AsociatiaCV – Pagina 9 – Asociația Curtea Veche

februarie 5, 2018 By AsociatiaCV

Ateliere NARATIV la Apahida și Cluj alături de Endava

Pe 31 ianuarie și 1 februarie am avut parte de două zile pline cu ateliere NARATIV. Copiii din localitățile Apahida și Cluj au participat la Storytelling „Alice în Țara Minunilor” cu Andreea Lupescu și Arhitectură „Cocoșatul de la Notre-Dame” cu Delia Popa din partea ArtCrowd – Artiști în educație.

A fost alături de noi Isabela Buhai – Delivery Unit Manager Endava Cluj și ne-au ajutat voluntarii Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – cărora le mulțumim pentru implicare și dedicare.

Valentina Roman, directorul Asociației Curtea Veche, le-a povestit copiilor despre cât de distractivă poate fi lectura și le-a făcut o demonstrație. Elevii au închis ochii și și-au imaginat cum arată creatura cu care s-a luptat Hercule. Ce a ieșit a fost peste așteptările noastre: 7 capete de dragon, aripi uriașe, picioare de broască și tot felul de elemente care mai de care mai surprinzătoare.

În prima zi, am avut parte de scenarii memorabile la Apahida: personaje inventate, întrebări inteligente, praf magic, dorințe împlinite și ploaie cu sarmale în Țara Minunilor – unde copiii au făcut exerciții de actorie, mimă, au modificat firul narativ, au desenat, iar la final au compus un cântec alături de Andreea Lupescu.

La Arhitectură, Delia și elevii au vorbit și despre inovațiile din perioada gotică: rozeta și arcul frânt. De la atelier adunate: Toate acestea par vechi acum, dar atunci erau moderne pentru ei!

Pornind de la Cocoșatul de la Notre Dame, copiii au comparat imagini, au aflat mai multe despre arhitectură și fiecare și-a construit propria catedrală. Una din fetițe a folosit note muzicale, pe rozetă a făcut harta pământului, apoi a adăugat niște simboluri matematice.

Pe 1 Februarie, chiar de Ziua Internațională a Cititului Împreună, am avut parte de lecturi distractive alături de copiii din Cluj. Exercițiile au fost adaptate pentru clasa pregătitoare, așa se face că la Storytelling am ajuns la carnaval cu Alice căreia i-am construit cel mai original costum cu păr cameleonic și rochie cu trenă, am intrat în Țara Minunilor și am format o ușă umană, am colorat, am inventat personaje și am compus coloana sonoră.

Am ajuns apoi la sediul Endava unde am ocupat sălile de ședință și le-am transformat în…spații de joacă.

În timp ce la atelierul de storytelling, cei mici țopăiau de zor prin clasă imitându-l pe Iepurașul din „Alice în Țara Minunilor”, la atelierul de arhitectură, școlarii mai mari au pregătit atent machetele Catedralei de la Notre Dame. Delia a fost impresionată de întrebările și ideile elevilor. Fiecare a povestit ce clădiri interesante a văzut în călătorii, apoi au analizat proporțiile raportate la înălțimea omului.

Endava este una dintre cele mai mari companii de IT și au un motto orientat către oameni – We focus on helping people succeed. The people who work for us, the people who engage with us, and the people who use the systems and applications we design, build, and operate. De aceea, s-au gândit să se implice în educația celor mici, iar primul pas este promovarea lecturii, căci fără citit nu se poate dezvolta nicio carieră. Am fost plăcut surprinși să aflăm că Endava investește și în evenimente pentru copiii angajaților și se preocupă de evoluția lor.

Maria Chirila, Mara Mureșan, Darian Onaciu – voluntarii noștri au fost alături de noi în fiecare moment, au strâns perle, ne-au ajutat cu materialele, astfel încât totul să se desfășoare conform planului.

Totul a ieșit de poveste și sperăm să ne întoarcem în curând. Implicarea și feedback-ul tuturor celor care au fost alături de noi în aceste zile ne arată că este timpul ca Festivalul NARATIV să vină la Cluj.

Câteva perle de la ateliere adunate:

Eu mi-aș face o casă în Țara Minunilor pentru că acolo au foarte multe uși.

În loc să picure cu picături de ploaie, să fie ploaia magică – să plouă cu brioșe.

De ce copacii nu sunt din vată de zahăr și iarba din fundițe colorate? Ar fi mai vesel totul așa.

Mi-a plăcut când am schimbat povestea și am adăugat ce personaje am vrut eu.

Dacă ar apărea un vrăjitor care ar îndeplini orice dorință, aș vrea să plouă cu SARMALE!

Mai multe poze aici.

