De vorbă cu ilustratoarea Yanna Zosmer: „Întotdeauna e loc de povești și de viziuni noi”
Ne dorim să vă oferim exemple care să vă motiveze să luptați pentru visul vostru. Adesea, copiii pasionați de desen sunt orientați către alte meserii „de viitor” care să le ofere o siguranță financiară, îndepărtându-se de pasiunea lor.
Considerăm că este cu adevărat important să vă urmați visul și să vi-l transformați într-o meserie. De aceea, am stat de vorbă cu Yanna Zosmer, un artist vizual care ne inspiră de ceva vreme.
A ilustrat cărți pentru copii precum Omul cu trei minți, Margareta a României, a realizat coperte pentru Viața necunoscută a copacilor și Bonsai de Alejandro Zambra. Lista poate continua, așa că mai bine o lăsăm pe Yanna să ne povestească mai multe despre universul ei de poveste.
Cum ai inceput să faci ilustrație?
Pictez și desenez de când mă știu, dar acum câțiva ani, după ce am terminat facultatea am primit un mic proiect de ilustrație de carte. L-am făcut cu atât de mult drag încât mi-am zis că asta e ceea ce trebuie să fac în viață, pentru că îmbină perfect plăcerea lecturii cu pictura, iar de atunci nu trece o zi fără să ilustrez ceva.
Ce sfat ai pentru copiii care sunt atrași de acest domeniu?
Să nu se limiteze doar la desen. În cazul meu au fost mai de ajutor amintirile cu poveștile bunicilor, filmele pe care le-am văzut și cărțile pe care le-am citit decât toate orele de muncă în fața naturilor statice sau portretelor din facultate.
De ce e importantă lectura?
E o expresie care-mi place tare mult, că cititorii trăiesc mai multe vieți. Cred că asta e cel mai important, că ajungi să înțelegi alte perspective și așa devii un om mai bun.
Care e procesul tău creativ atunci când ilustrezi cărți?
De obicei pornesc de la text, dar îmi place să fac mult research pe subiect, să îmi pun muzică sau filme care au legătură cu perioada sau evenimentele relatate, să pot înțelege mai bine personajele. Apoi desenez, iar până la sfârșitul procesului simt că personajele îmi sunt apropiate. Cea mai grea parte e despărțirea de ele, când trebuie să predau lucrările și să încep un alt proiect.
Cum îți găsești inspirația?
Văd fiecare proiect ca o sursă de inspirație, mai ales dacă e vorba de cărți ilustrate. Cele mai bune idei mi-au venit din cărți. Uneori, se mai întâmplă să fiu în pană de idei și atunci prefer să iau o pauză, să văd un film bun și să desenez după.
Ce ar trebui să știe cei care vor să se apuce să facă ilustrații?
Că e greu la început, ca orice altceva, dar că merită și că întotdeauna e loc de povești noi și de viziuni noi.
Noi recomandăm, de obicei, ca lectura să fie însoțită de mici jocuri de actorie, mimă, desen. Când vine vorba de ilustrație, de ce avem nevoie? Ce fel de creioane, hârtie?
Cred că în cazul copiilor, cel mai important e să aibă materiale cu care se simt foarte confortabili și care să îi reprezinte. Am văzut creații minunate făcute de copii cu o simplă cretă pe astfalt. Cred că materialele care nu îi limitează sunt cele mai potrivite.
Ce apreciezi la o ilustrație? Dacă ar fi să jurizezi un concurs de ilustrații pentru povești, care ar fi criteriile tale?
Trebuie să recunosc că îmi plac ilustrațiile care mă surprind, care au abordări la care nu m-aș fi gândit sau pe care nu le-am mai văzut.
Ce te-a inspirat atunci când ai creat ilustrațiile pentru „Omul cu trei minți”?
Pentru că era vorba de basme românești, am spus că cel mai bun loc să lucrez este acasă la bunica. Mi-am luat acuarelele și hârtia și am plecat la ea, unde am găsit pregătit un colțișor frumos aranjat cu motive tradiționale, căpșuni și o ie de 100 ani agățată pe un umeraș, pentru inspirație. Apoi totul a curs de la sine.
Pe Yanna o găsiți pe Facebook și pe Instagram și pe site-ul ei oficial.