exemplu, dacă citesc o carte și îmi place foarte mult, încep să iau toate cărțile respectivului autor și le descopăr, le aprofundez. Asta aș face eu dacă aș fi părinte acum. Sunt foarte multe cărți care sunt și utile, nu sunt neapărat lecturi, povești, sunt cărți care pot să fie interactive și care la rândul lor pot să atragă.

Știu un copil de 7 ani căruia îi era teamă să doarmă singur pentru că avea tot felul de frici. La un moment dat, într-o librărie am descoperit „Cum să înveți copilul să doarmă singur”. Avea tot felul de recompense, în funcție de câte nopți dormea singur, copilul strângea abțibilduri și primea un premiu. Și ghici ce? A dormit singur copilul.

Pe vremuri, când eram noi mici, lucrurile erau diferite, acum există parenting și sunt foarte multe informații. E clar că s-a dezvoltat acest aspect al vieții noastre și avem multe de citit, de învățat.

Despre legătura dintre lectură și actorie

Trebuie să fii pregătit pentru meseria asta de actor, dar cred că copiii sunt fascinați de Tv.  Cred că ei asociază actoria cu televiziunea, dar e important să înțeleagă că sunt lucruri complet diferite. Să fii vedetă nu înseamnă să fii actor. Sunt mulți actori buni și talentați care nu sunt cunoscuți și recunoscuți pe stradă, dar nu se rezumă totul la aplauze, make-up și costume. Înainte de toate astea există o muncă și o aprofundare a personajului, trebuie să citești foarte mult, trebuie să citești scenariul foarte bine, trebuie să citești poveștile din jur.

Lecturile sunt o inspirație pentru un actor. De fiecare dată când citesc, o parte din mine rămâne în carte și o parte din carte o preiau eu și atunci e un schimb. Dacă cei mici își doresc să devină actori, un prim-pas este împrietenirea cu lectura.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Pe scurt despre a treia ediție NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Pe 7-8 și 14-15 octombrie 2017 sălile de clasă de la Colegiul „Cantemir Vodă” din București au devenit terenul de joacă al copiilor pasionați de citit la a treia ediție NARATIV – festivalul de lectură. Ca și în anii trecuți, ne-am propus să le arătăm celor mici că fiecare carte este o aventură care merită trăită și adulților să le atragem atenția asupra faptului că cititorii se educă pas-cu-pas. Nu te naști cititor, ci devii, în urma unui proces care începe, de cele mai multe ori, acasă.

În timpul celor patru zile, le-am propus participanților să picteze, să cânte, să facă teatru, să se joace cu undițe pentru a pescui litere, să pună întrebări și să inventeze, toate pornind de la cărți. Căci doar la NARATIV lectura și distracția merg mână-n mână! În total, au avut loc peste 100 de activități gratuite: ateliere pentru copii, conferințe pentru părinți și profesori, spectacole de teatru-lectură.

Alături de voluntari am transformat sălile de clasă în spații pentru atelierele susținute de artiști în educație și pedagogi cu ajutorul volumelor “Cărțile copilăriei” și al rechizitelor primite de Herlitz. Cei de la Canon România au amenajat o sală specială de așteptare, în care poveștile au prins viață și amintirile au fost puse pe hârtie sub formă de fotografii. Într-un spațiu special amenajat de prietenii noștri SLooP, copiii au putut face schimb de cărți și au primit sucuri naturale care le-au dat energia necesară pentru participarea la ateliere. De mare ajutor au fost în zilele ploioase ceaiurile calde și aromate oferite de partenerii de la Himalaya.

22289756_989519831190890_2169669205727915557_o

La câteva zile de la încheierea festivalului, împreună cu personajele noastre preferate, Nara și Tiv, vă invităm la un scurt tur al acestuia:

Începem cu Ora de povești, unde copiii de 3-6 ani alături de pedagogul Ioana Brătilă se joacă împreună până alunecă în lumea din cărți și învață cum cititul poate fi relaxant și creativ. Cântă, își imaginează personajele și transformă povestea în funcție de imaginația fiecăruia.

Mergem pe culoar și deschidem următoarea ușă: Lectură pentru copii nevăzători la care participă elevi de la Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Vedere din București. Pedagogii Lavinia Filat și Andreea Lupescu îi poartă printre nori din vată de zahăr, frunze din acadele, ocean de ciocolată și spuma mării de vanilie alături de Peter Pan, Wendy, sirenele și zânele în frunte cu Clopoțica. Copiii învață să compună un cântec, în timp ce universul lor olfactiv este stimulat cu arome de ocean sau grădini fructate. Cu un ventilator manual, Andreea se plimbă printre ei, imaginându-și că zboară. La final, cântă împreună și aruncă praful magic în aer, rostind cu voce tare cea mai puternică dorință pe care o au acum.

22291545_989520477857492_5508776230272752612_o

Iată o parte din cântecul compus de copii:

Peter Pan zboară peste nori
Wendy adună niște flori.
Zânele cântă pană-n zori
Michael le spune ghicitori.
În oceanul fermecat
Sirenele s-au jucat
Împreună au cântat
Peste tot au colindat.  

 Ajungem la Rime și ghicitori unde Diana Vasilescu le rostește, dar le și compune alături de copii cu vârste cuprinse între 3-6 ani. Se lucrează pe echipe, se fac joculețe, ce pofta de ghicitori ne face! Am sta mai mult, dar ne continuăm aventura la atelierul de Arhitectură. Aici am fost vrăjiți de copiii care lucrau alături de Daniela Pălimariu și construiau Catedrala de la Notre Dame în miniatură. Am aflat mai multe despre contextul istoric, proporții și geometrii.