Sponsor:

Blog

ianuarie 26, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Răzvan Petrescu

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Scriitorul Răzvan Petrescu ne-a povestit mai multe despre importanța lecturii, cum a făcut lectura distractivă pentru fiul său și ne-a oferit sfaturi practice prețioase pentru dezvoltarea imaginației.

Îi puteți citi cărțile publicate aici.

Îmi este foarte greu să-mi aduc aminte chiar de prima carte pe care am citit-o pentru că au trecut 50 de ani, deci în jumătate de secol s-au schimbat societăți, au murit oameni, s-au născut alții. Pot să zic doar că au fost trei cărți, cu mai multe volume: „Povești nemuritoare”, de asta îmi aduc aminte, mi-au plăcut foarte mult, dar nu mai pot distinge care anume mi-a plăcut, pe urmă „Miturile și legendele Greciei Antice”, o carte splendidă, îmi plăcea Ajax că era mai tâmpit așa și se lupta cu toată lumea și din „Marile legende ale lumii” a lui Alexandru Mitru. Asta e o ediție din `65, cum atunci chiar se cumpărau cărțile exact în anul în care apăreau, aveam așadar nouă ani, deci cred că e printre primele cărți și de acolo mi-a plăcut enorm „Cidul”, „Guillaume d`Orange”, „Roland”. „Tristan și Isolda” nu mi-a plăcut pentru că era o poveste de dragoste, iar astea sunt foarte plictisitoare.

Părinții ar trebui să le explice copiilor de azi că imaginea se aseamănă foarte mult cu ideile primite de-a gata ale lui Flaubert. Generațiile mai tinere sunt acaparate de imagine – de obicei pe computer sau pe televizor. Ele vin de-a gata, tu nu intervii. La polul opus se află literatura care pornește de la cuvinte, de la descriere. Să zicem că citești undeva „o grădină foarte frumoasă în fața casei”- automat te lasă pe tine să-ți imaginezi într-o secundă, genul de grădină care ți-ar plăcea foarte mult. Asta e diferența, asta i-am spus fiului meu pe care l-am făcut foarte târziu, la 43 de ani, și i-am explicat că lectura dezvoltă imaginația foarte mult. Cei care au ca reper doar imaginea, au o imaginație limitată – este chiar imaginația dată de imagine, e ca un cadru, ca monitorul unui computer.

Cum ți-ai motivat copilul să citească?

A fost o inspirație de moment și am văzut că ține. Știu că există această modalitate de a le citi copiilor înainte de culcare și o încurajez. Eu am făcut altceva: i-am inventat povești fiului meu.

Câteva sfaturi pentru părinți

Să zicem ești un tată oarecare – nu foarte citit. Ai putea să îi spui povești legate de ceea ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei. Copilul poate interveni, ceea ce e foarte interesant. Pe când basmul citit e deja stabilit. Dacă inventezi povești cu ce ți s-a întâmplat ție în timpul zilei e foarte interesant, poți intra în discuție cu cel mic și dacă îi repovestești basmele pe care le știi tu, poți să le repovestești în așa fel încât să-l lași să intervină, să participe la basm. Cam așa am făcut și rezultatul a fost spectaculos. Fiul meu citea „Spuma zilelor” de Boris Vian când avea 15 ani.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

ianuarie 19, 2018 By AsociatiaCV

Sfaturi pentru Booktuberi la început de drum

BOOKTUBING-ul presupune recenzia video a unei cărți și postarea acesteia pe Youtube. În ultima vreme, fenomenul a luat amploare în România, așa se face că cititori copii, adolescenți sau adulți se filmează vorbind despre cărțile pe care le citesc.

Iar dacă la prima vedere poate părea simplu, pentru a deveni fi un booktuber de succes și a te diferenția de ceilalți, trebuie să respecți anumite reguli și standarde în ceea ce privește conținutul și vizualul.

În cadrul Festivalului NARATIV am făcut primul atelier de BOOKTUBING alături de Barna Nemethi. De atunci și până acum am remarcat că numărul booktuberilor a crescut, așa că ți-am pregătit o serie de sfaturi care să te ghideze.

1. Fii concis

Dacă oamenii vor un review mai lung sau mai academic oricum nu se vor uita pe vlogul tău de booktubing. Oamenii sunt aici pentru că vor să știe ce părere ai tu despre cartea asta. Așa că fii concis, și treci peste small talk.

2. Prezintă contextul

Cel mai important lucru pe care oamenii trebuie să-l facă cu o informație este să o pună în context. Dacă oferi elemente de poveste, trivia sau fun facts legate de subiectiul tău principal vei avea mereu o audiență atentă care așteaptă the next easter egg.

3. Respectă formatul

Structurează fiecare episod în introducere, cuprins și încheiere. Încearcă de la episod la episod să respecți cât mai bine lungimile și importanța momentelor subiectului. De exemplu, dacă tot episodul are 5 minute, 1-1:30 min introducere + intrigă; 2:30 min desfășurarea acțiunii + 1 min concluzii finale.

