Vineri, am fost la Dej, un orășel de lângă Cluj. Am mers acolo datorită Editurii Curtea Veche să ținem ateliere în cadrul programului „Narativ“, un program dedicat elevilor și sprijinit de data aceasta de Kaufland. Erau acolo actori, profesori de matematică, istorie, psihologie, un jurnalist cultural și doi scriitori. Ne-a așteptat un colectiv de profesori excelenți, entuziasmați, dinamici și amabili.
Ne-am ținut atelierele și, cum se întâmplă, am început să discutăm despre experiențele pe care le-am trăit. Concluzia pe care am tras-o a fost că elevii sunt foarte buni, dar pornesc cu greu la drum când vine vorba de creativitate. De exemplu, eu îi tot îndemnam să-și exprime părerile și, cu toate că au râs și s-a creat un fel de chimie între noi, nu prea și le-au asumat. Spre sfârșitul primului atelier, cel de la 12, un băiețel a spus totuși că s-a plictisit grozav la cursul cutare pentru că îl mai făcuse și anterior. Aproape că l-am îmbrățișat, nu pentru că m-aș fi bucurat de plictiseala altuia, ci de faptul că un copil de 12 ani poate deja să spună răspicat ce a trăit el.
Să ne înțelegem: sincer, nu cred că profesorii sunt de vină. Sistemul educațional este de vină, sunt aproape convins de asta. Îi toarnă pe sărmanii copii într-un calapod care nivelează și așteaptă de la ei răspunsuri liniștitoare, adică deloc creative.
De aceea, este cu atât mai multă nevoie de programe ca „Narativ“. Întâlnindu-se cu oameni „altfel“, copiii pot înțelege că afară există o lume diferită, alta decât cea a profesorilor constrânși de manuale, rezultate și statistici, dar și de cea a părinților, constrânși de propria responsabilitate. Că există o lume independentă de programa școlară, o lume care a fost clădită doar pe bucurie.
de Péter Demény, redactor-șef Matca
Articol apărut în revista Matca.