În fiecare basm eroul parcurge întotdeauna o călătorie inițiatică, care îl fomează și îi dă curaj pentru toate provocările de mai târziu.  Povestea noastră a început la fel, tot cu un drum inițiatic.  Prima noastră donație de carte a avut loc în decembrie 2013, în  județul Călărași, și este cea care ne-a motivat să continuăm. Astăzi, la trei ani de la primul nostru eveniment pe teren,  ne reîntoarcem atenția către elevii Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Cuza Vodă  și către doamna  profesoară  Niculina Comănescu, cea care  coordonează clubul de lectură încă din 2015 și care își amintește și azi cu drag de evenimentul nostru:

   „Cărţile copilăriei” au ajuns la fiecare suflet de copil din şcoala noastră. Au pornit în calătorie, carte şi copil, pe urmele “Vrăjitorului din Oz”, au pătruns tainele „Tărâmului de Nicăieri”, au jucat teatru  pe strazile Parisului, au trait povestea de dragoste dintre Renzo şi Lucia, am fost pe rând  D’Artagnan, Athos, Phortos şi  Aramis, au pătruns prin miturile Greciei Antice etc. Ne-ați făcut partaşi la aventură, la cunoaştere şi curiozitate, ne-ați deschis larg baierele inimii dăruindu-ne iubire şi înţelegere, ne-ați apreciat munca şi osteneala, ne-ați încurajat să ne dezvoltam frumos.

   Foarte multi copii, au ținut pentru prima dată o carte personală în mână, au dus pentru prima dată acasă o carte, poate singura din acea casă. Sunt impresionată de fiecare dată când constat că biblioteca școlii, așa sărăcăcioasă cum este, cu cărți îngălbenite de vreme, cu donații de carte doar sporadic, fără tehnologie modernă, este locul cel mai drag pentru mulți din copiii școlii. Este locul unde totul este altfel și pentru copiii mai puțini norocoși.

   Majoritatea copiilor care vin astazi la clubul de lectură spun că nu le-a plăcut să citească. Nu le plac cărțile obligatorii pe care le au de citit la şcoală.  Iar eu îi îndemn și le spun că cititul trebuie să aibă legătură cu noi, cu alegerea de a citi acea carte. Lectura este o pasiune, iar o pasiune se naşte din iubirea pentru frumos, nu din constrângere sau obligaţie. Cititul ar trebui să fie o decizie, nu ceva impus. Astfel, încet, încet am sădit sămânța dorinței, de a descoperi noi lumi şi noi personaje. Încetul cu încetul, “Cărțile copilăriei” au  început să dezvolte imaginația și creativitatea, dorința și răsplata după fiecare ora petrecută la clubul de lectură. Cititul nu mai era doar un obicei obligatoriu, ci o pasiune și pot spune cu certitudine că în localitatea noastră clubul de lectură “Cărțile copilăriei” este o activitate de impact .

   Trăim într-o comunitate mică, defavorizată din punct de vedere social, fără locuri de muncă, părinţi plecaţi în străinătate şi copii lăsaţi în grija altora etc. În comună nu există nici un mod de petrecere al timpului liber oferit copiilor noştri, singurele activităţi sunt cele desfăşurate în cadrul şcolii şi mai ales sau poate singurele desfăşurate în cadrul bibliotecii. Suntem înconjuraţi în orice domeniu de activitate de multe neajunsuri , dar cu câțiva ani în urmă,  mi-am dorit să schimb ceva la locul de muncă şi am început prin înfiinţarea unei trupe de teatru. Actorii teatrului sunt copii, care împreună cu mine,  selectăm poveştile ce urmează a fi puse în scena. În bibliotecă începe povestea cu “a fost o dată …”, se împart roluri, se învaţă, se explică, se repetă, se confecționează decoruri, apoi se prezintă spectacolul semenilor lor.

   De-a lungul timpului am constatat că lectura nu se numără printre pasiunile elevilor, poate şi pentru că programele actuale propun o viziune destul de tehnică şi abstractă asupra a ceea ce înseamnă cititul unei cărţi. Conceptele teoretice greoaie tind să transforme cititul într-o corvoadă, într-o obligaţie a elevului şi să o îndepărteze de natura sa  nobilă de experienţă personală profundă, atractivă şi modelatoare. Am dorit o viață în care copii  să se implice, să ia atitudine în rezolvarea problemelor, să-şi apere punctul de vedere, să fie creativi. Pentru acestea nu mai sunt suficiente pasivitatea, ascultarea, cuminţenia, este nevoie de curaj, dorinţă de schimbare, implicare. Cred că important este să dorim o schimbare şi să ne implicăm, iar rezultatele încep să apară după lungi eforturi şi strădania de a te face cunoscut. Pentru toate activitățile pe care le desfășurăm în cadrul bibliotecii, caut sponsorizări, pe raza comunei, copiii de la cele două trupe de teatru nu plătesc nimic, pentru deplasări, costume, decoruri și tot ce implică aceasta activitate. Pentru copiii speciali,  caut hăinuțe, încălțăminte, rechizite în functie de nevoile lor, încercând  să previn abandonul școlar.

   Anul trecut am fost prezenți, la invitația voastră, la NARATIV – Festivalul de lectură pentru copiii, desfășurat la Școala Centrală din București unde am participat la patru ateliere interactive. A fost o experiență nouă pentru noi și greu de uitat. Pentru scurt timp, copiii au uitat de lumea reală. Au avut moment de liniște și bucurie departe de realitatea nu tocmai blândă pe care o au acasă.

   Prin urmare, aceasta este povestea primei noastre aventuri. Și ca orice drum inițiatic am avut multe de învățat, așa cum ați putut afla și voi din rândurile de mai sus. În esență, ceea ce trebuie să reținem cu toții este că educarea celui mic și formarea lui nu este o responsabilitatea care se încheie într-o zi sau o lună. Este o misiune pe care trebuie să ne-o asumăm pe termen lung, căreia trebuie să ne dedicăm cu tot sufletul, așa cum eroul din povești se dedica aventurii proprii. Și la fel ca Făt-Frumos, nu trebuie să renunțăm la responsabilitatea de a-l îndruma mereu pe copil către cărți și lectură, căci nu îl încurajăm numai să descopere povești, ci și să își construiască un viitor mai bun.

Dacă rândurile de mai sus v-au determinat și pe voi să vă implicați, ne puteți contacta oricând și vă stăm la dispoziție cu sfaturi utile și resurse.

Autor: Gabriela Ursu