4. Să fie lumină

Nimeni nu vrea să se uite la un video întunecat sau pixelat. Nu uita că e (și) o formă vizuală de a te exprima așa că regula numărul 1 este să ai un cadru în care să te vezi clar, să nu stai contre-jour. E recomandată lumina naturală, dar dacă nu e posibil, asigură-te că ai o sursă artificială care oferă suficientă luminozitate.

5. Decorul

Indiferent dacă alegi să filmezi mereu în același loc sau schimbi decorul o dată cu episodul, fii atent să nu încarci prea tare vizualul. Ce avem în prim-plan? Pe tine și cartea despre care vorbești. Încearcă să elimini elemente care pot atrage atenția de la mesaj și discurs, vrei ca oamenii să te țină minte și să te asocieze cu recenzia de carte. Fără prea multe culori țipătoare, fără obiecte multe în cadru.

6. Montajul

Scurt și la obiect. Concis. Da, poți păstra fazele amuzante, asigură-te doar că nu e prea lung. Altfel, riști ca oamenii să se plictisească și să nu mai revină. Scapă de generalități și axează-te pe lucrurile specifice care ți se par importante: personaje, pasaje preferate, ilustrații, revelații – știi tu, lucruri pe care nu le citești pe copertă sau în descrierile de pe net. Taie fără milă la montaj orice e redundant sau plictisitor.

7. Se aude?

Degeaba ai un vizual perfect, dacă sunetul e problematic și nu se înțelege ce spui. Fă probe înainte, verifică materialul și asigură-te că se aude clar.

8. Stay true to yourself

Adică nu renunța la personalitatea ta, doar de dragul de a plăcea. Ceea ce vor oamenii să vadă e autenticitate, nu oameni-robot care învață textul pe dinafară. Imaginea pe care o vedem trebuie să fie în acord cu felul tău de a fi.

9. Documentează-te

Verifică înainte ce s-a mai făcut. Fă-ți un plan. Urmărește alte vloguri, notează ceea ce îți place. Inspiră-te, nu copia. Caută-ți identitatea vizuală până o găsești. Nu te grăbi.

10. Pune-ți întrebările potrivite și răspunde-ți la ele

De ce te-ar urmări oamenii? Cum îți alegi cărțile? Cât vrei să dureze un episod? Cât de des vei posta? Pe ce platforme te vei promova? Unde vei filma? Cu ce? Ce te-a atras la carte? Care e personajul preferat? Ce revelații ai avut în timp ce citeai? De ce ai recomanda-o și altora?

Gândește-te mereu cum te-ai simți dacă ai fi de partea cealaltă a ecranului și ce te-ar face să urmărești până la capăt & să revii.

Articol de Barna Nemethi și Andreea Lupescu.

Blog

ianuarie 12, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Monica Davidescu

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Puțini sunt cei care știu că Monica Davidescu a fost învățătoare, dansatoare și model, înainte de a fi actriță. Am stat de vorbă cu ea despre importanța lecturii, cărți de suflet și modul în care cititul i-a influențat viața.

Iată ce ne-a povestit:

Prima carte pe care am citit-o în copilărie se numește „Tata” de Tudora Petcuț-Bondoc. Este o carte care îmi provoacă și acum nostalgii și care îmi este extrem dragă. Nu am mai găsit-o, am căutat-o la toate librăriile. Iar când m-am făcut mare, am primit permisiunea de a o copia, de a o xeroxa, așa că o am în xerocopie pentru că, din păcate, nu se mai găsește. Este o carte despre o fetiță mică de la sat, iar acțiunea se petrece în vremea războiului. De ce mi-a plăcut foarte mult această carte? Pentru că eu am crescut la sat, pentru că am trecut prin aceleași ritualuri de nuntă, de botez, de înmormântări, de mers la biserică și așa mai departe, mai puțin partea aceea cu războiul care era destul de urâtă. Însă a fost o carte care mi-a deschis apetitul de a citi. De ce spun asta? Pentru că în momentul în care descoperi o lume, care poate fi și lumea ta, ai tendința de a descoperi zi de zi o altă lume în care să te descoperi sau să crezi că tu ești de acolo.

E imortant ca cei mici să citească pentru a se întâlni cu o lume în care poți evada. E adevărat că în zilele noastre copiii sunt mai atrași de imaginile oferite de tabletă, de imaginile scurte informaționale din desenele animate sau de toate imaginile pe care le văd prin televiziune, dar cred că este extrem de important să citești pentru că în acel moment imaginația ți se dezvoltă, gândirea începe să prindă ramuri, gândurile tale nu mai sunt simple, directe și despre un singur lucru, astfel îți dezvolți complexitatea. Cred că este extrem de important să citești singur, să descoperi anumite lucruri și apoi să le împărtășești cu ceilalți.