In premieră în România, am organizat atelierul de BookTubing ținut de Barna Nemethi – regizor, scriitor și fotograf. Copiii care au deja un vlog, au învățat cum să facă o recenzie de carte, care sunt pașii pentru a avea un conținut video relevant și modalități prin care îți poți crește numărul vizualizări. La discuție a luat parte și Andra Gogan – vloggărița cu peste 400.000 de abonați care le-a oferit inspirație și o mulțime de sfaturi celor prezenți în sală.

22459554_993191214157085_2526170473399513721_o

Mai mergem puțin pe culoar, luam un SLoop cu căpșune, trecem de perdeaua multicoloră confecționată de voluntarii noștri care-s mereu în mișcare și ajungem la Litere pentru prichindei. Aici copiii între 5 și 7 ani învață să citească jucându-se cu literele, alături de ghidul nostru simpatic – Diana Vasilescu.

La Povești pe muzică e mare zarvă. Copiii au primit praf magic (nu vrem să stricăm magia, dar dacă vreți să faceți și voi acasă – o pungă de tărâțe de ovăz ajunge pentru împlinirea mai multor dorințe.) și se pregătesc să îl arunce în aer rostindu-și cu voce tare dorința pe care zâna din povestea lui Pinocchio să le-o îndeplinească. La acest atelier copiii învață alături de Sore sau Andreea Lupescu cum să construiască un cântec, cum se naște ritmul, cum alegi primele cuvinte, cum faci rime, cum găsești linia melodică potrivită. La final, se lasă cu piruete de la fetele care studiază balet și cu ritm susținut de palmele și tălpile băieților.

În ritm de TICTAC intrăm în sala în care Nae Șovăială își desfășoară atelierul Tribunalul Personajelor. Ce vrei să fii – avocat, procuror sau judecător? Mai întâi ne amuzăm cu Nae și modul lui de a povesti și se a interpreta, facem niște joculețe, deconstruim povești, apoi se împart rolurile și începe partea argumentativă pentru apărarea sau acuzarea personajului. Pornim de la o poveste din 1001 de nopți și ajungem ușor, ușor la verdictul final. Hohotele de râs sunt incluse în program.

Anul acesta am avut grupuri de școlari venite la București din 12 localități special pentru NARATIV, o experiență unică pentru cei mici oferită de Kaufland România despre care am povesti în articolul de aici.

Continuăm călătoria cu altă Călătorie spre Centrul Pământului alături de Jules Verne și Barna Nemethi în cadrul atelierului Jurnalistul de poveste. Aici ne transformăm toți în detectivi și punem la îndoiala informațiile din carte. Oare câți kilometri sunt până în centrul pământului? Cine e mai aproape de noi din punct de vedere temporal: Cleopatra sau piramidele din Egipt?

Cum descoperim o poveste, ce întrebări punem, cum găsim răspunsurile? Copiii au intrat imediat în joc, iar noi am intrat în sălile următoare.

În program mai avem Storrytelling în spaniolă cu Frida, în maghiară cu Cipi, în germană cu Heidi, în engleză cu The Gruffalo – cu sprijinul Institutelor Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București. Cât despre storytelling în limba română, cei mici au avut parte de exerciții de improvizație, pe tehnici teatrale și au dezvoltat arta de a născoci povești prin metodele lui Keith Johnstone, Viola Spolin și Gianni Rodari, alături de pedagogul Răzvan Ropotan. Am avut grijă și de copiii cu deficiențe de auz cărora le-am pregătit un atelier dedicat împreună cu reprezentanții Asociației Sonia Maria.

22290009_989519684524238_8125495128369447740_o

Alan Cornish, director de Școală primară la International School of Bucharest, a povestit despre programele de lectură din întreaga lume și influența lor asupra dezvoltării copiilor. Părinții au fost impresionați și au primit recomandări despre cum ar putea încuraja lectura.

Virgil Ianțu ne-a vorbit despre lectura în familie – de la emoție la impact: rolul decisiv al cititului în dezvoltarea celui mic, modalitatea prin care acesta își construiește inteligența emoțională. Cu sfaturi, întrebări și răspunsuri din experiența personală.

Iar Gaspar Gyorgy ne-a fascinat, ca de fiecare dată, prin poveștile sincere și directe despre parenting și cum să creștem oameni mari. Am avut parte de o doză de umor combinată inteligent cu informații folositoare despre cum putem ajuta la dezvoltarea copiilor și ce rol au poveștile în viața noastră.

Smaranda Nicolau ne-a condus in Atelierul de lectură pentru boardgameri unde am petrecut 2 ore cu 10 echipe formate din părinte și copil care au lucrat cot-la-cot, s-au distrat și au învățat cum pot introduce lectura în activitățile zilnice de familie. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că pentru mulți dintre copii aceste 2 ore au fost primele pe care le-au petrecut citind împreună cu părinții lor!

Ne-am încheiat serile de sâmbătă cu zâmbetul pe buze într-un mod inedit pentru copii, prin spectacole de teatru lectură. Am învățat cu fără decor sau costume fastuoase, poți deveni propriul regizor al poveștilor pe care le citești. Alice în Țara Minunilor și Pinocchio au fost inspirația noastră!

Am recreat împreună cu pedagogii de la Artcrowd – Artiști în educație povești din 1001 de nopți, și am dat viață personajelor prin jocul luminii și al întunericului, prin decor, măști și costume la atelierele de Teatru de umbre și Bandă desenată. Și, dacă tot suntem la capitolul vizual, am trecut și pe la Ilustrația de povești cu Alexandra Mihailciuc pornind de la întrebarea Cine este Robinson Crusoe? Am transformat împreună cuvintele în imagini, iar personajele în costume și măști. Le-am pictat și le-am purtat devenind parte din poveste.

22339408_989781034498103_1872094938455939120_o

A fost atât de frumos și de intens la NARATIV, încât ne e tare greu să redăm ce am simțit prin cuvinte. Așa că, în loc de final, vă lăsăm cu un album plin de fotografii pe care îl puteți vizualiza aici niște replici memorabile culese de la copii în timpul atelierelor:

  • Dacă am putea să trăim într-o lume fermecată, am avea un ocean de ciocolată, nori din vată de zahăr, frunze din acadele, spuma mării de vanilie, un pod auriu și papagali care zboară pe deasupra lui.

 

  • De ce avem nevoie ca să scriem mesaje?
    De limba română.
    Și din ce e formată limba română?
    Este formată de la Dumnezeu.

 

  • – Cum și-a dat seama Scufița Roșie că în pat era Lupul și nu Bunica?
    – Bunica nu era păroasă!!!

 

  • Patul era al bunicii, dar asta nu înseamnă că bunica era în pat.

 

  • Oare cine bate în ușă la meșterul Antonio, copii?
    Un băiat: Iohannis?

 

  • De ce era supărat Gepetto?
    Păi poate avea pensia mică…

22688002_997005323775674_5293301281809276657_n

NARATIV este un proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Sponsor official: Kaufland

Parteneri: Curtea Veche Publishing, Herlitz România, Lugera – The People Republic, Mount Himalaya Tea, Sameday Courier

Parteneri instituționali: Colegiul Național „Cantemir Vodă”, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Institutul Balassi – Maghiar din București, British Council, Institutul Cervantes din București, Goethe-Institut București, Artcrowd, Asociația Sonia Maria, Mindstage, Școala pentru deficienți de vedere București

Parteneri de joacă: Canon Creative Park și SLooP

Parteneri media: Agerpres, Avantaje, Revista Biz, BlitzTV, Brrlog, Elevate, Minimax, Paginadepsihologie.ro, Psychologies, Radio România Cultural, SuntPărinte.ro, Șapte Seri, Totuldespremame.ro

Susținut de: Itsy Bitsy

Partener monitorizare presă: Klarmedia

Donație cu 1.000 de cărți pentru elevii din Albești și Constanța

La câteva zile de la încheierea Festivalului NARATIV din București, am pornit la drum pentru a oferi 1.000 de cărți copiilor din Albești și Constanța, în prezența Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta și Principele Radu ai României.

Cu sprijinul companiilor Ameropa Grains, Azomureș și Chimpex, am reușit astfel să oferim în dar elevilor din aceste localități volumul “Margareta a României. O principesă în serviciul Țării regăsite”, titlu nou lansat în colecția “Regii și reginele noastre” apărută la Curtea Veche Publishing care prezintă povestea membrilor Familiei Regale a României pe înțelesul celor mici. Citind „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”, copiii și tinerii vor descoperi că nu toate familiile regale sunt la fel şi că destinul Alteței Sale Regale Principesa Margareta nu seamănă cu viaţa de basm a altor prinţi şi prinţese, deşi părinţii săi erau capete încoronate. Povestea destinului său este o adevărată lecţie de viaţă: şi-a iubit părinţii şi bunicii, a învăţat mai multe limbi şi a călătorit în întreaga lume, înainte de a-şi regăsi propria ţară, România, tărâmul fermecat despre care i se povestise întreaga viaţă.

_ANG3717

Acțiunea face parte din proiectul desfășurat în comunitățile agricole în parteneriat cu Azomureș, cel mai important producător de îngrășăminte minerale din România, și marchează ziua de naștere a Regelui Mihai printr-un frumos cadou pentru cei mici.

„Suntem conștienți că acțiunile pe care le derulăm în cadrul acestui program nu sunt în zadar, chiar dacă la prima vedere reprezintă o picătură într-un ocean. Ne bucurăm că am reușit să implicăm toate companiile grupului Ameropa din România în acțiunea din județul Constanța, o dovadă că educația reprezintă pentru noi o prioritate. Zonele rurale își pot găsi resurse de dezvoltare chiar și în paginile unei cărți dăruite unui elev, atâta vreme cât întreaga comunitate înțelege că educația reprezintă o șansă la o viață mai bună.” a declarat domnul Ovidiu Maior, purtător de cuvânt, Azomureș.

dsc_0224

Am avut parte de zile însorite și calde, dar și de întâmplări frumoase care ne vor rămâne mereu în suflet. O experiență deosebită a fost turul pe care l-am făcut alături de partenerii noștri de la Chimpex și Ameropa la silozurile din portul Constanța, târgul organizat de copii cu ocazia recoltei la Albești și filmările baronului Johannes von Holzhausen pentru documentarul dedicat Familiei Regale a României. Însă, printre cele mai emoționante momente a fost întâlnirea cu doamna învățătoare din satul Coroana care se îngrijește de școala satului, deși aceasta nu mai este în funcționare de ani buni și puținii copii din localitate învață acum în comuna alăturată. Cu dăruire, aceasta străbate zilnic drumul binecunoscut pentru păstra vie clădirea în care a predat întreaga tinerețe. Ce frumos model de respect și dăruire pentru meseria aleasă de dascăl!