În copilărie aveam o singură carte și citeam împreună cu sora mea mai mare. Minunat a fost acel timp! M-am bucurat de descoperirea aventurilor împreună cu sora mea. Mai târziu cu sora cea mică am făcut același lucru, după care s-au înmulțit cărțile, s-au înmulțit problemele. Probabil din cauza prea multor probleme oamenii mari citesc prea puțin în zilele noastre sau cel puțin așa cred eu. Copiii trebuie încurajați să stea mai mult cu cartea în mână decât cu tableta.

Sunt importante cărțile, coloritul, formatul, cât de mari sunt caracterele, cât de frumoase sunt, cât de atractive sunt pentru copiii foarte mici, cei care încă învață literele.

Cum îi citești fetiței tale?

De obicei, ne uităm împreună la cuprinsul unei cărți. Apoi îi citesc toate titlurile de acolo și ea alege seara povestea pe care o dorește. O bifează cu un creionaș ca să știm ce am citit și dacă vrem să ne reîntoarcem sau nu. De foarte multe ori, ține minte imaginile, ea dă paginile, eu citesc. Se întâmplă să fie povești mai lungi, care durează mai mult de douăzeci de minute și atunci fie o apucă somnul pe mama, fie pe fetiță și continuăm povestea a doua zi. Important este că îi plac cărțile la fel de mult cum îi plac și tabletele sau jocurile.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

ianuarie 5, 2018 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Anca Baniță

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Anca Baniță este om de comunicare, trainer pentru diverse companii, activist eco. Pe blogul ei, scrie despre evoluție personală și călătorii de tot felul.

Iată ce ne-a povestit:

Am avut o copilărie foarte frumoasă datorită cărților, cred că primele de care îmi amintesc cu mare drag sunt cărțile lui Jules Verne, datorită lor am devenit un explorator și au început să-mi placă călătoriile. Apoi, îmi amintesc cartea „Singur pe lume” care m-a marcat profund și m-a învățat ce înseamnă bunătatea. Cred că am învățat și niște istorie din cărțile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” și toate cărțile de după. Am învățat istorie și cred că, în general, cărțile mi-au arătat modele de oameni, m-au învățat cam ce om aș vrea și eu să devin.

Lectura mi-a deschis o lume întreagă și cred că am învățat foarte multe despre calitățile oamenilor, despre ceea ce înseamnă un erou. Fiecare dintre noi cred că am avut eroi când eram mici – de exemplu eu mi-aș fi dorit să fiu un călător din romanele lui Jules Verne. Sunt foarte importante cărțile în setarea unor modele în viață, așa cum sunt și filmele sau oamenii cu care interacționăm.

Mi s-a întâmplat și mie chiar aseară să-mi pară că un personaj dintr-un film care ecranizează o carte nu este așa cum mi-am imaginat eu. Am revăzut „Harry Potter” după ce am citit cărțile și mi s-a părut întotdeauna că Hermione din film este cu totul diferită de cum era în mintea mea.

De-a lungul timpului, cum ai ales cărțile pe care să le citești?

În primul rând, am fost norocoasă să am parte de o bibliotecă cuprinzătoare, la care au contribuit și bunicul meu și mama. Am găsit acolo cărți absolut fascinante așa că am avut de unde să aleg. Îmi amintesc și acum de „Winnetou”, mama a insistat enorm să o citesc și tocmai pentru că a insistat atât de mult nu am citit nicio pagină din ea. Am simțit că mi se forțează mâna. Dacă nu exista un motiv pentru mine, nu citeam. Cred că așa ar trebui procedat cu orice copil: să îi vinzi ideea din punctul lui de vedere, nu pentru că ți s-a părut ție frumoasă cartea.

Ce ar putea face părinții ca să îi atragă pe copiii lor către lectură?

Cred că copiii lor au o pasiune pentru anumite lucruri deja: poate niște eroi, poate anumite personaje – ar putea să încerce să lege acele personaje de lectură. Să le arate că și în cărți există personaje fantastice, povești extraordinare. Important este să fie atenți la lucrurile cu care rezonează copiii. De când am devenit adult, eu aleg toate cărțile cu sufletul și așa merg dintr-o carte în alta. Și mai e ceva: este ok să nu termini cartea. Asta chiar am simțit-o pe pielea mea, pentru că am multe cărți lăsate pe jumătate și aveam o vinovăție față de ele. Le țineam undeva cu gândul că le voi termina, dar ceva din mine știa că nu o să le termin niciodată. La un moment dat, am făcut pace cu mine. Cred că dacă le zici asta copiilor – „mai încearcă, e ok, poți să o lași, nu trebuie să o termini acum, nu e o pedeapsă, ar trebui să fie o plăcere”, s-ar putea să fie un pic mai deschiși.