Pentru mai multe fotografii de la eveniment, click aici

parteneri-donatie

Experiența Festivalului NARATIV pentru copiii din 12 localități

   Nara și Tiv sunt zilele acestea zâmbitori, nu numai pentru că vremea s-a mai îmbunat și toamna seamănă a vară, dar și pentru că și-au făcut și anul acesta o mulțime de prieteni la cea de-a treia ediție a NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii. Iar noi suntem bucuroși deoarece la această ediție am reușit cu sprijinul Kaufland România să aducem la festival și copii din 12 localități: Cuza Vodă, Spanțov, Șoldanu și Negoiești (județul Călărași), Vizurești (județul Dâmbovița), Urziceni (județul Ialomița), Valea Călugărească (județul Prahova), Galați și Grivița (județul Galați),  Râmnicu Vâlcea (județul Râmnicu Vâlcea), Amărăștii de Jos și Dobrotești (județul Dolj). Am pregătit pentru fiecare câte o surpriză, căci pe lângă cărțile primite de la ateliere, le-am dăruit copiilor și câte un puzzle Animaterra pentru biblioteca din școala lor.

   Primele două zile de festival (7 și 8 octombrie) ne-au întâmpinat mohorâte, cu ploaie deasă și frig. Totuși, nu ne-am lăsat descurajați deoarece știam că spre Bucureștiul mohorât zbura….nu covorul lui Aladin, ci autocarele DD Travel în care se aflau elevii din județele Călărași, Dâmbovița și Ialomița. După ce i-am întâmpinat cu ceai cald de la Mount Himalaya, grupurile s-au îndreptat fiecare către atelierele repartizate. Am așteptat cu nerăbdare ca activitățile să se termine pentru a afla de la cei mici cum s-au simțit, iar reacțiile nu au întârziat să apară. Vă împărtășim și vouă din experiența lor în rândurile care urmează.

   Școala Primară Nr. 1, Negoiești

   De la Corina (6 ani) din Negoiești am aflat că i-au plăcut foarte mult atelierele de „Ora de povești” și „Litere pentru prichindei” pentru că „doamnele pedagog au fost bune și nu ne-au certat”. Am discutat și cu doamna profesoară Pițoi Georgeta, de la Școala Primară Nr. 1 din Negoiești, care ne-a mărturisit că „am fost foarte încântată de NARATIV, totul a fost foarte bine pus la punct, foarte organizat.”

negoiesti

 

     Școala Gimnazială Nr. 2, Spanțov

   Apoi, Gabriela (12 ani) din Spanțov ne-a spus după participarea la atelierul de Storytelling în română că personajul ei preferat din „Alice în Țara Minunilor” este chiar Alice, deoarece „era foarte misterioasă”. Iar de la doamna profesoară Peța Alina de la Școala Gimnazială Nr. 2 Stancea din Spanțov am aflat că „unul dintre obstacolele care îi împiedică pe copii să iubească lectura este lipsa cărților acasă și a exemplelor din partea părinților”.

spantov

   Școala Gimnazială Nr. 1, Cuza Vodă

   După atelierele de Bandă desenată și Actorie pentru cititori Luca (11 ani) din Cuza Vodă ne-a spus că „mi-ar plăcea să am parte de astfel de activități și în școala mea deoarece m-am distrat foarte tare.”

cuza_voda

 

   Școala Gimnazială „Smaranda, Dumitru Roman”, Vizurești

   Duminică (8 octombrie), în pauza dintre atelierele copiilor am aflat de la doamna profesoară Gina Basturescu (Școala Gimnazială Bâldana) că „cei mici s-au bucurat foarte mult aflând că vor participa la NARATIV deoarece le place să iasă din localitate și sunt și copii care au frecventat clubul de lectură. Erau dornici să afle mai multe lucruri”. Iar entuziasmul elevilor s-a văzut după ateliere, atunci când, cu zâmbetul pe buze, Alexandra (12 ani) ne spunea că „cel mai mult mi-a plăcut atelierul de Actorie pentru că sunt fan teatru și m-am bucurat să pot juca într-o piesă. Mi-ar face plăcere să primesc rolul căpitanului Hook deoarece viața lui este o aventură”.

vizuresti1

   

   Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”, Urziceni

   Participarea la atelierul de Teatru de umbre i-a bucurat și pe elevii Școlii Gimnaziale „Ion Heliade Rădulescu” din Urziceni, și discutând cu Alina (11 ani) despre „1001 de nopți”, aceasta ne-a mărturisit că „cel mai mult m-a impresionat scena apariției Duhului din lampa fermecată.”

urziceni

   

   Școala Gimnazială „Ion Ionescu”, Valea Călugărească

   Pentru copiii de la Școala Gimnazială „Ion Ionescu” (Valea Călugărească) festivalul a însemnat participarea la atelierele de Ilustrație de povești și Arhitectură. Am provocat-o pe Alexandra (14 ani) să ne dezvăluie de cine și-ar dori să fie însoțită dacă ar rămâne pe o insulă asemenea lui Robinson Crusoe. Ea ne-a mărturisit că este vorba despre prietena ei care o însoțea și în acea zi, Anca. Mai mult, ne-a transmis că „la atelierul de Ilustrație mi-au atras atenția măștile pe care le-am făcut.”

valea_calugareasca

   Al doilea week-end de festival (14 și 15 octombrie) a fost însorit și călduros, iar noi eram pregătiți pentru a doua serie de vizitatori din provincie.

   Școala Gimnazială Nr. 2, Galați

   În ciuda faptului că s-au trezit dis-de-dimineată, elevii de la Școala nr. 28 din Galați și cei de la Școala Nr. 1 din Grivița au venit cu bateriile încărcate pentru distracție. Pentru cei din Galați participarea de anul acesta nu a fost prima, astfel că i-am întrebat cu ce amintiri au rămas de la ediția precedentă. Doamna profesoară Nicoleta Mihai își amintea că „anul trecut după participarea de la festival copiii au aplicat la clasă tehnicile învățate aici, devenind profesori pentru alții. Iar anul acesta impresia rămâne la fel de bună ca la ediția precedentă.”

   Ne-am bucurat să aflăm acestea de la doamna profesoară, însă eram curioși să auzim și părerea celor mici. Andreea – Miruna (10 ani) ne-a declarat „Aș fi foarte încântată să am parte de astfel de activități și în școala mea.” Iar personajul ei preferat din „Peter Pan”, cartea pe care a lucrat la atelierul de Actorie: „este Wendy, deoarece este foarte aventuroasă și reușește mereu să iasă dintr-o situație grea atunci când se confruntă cu una.”

galati

   Școala Gimnazială Nr. 1, Grivița

   Și copiii de la Grivița au rezumat cele petrecute în acea zi, Claudia (11 ani) declarând: „activitățile de azi au fost distractive, dar cel mai interesant mi s-a părut filmulețul făcut la atelierul de Actorie”. Am schimbat impresii și cu doamna profesoară Gațu Petruța (Grivița), care ne-a mărturisit că „mult mai mulți copii din școala noastră și-ar fi dorit să vină la acest festival pentru că el este o provocare, o ieșire din rutină. Așadar sperăm să avem această ocazie și la anul”.

grivita

   Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea

   După – amiaza i-am întâmpinat și pe copiii de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, cu care ne întâlneam pentru prima dată. Doamna profesoră Geanina Oprea este cea care ne-a contactat, aflând de Festival încă de la ediția de anul trecut. Ne-a mărturisit că „relația elevilor noștri cu lectura este una bună, dar avem și sprijinul părinților în acest demers de a-i obișnui pe copii cu lectura, cu textul literar.” Iar impresia despre NARATIV a fost rezumată de doamna profesoară în câteva cuvinte „superb, excepțional, iar o astfel de idee merită pusă în practică într-o școală, mai ales în Săptămâna Altfel.”

   Seara, elevii din Râmnicu Vâlcea ne-au spus toți în cor că „Venim și la anul!”

rm_vl2

   Și astfel, a sosit și ultima zi a evenimentului, atunci când i-am primit la Colegiul Național „Cantemir Vodă” pe elevii de la Liceul Teoretic Amărăștii de Jos și Școala Gimnazială Dobrotești. Pentru ei experiența atelierelor NARATIV nu era complet necunoscută, căci în februarie i-am vizitat, așadar aveam emoții în ceea ce pivește modul în care îi puteam surprinde.

   Liceul Teoretic Amărăștii de Jos

   Doamna profesoară Cărășel Elena ne-a declarat: „Activitatea de azi a fost importantă pentru că propune un nou tip de învățare, prin socializare, prin competitivitate, prin schimb de experiență cu alți elevi. De asemenea, a contat și faptul că această ieșire a fost pentru unii singura sau prima în București.”

   La finalul atelierelor de Teatru de umbre și Arhitectură am cules impresii și de la elevi: „NARATIV mi-a plăcut foarte tare pentru că este un proiect interesant și folositor pentru toți copiii”, ne-a mărturisit Georgiana (14 ani).

amarasti

   Școala Gimnazială Dobrotești

   Și pentru Ana-Maria (13 ani) din Dobrotești experiența NAARTIV a fost una specială – „A fost foarte distractiv și mi-ar face plăcere să am parte de astfel de activități și la mine în școală.” Iar doamna profesoară Marinaș Florina ne-a subliniat faptul că: „Dacă noi facem un efort să îi atragem pe copii spre lectură, prin tipul de activități pe care l-am văzut și astăzi aici, atunci toată lumea va avea de câștigat. Tocmai de aceea am acceptat invitația dumneavoastră, ne-am bucurat foarte mult și am așteptat cu nerbădare să venim.”

dobrotesti

   Le mulțumim celor de la Kaufland România fără de care experiența NARATIV și vizita la București pentru toți acești copii nu ar fi fost posibilă. Mai mult, entuziasmul acestora este pentru noi dovada că eforturile susținute de a-i apropia pe copii de lectură nu rămân fără rezultat și sperăm că impresiile de mai sus îi vor încuraja și pe alții să se implice.

   Prin urmare, până la următoarea ediție, Nara și Tiv vă urează spor la citit!

   Pentru mai multe fotografii de la eveniment, click aici.

Cum să organizezi un atelier de bandă desenată la tine acasă sau la școală

Din ce în ce mai multe studii demonstrează cã introducerea unei ponderi mai mari de activități artistice în programul zilnic de studiu al copiilor sau adaptarea tehnicilor împrumutate din artă pentru activități de predare dau rezultate deosebite pe termen mediu și lung și eficientizează procesul de învãțare al elevilor. Existã, în ultima perioadã, discuții din ce în ce mai ample cu privire la un anumit echilibru pe care sistemul educațional ar trebui sã îl asigure între materiile realiste și cele din aria creativ-artistică.  Am remarcat și noi, în cadrul atelierelor pe care le organizăm la festivalul NARATIV, ca includerea diferitelor forme de artă combinate cu lectura conduce la:

  • deschiderea acestora către nou
  • întărirea stimei de sine
  • sporirea capacitãții și a dorinței de a fi creativi
  • capacitatea de a se auto-evalua și auto-motiva.

screen-shot-2017-10-03-at-18-51-23

Un raport al organizației „Americans for the Arts“ aratã cã acei copii care participă în mod regulat, câteva ore pe zi, la diferite activități artistice, dobândesc o mai bună tehnicã de învățare, iar creativitatea lor este mult mai dezvoltată decât a celor care își petrec timpul studiind exclusiv subiecte analitice. Educația prin artã și metodele alternative de învãțare sunt esențiale în dezvoltarea armonioasã a unui copil și, din fericire, din ce în ce mai mulți părinți și educatori înțeleg aceastã abordare și contribuie activ la dezvoltarea de programe în acest sens. Prin urmare, venim în sprijinul adulților care doresc să se implice în educația celor mici prin metode non-formale cu o broșură, realizată de echipa Asociației Curtea Veche împreună cu reprezentanții Artcrowd – Artiști în educație, privind etapele exacte ale organizării unui atelier de bandă desenată pornind de la volumele din colecția Cărțile Copilăriei.