Depinde foarte mult de ce citești și eu nu cred în ideea asta că toți ar trebui să citim aceleași cărți, că există o listă dată de la Dumnezeu pe care toată lumea trebuie să o parcurgă, așa cum nici noi nu ne uităm la toate filmele care există pe planetă. Cred că ar trebui mai degrabă să găsești înclinația copilului către cărțile care îl atrag. Eu de ani de zile citesc doar cărți de dezvoltare personală pentru că acesta este interesul meu.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog

decembrie 28, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Margareta Pâslaru

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Margareta Pâslaru face parte din lumea artistică de 60 de ani și e cunoscută la nivel internațional pentru cariera ei muzicală Puțini sunt cei care știu că artista a studiat pian, balet, pictură și Drept. A jucat în numeroase filme, a realizat coloane sonore și a publicat cartea Eu și Timpul.

Am stat de vorbă despre legătura puternică între muzică, basme și imaginația copiilor.

Iată ce ne-a povestit:

Mă bucur nespus să vorbesc despre cărți și despre povești. Mă duce gândul la anii aceia minunați în care bunica îmi șoptea povești seara la culcare. La rândul meu, același lucru l-am făcut cu fetița mea, îi citeam povești și uneori chiar i le inventam, nu era neapărat nevoie să facă parte dintr-o carte.

Basmele pe care le-am îndrăgit erau scrise de Petre Ispirescu și Andersen. Sunt convinsă că și dumneavoastră veți aprecia lectura împreună cu copiii și nepoții pentru că nu vor uita, toate acestea rămân undeva în sufletul copilului și mai presus de toate le dezvoltă imaginația.

De pildă, același lucru îl făceam și cu muzica – ea devenise o portiță vrăjită a poveștilor și a basmelor. Atunci când avea niște armonii mai sofisticate, mai grave, o întrebam pe Măriuca, fiica mea: „Ce crezi tu că se întâmplă aici?”, „Cred că vine lupul”. De ce? Pentru că se auzeau niște armonii anume, apoi apărea flautul și schimba atmosfera. Vedeți, fac această legătură între basme și muzică pentru că amândouă apelează la imaginație, de aceea audio-ul, teatrul la microfon sau oricare altă formă de exprimare audio, nu video, cred că este un avantaj. De ce? Clipa în care cineva vizionează Walt Disney sau oricare altă poveste este o singură impresie, cea a regizorului, el și-a imaginat ceva, deci prezintă acea versiune. De multe ori, copilul rămâne cu ceva ce i s-a dat și nu mai are ocazia să își imagineze propria versiune. Ori dacă ascultă și îl întrebi, îl faci să gândească.

Aș aminti acest audio-book pe care l-am înregistrat la Curtea Veche și a avut răsunet și are în continuare. Pe lângă faptul că se vinde și stocul a fost epuizat, l-am inclus într-un program pe care l-am inițiat la Spitalul Grigore Alexandescu, pavilionul celor arși. Acela a fost un program-pilot. Domnul director Enescu a acceptat să transmitem aceste basme, s-a făcut o întreagă instalație prin care copiii puteau seara la culcare să asculte fragmente din aceste povești, nu mai mult de zece minute pentru că nu aveau starea necesară, erau bolnăviori, aveau dureri, erau sedați. Părinții lor au spus „Vai ce bine! Copiii sunt fascinați de o voce care vine de undeva, ei nu știu de unde vine, de unde se aude, de o voce șoptită.”

Eu cred că basmele trebuie șoptite pentru că astfel se creează o atmosferă de mister, se induce o stare anume de liniște, de relaxare, în care copilul adoarme zâmbind. Am inițiat acest program peste ocean și l-am intitulat „Sleeping with a smile”. Practic, revenind în București, n-am făcut decât să import propriul meu program pentru că aveam certitudinea că dacă a plăcut acolo și copiii de aici îl vor aprecia. Se pare că are un efect terapeutic și dacă medicii au grijă de trupușorul lor, eu încerc prin aceste povești să am grijă de suflețelul lor.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Activităţi pentru copii, Blog

decembrie 27, 2017 By AsociatiaCV

Beneficiile poveștilor pe muzică

Acum ceva vreme, v-am povestit despre cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Găsiți aici mecanismul și pașii pe care trebuie să îi urmați ca să compuneți un cântecel distractiv.

Dincolo de dorința noastră de a vă demonstra că lectura poate deveni un obicei plăcut, există numeroase beneficii ale atelierelor pe care vi le propunem să le dezvoltați alături de cei mici.

Astăzi, vă prezentăm beneficiile atelierului de povești pe muzică, care presupune lectură, discuții, găsirea rimelor, descoperirea ritmului ideal, crearea unei linii melodice de la zero.