Calitățile unei astfel de activități sunt multe: îi încurajeazã sã citeascã pe cei care sunt mai îndărătnici, îi ajutã sã citeascã pe elevii care sunt încã la început cu cititul, iar celor mai avansați le oferã noi modalitãți de înțelegere a simbolurilor, de exprimare a ironiei, a satirei, le permite sã foloseascã umorul și sã identifice diferitele puncte de vedere ș.a.m.d. În procesul educațional au un rol foarte important pentru că:

  • prezintã elementele esențiale dintr-o narațiune
  • informația este mai ușor de reținut
  • perfectã pentru a practica arta dialogului
  • jutã la structurarea textelor și la crearea unui simț organizatoric
  • dezvoltã creativitatea
  • reprezintã un bun instrument de monitorizare și evaluare.

Participanții la Festivalul NARATIV vor primi gratuit broșura pe care am creat-o împreună cu cei de la Artcrowd – Artiști în educație despre cum puteți organiza atelierul de bandă desenată și aportul pe care îl are o astfel de activitate pe termen lung. Dacă vreți să organizați și voi, acasă sau la școală, un atelier de bandă desenată, descărcați broșura online de aici sau scrieți-ne pe narativ@curteaveche.ro și venim în școala voastră prin programul “Școala Altfel”.

Părerea specialiștilor: Iubirea pentru lectură se naște acasă

Alan Cornish a venit în România în 2007, la trei zile după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, ca profesor și ulterior director de școală primară la International School of Bucharest. Cu o vastă experiență de cadru didactic și manager de școală în Marea Britanie, acesta cunoaște îndeaproape programele de lectură din străinătate și dezvoltă activități cu o importantă perspectivă asupra viitorului educației copiilor din București. Iată ce ne-a declarat:

alan_cornish_pozaMi se pare foarte important să ne pregătim copiii pentru o lume care se schimbă atât de repede, încât atunci când vor termina școala, în 5-10 ani, este posibil să își aleagă profesii care acum nici măcar nu există. “Să știi” nu mai e suficient, important este să ne învățăm copiii cum să folosească și să aplice ceea ce știu, să fie încrezători, flexibili, să aibă capacitatea de a se adapta, să fie rezistenți.

Ideile noi pe care le putem găsi în cărți ne provoacă uneori să ne schimbăm modul în care gândim. Autobiografiile ne oferă șansa de a purta o conversație cu mari gânditori.

Este atât de important ca cei mici să citească și să experimenteze aceste idei atunci când  percepțiile lor asupra lumii sunt în formare. Lamentabil, o mare parte din ceea ce copiii au ales să citească astăzi este prins pe ecran. Lectura nu a fost niciodată atât de importantă.

Părinții sunt vitali în acest sens. Iubirea pentru lectură se naște acasă, tot acolo se împărtășesc părerile despre povești și se fac sugestii legate de următoarea carte. Acasă e primul exemplu de urmat. Școlile au de asemenea un rol important în dezvoltarea abilităților de decodare și de înțelegere necesare pentru învățarea artei citirii, dar nu numai. Scopul educatorilor este de a le oferi elevilor oportunități de a explora cărți, de a discuta despre nuanțele și de structura lor, de a analiza mesajul și creativitatea autorului.

lectura_in_familie_carol_1Prin lectură am ajuns la idei care mi-au schimbat literalmente viața. Deci, pentru mine, cel mai important lucru pe care l-am învățat este să am o minte deschisă, să nu presupun că știu totul, să fiu umil și receptiv spre schimbare.Cititul este inima tuturor lucrurilor.  Dincolo de abilitatea de a citi, care este vitală pentru a putea funcționa și a avea succes în societate, plăcerea lecturii ne hrănește sufletul. Există o corelație directă între bunăstare și cititul de plăcere.

Mai multe idei și sfaturi pentru cum pot cadrele didactice să îi apropie pe copii de lectură, recomandări privind diferite programe de lectură din străinătate, aflați în cadrul conferinței „Teacher’s inspiration: literacy school programs around the world” pe care Alan Cornish o va sustine în cadrul celei de-a treia editii a Festivalului NARATIV.

Înscrieri gratuite aici.

 

Donație de carte în județul Suceava

„Cărțile Copilăriei” au sosit în județul Suceava alături de Luca Ciubotaru și Fundația EGGER România.

În călătoria noastră pe meleaguri bucovinene, am descoperit o lumea aproape ireală, în care totul era la locul său: profesorii dedicați, copiii ascultători și curioși, părinți care susțin școlile, case curate, peisaje de basm, directori de școală preocupați de educația comunității.

Pe drum, am aflat câte ceva despre Luca. S-a născut într-un sat de lângă Rădăuți pe nume Bilca, a absolvit Colegiul „Eudoxiu Hurmuzachi” ca șef de promoție și apoi s-a petrecut magia: a devenit un model prin realizările lui: delegat de tineret al României la Organizația Națiunilor Unite în mandatul 2014/2015, fiind numit cetățean de onoare al Municipiului Rădăuți.

Iar acum s-a întors să aducă ceva înapoi comunității: dragul de a citi, de a evada în lumi îndepărtate prin lectură, de a cunoaște lumea.

12

Jurnal de bord

Mergem din școală în școală pentru a dona Cărțile Copilăriei și a le povesti elevilor despre beneficiile lecturii.