Dezvoltarea imaginației

În momentul în care ne oprim din citit și îl întrebăm pe cel mic cum își imaginează că arată universul din poveste, încep să se producă tot felul de conexiuni. Modul în care alege universul cântecului, ce personaje să apară și ce fir narativ să parcurgă reprezintă o tehnică folosită și de jurnaliști atunci când își caută unghiul de abordare pentru un material. Multitudinea de scenarii din care creierul nostru alege unul singur dezvoltă imaginația și logica.

Dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului

Atunci când copiii caută cuvinte care să rimeze între ele, se activează întregul vocabular și își amintesc cuvinte pe care nu le folosesc în mod uzual. Mai mult, este o ocazie bună ca adulții să introducă în cântec cuvinte noi de care cei mici își vor aminti ulterior, mai ales că le vor cânta și, astfel, se vor sintetiza mai bine. Aceasta este o adevărată oportunitate pentru copii să descopere cuvinte noi.

3. Flexibilitate și adaptabilitate în gândire

Scenariile deschise și sentimentul că pot continua așa cum își doresc povestea, fără să existe variantă greșită le demonstrează copiilor într-un mod creativ ce înseamnă flexibilitatea în gândire. Mai mult, le arată ce inseamnă să te adaptezi unui context și cum există mai multe variante simultan valabile ale aceleiași povești. Depinde doar de unghiul din care privești.

Creșterea încrederii în forțele proprii

Nimic nu se compară cu ceea ce ai reușit să faci, de la zero, cu forțele proprii. În momentul în care compui o melodie, întregul proces te aduce în punctul în care devii mândru de creația ta. Indiferent că este vorba despre o strofă sau o melodie amplă – entuziasmul este același.

Relațiile de familie devin mai apropiate, mai calde

Orice activitate care include mai mulți membri din familie, funcționează ca un liant, menit să vă aducă mai aproape, să vă unească. Veți remarca după mai multe activități distractive, că întreaga atmosferă din familie se va îmbunătăți.

Lectură plăcută și inspirație la rime vă dorim!

Autor: Andreea Lupescu

Activităţi pentru copii, Blog

decembrie 24, 2017 By AsociatiaCV

Activități de vacanță in familie

Sărbătorile sunt un prilej ideal pentru a petrece timpul alături de cei mici și de a îi ajuta să își dezvolte imaginația într-un mod distractiv, prin intermediul lecturii.

Pentru a veni în ajutorul vostru, v-am pregătit 6 activități numai bune de integrat în programul de vacanță.

1. Ghicește personajul

Acest joc poate fi dezvoltat cu mai multe persoane participante, poate chiar înainte de desert – iar câștigătorul poate primi o porție mai mare sau o surpriză cadou. Mecanismul este simplu: te gandesti la un personaj dintr-o poveste, apoi cei din jur cer indicii punând întrebări la care trebuie să răspunzi.Câștigă cel care își dă seama cel mai rapid despre ce personaj cine este vorba.

2. Desenăm universul din “Alice în Țara Minunilor”

Pornind de la lectura cărții “Alice în Țara Minunilor”, îi puteți încuraja pe cei mici să își imagineze cum arată universul din poveste, să deseneze locul lor preferat, să coloreze cerul și soarele în orice culoare, căci pe tărâmul minunilor, orice este posibil. De la cum este îmbrăcată Alice și până la personaje inventate de noi, nu este decât un pas. Exercițiul este recomandat și adulților pentru deconectare. În plus, la final, aveți ocazia să remarcați cât de asemănătoare sau diferite sunt viziunile voastre.

3. Povești pe muzică alături de Peter Pan

V-am povestit acum ceva vreme cum puteți organiza un atelier de povești pe muzică la voi acasă. Trebuie doar să urmați câțiva pași: citiți împreună câteva capitole din poveste, alegeți ce personaje vreți să apară în cântec, vă gândiți unde le poziționați – natură, nori, ocean și… porniți cu primul vers. Cum ar fi “Peter Pan zboară printre nori”. Versul 2: “Zânele cântă în culori.”

Cei mici vor veni să completeze povestea cu tot felul de scenarii. Singura regulă: să găsiți rime. După ce aveți primele 4 versuri gata, căutați împreună o linie melodică simplă.

Este important să îl lăsați pe copil să se implice în actul creației, mai degrabă decât să îi oferiți “de-a gata” rimele. Drumul până acolo este, de fapt, adevărata experiență care le va dezvolta imaginația.

5. Creați propria poveste

Înainte de culcare sau în mașina, când sunteți blocați în trafic, rugați-l pe cel mic să spună o propoziție care să fie începutul unei povești, apoi continuați rostind următoarea propoziție și tot așa până când ajungeți la punctul culminant și deznodământ. Veți fi uimiți cât de bogată e imaginația celor mici și ce repede se activează atunci când pretextul este un joc.