În două zile donăm aproape 3000 de cărți celor mici și ne întâlnim cu elevii de la: Școala Gimnazială „Regina Elisabeta”, Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir”, Școala Gimnazială „Bogdan Vodă”, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Școala Gimnazială „Gheorghe Popadiuc”, Școala Gimnazială Dornești, Școala Gimnazială „George Tofan” Bilca, Școala Gimnazială „Samson Bodnărescu” Gălănești, Școala Gimnazială „Iraclie Porumbescu” Frătăuții Noi, Școala Gimnazială nr. 2 Frătăuții Noi și Școala Gimnazială „Samuil Ispoescul” Costișa Frătăuții Noi.

Luca le spune despre cum a descoperit magia cititului, doamna Iren Arsene, președintele Asociației Curtea Veche, le stârnește curiozitatea în legătură cu modul în care se naște o carte, iar Andreea Lupescu le face o demonstrație despre cum poate deveni lectura ceva distractiv.

Copiii sunt energici și curioși. Întreabă de 2 ori dacă pot să păstreze cartea, parcă nu le vine să creadă. Îl privesc cu admirație pe Luca și îi cer autografe la final. Nu știu încă ce vor să devină când vor fi mari, dar printre meseriile vehiculate auzim: cântăreți, actori, fotbaliști, polițiști, astronauți, stewardeze.

Mulți sunt emoționați și, de teamă să nu greșească, se feresc să dea un răspuns întrebărilor simple precum: Ce este o editură? Când nu știu ce să răspundă, se înroșesc la față și coboară privirea. Și-atunci îi mai asigurăm încă o dată că nu există răspuns greșit și nu-i nicio rușine să spui „nu știu”. Ușor-ușor prind încredere și încep să interacționeze.

16

Luca și povestea bibliotecii în care s-a pierdut

Luca are o poveste tare interesantă despre cum a intrat, la propriu, în lumea cărților. Era în școala generală, sora lui plecase de acasă la facultate, dar lăsase biblioteca. Într-o zi, Luca a deschis ușa camerei în care nu intrase niciodată până atunci și a găsit zeci de cărți acolo.

A luat „1001 de nopți” și a început să citească pierzând noțiunea timpului. Orele au trecut, iar părinții au început să îl caute prin curte, pe afară, pe la vecini. L-au tot strigat, fără succes. Până când au intrat în camera surorii și l-au găsit acolo, cufundat în povești. Ce sunt cărțile pentru Luca? O fereastră către altă lume.

De aceea, am propus în cadrul acestor întâlniri, să se organizeze Cluburi de Lectură în școli:

Mi-am dorit să văd această idee transformată în realitate la Rădăuți pentru că educația de calitate stă la baza oricărei societăți puternice. În secolul actual unde tehnologia se dezvoltă de la o zi la alta și este prezentă tot mai mult în viețile noastre, lectura din plăcere a devenit o preocupare rară. Școala are misiunea nobilă ca pe lângă elevi foarte bine pregătiți la anumite materii, să modeleze și să caractere. În acest proces, cultura generală este un element deloc de neglijat, iar lectura și dezbaterile din cadrul cluburilor înființate pot contribui la acest lucru.” spune Luca Ciubotaru.

Referitor la acest proiect, Ioan Banciu, președintele Fundației EGGER a declarat: “Lectura, pe lângă faptul că este relaxantă, contribuie la extinderea orizonturilor de cunoaștere și are un rol important în dezvoltarea imaginației și a formării tinerilor. Tinerii reprezintă viitorul societății și de aceea consider că este necesar să investim în educația acestora. Suntem bucuroși că am reușit să aducem acest proiect de amploare în zona Rădăuțiului. Planificăm să continuăm cu donațiile de carte și la alte școli, urmând să stabilim întâlniri cu elevi pentru luna decembrie.”

21

Dragul de a citi

Dacă o asculți pe doamna Iren Arsene cu cât drag vorbește despre cărți și modul în care îți poți depăși condiția prin ele, începi să te îndrăgostești de lectură. Niciun discurs nu seamănă cu cel de dinainte, pentru că se pliază pe nevoile și curiozitățile elevilor.

Celor mai mari le vorbește despre don Juan, ați auzit de el?
– Nu, spun copiii.
– Cum credeți că era?
– Un gentleman? Un om generos?  întreabă elevii.

Altora le povestește despre cum ajunge o operă de la manuscris la tipografie sau despre antrenarea minții prin lectură.

Copiii fac ochii mari și promit cu mâna pe inimă 10 minute de lectură zilnic.

19

Dacă închidem ochii putem să vedem mai multe decât dacă îi ținem deschiși

Andreea Lupescu face cu ei un atelier de final pornind de la povestea lui Peter Pan, pentru a le arăta că lectura poate fi distractivă și există mai multe moduri prin care poți citi o carte.

Din program fac parte: călătoria spre Țara de Nicăieri – cum simțim universul dacă închidem ochii, fundalul sonor al întâmplărilor – cum se aud furtunile, foșnetul frunzelor, valurile mării și încheie cu un cântecel special creat pentru ei pe care îl cântă împreună.

– De ce citim din Peter Pan? îi întreabă Andreea.
– Pentru că e o carte fermecată! spune o fetiță din Rădăuți.

Copiii râd la pasajul din Peter Pan care face referire la băbuțe cocoșate sau extemporalul la gramatică.

22

Aplaudă din tot sufletul când încearcă să creeze sunetul ploii. Dau din picioare pentru grindină.
Și-atunci îți dai seama ce mare nevoie au de asta. De cineva care să se joace cu ei, care să le consume energia, care să îi facă să iubească lumea poveștilor, ca să nu ajungă să citească de frică sau să fie amenințați cu note mici ori pedepse. Lectura ar trebui să fie un premiu, ca o prăjitură – cum le spunea doamna Arsene. O modalitate de a cuceri, a seduce, a ști, a nu te lăsa păcălit sau manipulat.