6. În jurul bradului – puzzle din poveste

În jurul bradului de Crăciun punem niște bilețele care împreună formează un pasaj dintr-o poveste. Fiecare bilețel conține o bucată dintr-o poveste, ele trebuie rearanjate ca într-un puzzle. La final, după ce am pus bilețelele în ordine și avem paragraful complet, trebuie să ghicim povestea.

O altă variantă este ca bilețelele să conțină descrierea unui personaj dintr-o poveste care trebuie ghicit.

Autor: Andreea Lupescu

Blog

decembrie 22, 2017 By AsociatiaCV

Despre cititul în familie: Cătălina Grama (Jojo)

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Cătălina Grama, cunoscută sub numele de Jojo, a debutat încă din adolescență și s-a remarcat ca actriță și cântăreață. În prezent, are doi copii, așa că ne-am gândit să îi cerem câteva sfaturi legate de lectura în familie.

Iată ce ne-a povestit:

Eu am fost foarte îndrăgostită de lectură pentru că am fost o fire mai solitară, ieșeam și mă jucam cu copiii, dar în același timp aveam universul meu. Stăteam în casă și citeam, fie povești nemuritoare, fie Jules Verne – la o anumită vârstă, „1001 de nopți” și tot așa. Consider că lectura este foarte importantă pentru că ne deschide o altfel de perspectivă asupra vieții, încă din copilărie.

În copilărie, într-adevăr, unii copii sunt foarte norocoși și pot călători foarte mult, dar atunci când călătorești doar prin intermediul minții tale și îți imaginezi tot felul de lucruri și descoperi tot felul de lumi, mi se pare cu atât mai interesant. Până la urmă, nu cred să ajungă unul dintre noi peste tot, cel puțin nu într-o singură viață. Cărțile sunt povești despre viață sau inspirate din viață și eu cred ca de aceea merită citite, pentru că ne învață lucruri despre noi și despre ceilalți și despre alte țări, alte obiceiuri, alte culturi. În plus, ne cultivă foarte mult imaginația.

Acum există tot felul de cărți, nu trebuie să începem neapărat cu ceva care are un grad de dificultate sporit. Cred că asta este calea către lectură: cu blândețe, cu iubire, cu deschidere, dacă nu, există riscul să pară o altă temă pentru scoală. Să fim serioși, că și noi am fost copii, cine vrea să facă teme? Nimeni. Nimeni nu vrea să facă teme. În schimb, toată lumea vrea să se relaxeze și să se distreze, iar lectura este o chestiune distractivă.

Sfaturi pentru lectura în familie

Înainte de a ne muta, toți pereții erau plini de biblioteci și cărți, inclusiv în hol, inclusiv în dormitor, peste tot erau cărțile tatălui meu care a fost profesor de filosofie și istorie a religiilor, și cărțile mamei mele care a fost îndrăgostită de beletristică, romane de dragoste, literatură clasică. Suntem foarte îndrăgostiți de lectură.

Băiețelul meu este foarte interesat pentru că noi îi citim în fiecare seară și, uneori, în timpul zilei când are el chef, pentru că are multe alte activități de făcut și este puțin greu să îi captezi atenția. Însă, seară de seară eu îi citesc câte ceva și încerc să-i variez foarte mult lectura ca să nu se plictisească. Acum am făcut primul pas către o lectură mai amplă și încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit”. I-am citit și „Micul prinț”, dar nu a înțeles prea multe; a văzut apoi ecranizarea și a mai priceput câteva lucruri.

Încerc să-i citesc „Poveste fără sfârșit” pentru că, după cum știm, eroul principal e un băiețel foarte curajos. Are seri în care are răbdare să audă încă un capitol, seri în care își pierde răbdarea și atunci trecem la o poveste mai scurtă. Ce mi se pare interesant este că a prins dragoste pentru lectură astfel, pentru că nu îmi imaginez cum altfel ar putea un copil să prindă dragoste pentru a lectura. Serile trecute citeam de pe o carte cu Mickey Mouse, apropos de lectură variată, că asta îl pasionează, în mod evident, și erau litere mari și a vrut să înceapă el să citească. A fost prima dată când a vrut să citească el cuvintele. Mi s-a părut foarte drăguț și i-am spus că dacă învață să citească o să-și poată citi singur tot. A fost fascinat de lucrul ăsta.