Sperăm să ne bucurăm de sprijinul local și să organizam în școli Cluburi de lectură.
Mintea se antrenează zi de zi.
Tu cât ai citit azi?

9

Mai multe poze aici.

Parteneri și sponsori:

01

Debate și lectură pentru copii – tips&tricks despre curajul de a vorbi în public de la Nae Șovăială

Nae Șovăială face parte din mișcarea de debate din România de peste 10 ani. Antrenează adulți, studenți și elevi de toate vârstele în artele argumetării, retoricii și storytelling-ului.

Cum a început? Era la liceu când a luat una dintre cele mai bune decizii din viață: a chiulit de la franceză, pentru că nu își făcuse tema, și s-a dus la o oră de “debate”.

Au trecut ani buni, acum Nae antrenează tineri care vor să participe la competițiile naționale de dezbatere și va ține un atelier numit „Tribunalul personajelor” la NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii,unde cititul e plăcere.

Debate-ul ajută la dezvoltarea gândirii critice. Studiile arată că participanții învață să aibă incredere în ei, își îmbunătățesc abilitatea de a-și structura și organiza modul în care gândesc, argumentarea lor devine mai echilibrată, este încurajată munca de echipă.

Am stat de vorbă cu Nae despre legătura dintre debate și lectură, dezvoltarea copiilor, rolul părinților în cultivarea pasiunilor. BONUS: ne-a dat niște ponturi legate de pașii pe care trebuie să îi urmeze amatorii de retorică pentru a-și valorifica talentul.

4

Debate și lectură. Care este legătura dintre cele două și ce te-a determinat să propui acest tip de activitate celor mici?

Legătura e destul de simplă: la debate (dezbateri academice), ca să poți convinge un public că ideea ta este mai relevantă decât a altora, ai nevoie de un context puternic. Pe acesta îl formezi cunoscând mici detalii istorice, geografice, politice – iar pe acestea le obții citind. Plus, eu m-am întrebat mereu când eram mic de ce toată lumea zice că lupul din Scufița Roșie e rău… doar nu putea să mănânce mere…

Participanții la atelierele NARATIV vor avea șansa să cunoască personaje din poveste din mai multe perspective intrând în mintea lor și punându-și multe „de ce”-uri. O să facem fix ce scrie în titlu – un tribunal al personajelor în care să ne dăm seama dacă cele rele sunt chiar rele, cele bune sunt chiar bune și, mai important, ce le face să fie așa. O să avem avocați pentru, avocați împotriva, judecători, juriu și martori.

  Cum influențează dezbaterile dezvoltarea copiilor? Mai precis, ce beneficii aduc pe termen lung? Dar scurt?

 Îți dau curaj! Pe termen lung, debate-ul îți dă curajul să gândești critic; pe termen mediu te scapă de emoțiile vorbitului în public – îți dă curaj să vorbești în fața oamenilor; pe termen scurt îți spune că e ok să îți exprimi opiniile – îți dă curaj să fii cine ești tu.

Dezbaterile îți oferă încrederea că ideile tale sunt valide. Simpla verbalizare a lor – aducerea acestora din lumea interioară în cea de afară – îți dă putere. Cu cât vorbești mai mult, cu cât exteriorizezi mai multe gânduri, cu cât argumentezi mai multe opinii personale – cu atât îți dai seama că ideile tale sunt valoroase pentru lume și că tu contezi. Conștientizarea acestei relevanțe personale îți dă încredere de sine.

3

Oricât de mult ne-ar bucura Festivalul NARATIV, acesta are o perioadă limitată de desfășurare, iar finalul lui înseamnă și finalul activităților propuse. Cum pot schimba părinții această situație? Cum pot aduce atelierul „Tribunalul personajelor” în activitățile familiei?

Uite cum ai putea să petreci o jumătate de oră faină împreună cu cea mai prețioasă ființă din viața ta: După ce ai terminat de spus o poveste, să spunem „Jack și vrejul de fasole”, iei la puricat personajele împreună cu cel mic. Personajele bune s-au comportat întotdeauna bine? Când au făcut ceva ce ar putea să fie condamnabil moral? De ce au făcut lucrul respectiv? Puteau să facă altfel? Cum? Ce s-ar fi întămplat dacă făceau altfel.

Dar personajele negative? Sunt ele întotdeauna rele? Fac ceva bun vreodată? De ce fac ele lucrurile rele?

Punând acest șir de întrebări, îi inoculați copilului ideea că lumea are un pic mai multe griuri și îl ajutați ca la un moment dat să poată să empatizeze cu persoane în situații dificile și să privească probleme complexe din mai multe unghiuri. Și asta doar printr-o poveste și o conversație.

La un curs de debate ești pregătit, prin exerciții de structurare a discursului și a gândirii, să îți argumentezi punctul de vedere în fața unui public. În general, atât la exercițiile de pregătire, cât și la concursurile de debate la care participă cursanții, în locul publicului larg stau un grup de arbitrii care știu la ce aspecte oratorice și argumentative să fie atenți.

Momentan există cursuri de dezbateri la Consiliul Britanic pentru elevi de clasele VII-X. Pentru cei mai mici însă, un prim pas sunt cursuri de Public Speaking care să îi pregătească să intre în pâinea argumentativă un pic mai târziu.

În plus, Asociația Română de Dezbateri Oratorie și Retorică oferă multe resurse online (de la tutoriale de dezbateri academice până la video-uri demonstrative), așa că www.ardor.org este un loc excelent de începere a incursiunii în lumea debate-ului.

Un material de Andreea Lupescu