Nu văd o chinuială în convingerea copilului să citească, cred că lucrurile trebuie să vină natural. Dacă părinții mei ar fi făcut niște eforturi extraordinare într-o anume zonă nu mi-ar fi plăcut asta, aș fi simțit și nu mi-ar fi plăcut. Bine, mie mi-a plăcut foarte mult să citesc și să ascult povești. Până la urmă tuturor copiilor le plac poveștile și eu cred că asta este un start foarte bun, mai ales dacă sunt povești în care se regăsesc eroii lor atât pe internet, cât și în desenele animate, cât și la cinema. Există acum nenumărate cărți, și e un început bun zic eu, care conțin aventuri ale acestor eroi. Plus că toate poveștile mari au fost ecranizate deja, au fost făcute de către Walt Disney desen animat. Cred că prima legătură trebuie făcută în felul acesta pentru că ei din fragedă pruncie cresc cu desene animate și atunci trebuie făcută legătura așa. Apropo de zilele pe care le trăim noi acum: ei se uită la Blaze și Mașinile Uriașe sau la Cars sau mai știu eu ce. Există cărți dedicate acestor personaje și atunci un început bun este să creeze conexiunea între personajele pe care ei le descoperă în peisajul acesta animat, aducându-i mai aproape de acest univers literar.

Cred că ora dinainte de culcare nu este întâmplătoare, citeam zilele trecute și un articol despre asta, despre lectura de seară, copiii tot timpul trag de timp înainte de culcare. Nu vor să doarmă. Și atunci, îi iei de la desene animate, îi anunți cu ceva timp înainte să nu fie foarte supărați că îi iei de acolo și le mai promiți ceva: uite, dacă ești cuminte o să-ți citesc ceva! Și atunci el nu se culcă imediat și pentru el asta e interesant, iar așa, ușor-ușor, capătă gustul pentru lectură. Dacă lucrul acesta nu se face din copilărie, apropos de sfaturi, și se încearcă către adolescență, după ce au ajuns la un anumit nivel în școală, evident că este mai dificil. Însă, eu cred că și atunci pot fi făcute minuni.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Blog, Donaţii de carte

decembrie 18, 2017 By AsociatiaCV

FEPRA International – Donație la Curcani, județul Călărași

Chiar înainte de Sărbători, pe 15 decembrie 2017, am mers la Curcani în județul Călărași împreună cu cei de la FEPRA International și am dăruit Cărțile Copilăriei celor peste 700 de elevi din localitatea Curcani, județul Călărași.

Copiii au aflat lucruri interesante despre beneficiile și importanța lecturii de la Iren Arsene – președintele Asociației Curtea Veche și de la reprezentanții companiei FEPRA International. Andreea Lupescu a fost alături de noi pentru a le arăta copiilor ce jocuri pot realiza pornind de la lecturile de iarnă.

Cei mici au primit peste 2000 de volume “Cărțile copilăriei”, iar mecanismul a fost unul care sperăm să se propage și în anii următori: clienții și colaboratorii companiei au renunțat la cadourile lor de Crăciun, donându-le către acești copii sub forma unor cărți menite să le dezvolte vocabularul, imaginația și să îi poarte prin tot felul de povești, scrise într-un limbaj accesibil vârstei lor.

Elevii din Curcani au fost extrem de deschiși și comunicativi, au interacționat cu noi. Un moment emoționant a fost cel în care am ținut împreună un moment de reculegere pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Ziua donației a coincis cu doliul național, iar copiii au putut să descoperi prin lectură cum era regele la 4 ani, pasiunea sa pentru mașini și avioane, cum a ajuns să piloteze după doar 3 săptămâni de antrenament. Cei mici au închis ochii și ghidați de vorbele Andreei au călătorit în trecut în Elveția, Luxembourg și Londra – prin episoade-cheie din carte.

Didona și Cristina de la FEPRA International i-au încurajat pe copii să recicleze selectiv, le-au povestit despre natură și cum o putem proteja prin gesturi mărunte care schimbă lumea.

“Ne-am bucurat să primim o invitație de acest gen, din partea Asociației Curtea Veche. Considerăm că educația este esențială în a schimba sau îmbunătăți comportamentul și gândirea rigidă a societății, atunci când vine vorba de protejarea mediului înconjurător și de necesitatea de a-l păstra curat. Iar educația începe încă din clasele primare, doar că, din păcate, în România există extrem de multe grupuri vulnerabile și defavorizate, pentru care accesul la o bibliotecă sau la un simplu raft cu cărți rămâne o necunoscută. Doar prin lectură copiii de astăzi vor ajunge să înțeleagă cursul firesc al mediul înconjurător și vor reuși să devină mesageri pentru frați, părinți, bunici și prieteni de joacă’” a declarat Doru Manea, Director General FEPRA Internațional.

Ne-am bucura ca un număr cât mai mare de companii să încurajeze donațiile în rândul angajaților. Dincolo de gestul frumos, este o modalitate de a propaga și încuraja generozitatea – iar mecanismul este foarte simplu: oamenii renunță la cadourile corporate de sărbători pentru a face o bucurie unui copil.

Mai multe poze aici.

Sponsor: