SPECTACOLUL – LECTURĂ: 3 SECRETE ALE SUCCESULUI CU RESURSE MINIME

A trecut mai mult de o lună de când am încheiat NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii și încă gândim la atmosfera acelor zile și la energia participanților. Și ne apar constant în minte imagini de la cele două spectacole lectură pe care trupa noastră de actori tineri le-a pus în scenă inspirându-se din „Pinocchio” și „Alice în Țara Minunilor”, volume din colecția de repovestiri „Cărțile copilăriei”.

Având rolul de a aduce în atenție mai degrabă textul, spectacolele-lectură stimulează spectatorii să își imagineze propria montare. Acesta este principalul avantaj care face din teatrul cititorilor o formulă excelentă de introducere a lecturii printre preferințele celor mici. Abordarea textelor literare prin joc teatral le dezvoltă acestora capacitatea de înțelegere a textului, îi pune în contact cu o abordare neconvențională a cărților și îi încurajează, în final, să le parcurgă integral. Asistând la spectacolele lectură din cadrul festivalului și lucrând cu pedagogii care aplică această metodă cu foarte mare succes, am identificat trei secrete care fac din această activitate un succes schimbarea percepției celor mici asupra cititului:

Un cititor talentat este tot ce îți trebuie. Păstrând în minte faptul că acest tip de reprezentație trebuie să fie distractiv pentru copii pentru a le atrage atenția, spectacolul-lectură are rolul important de a le activa celor mici imaginația și de a le arăta părinților cât de mult contează pentru cei mici cititul pe roluri. Utilizarea unor intonații diferite și gesturi potrivite sunt câteva dintre tehnicile simple pe care micuții le apreciază și care îi fac să devină mult mai receptivi la ceea ce citesc.

Decorurile și recuzita sunt deja la îndemână. Personalizarea spațiului prin mutarea scaunelor în sală sau folosirea unor elemente vestimentare pentru delimitare sunt primii pași prin intermediul căruia participanții pășesc pe tărâmul poveștii. Faptul că micuții au mână liberă în a construi peisajul în care se va desfășura acțiunea le stimulează imaginația și îi ajută nu doar să vizualizeze contextul, dar și să memoreze mai multe detalii din poveste. Prin folosirea unor elemente ajutătoare, nu doar că lectura devine efectiv un spectacol, ci și adultul reușește să acceseze mai multe laturi ale creativității celor mici și să le stimuleze învățarea prin simțuri. Spre exemplu, încurajându-i pe participanți să deseneze o anumită scenă deja lecturată, aceștia vor putea vizualiza mai bine respectivul context. De asemenea, utilizând sunete sau chiar melodii, se asigură memorarea pe termen lung a informației și procesul devine mai facil. În fond, nu sunt necesare decoruri și costume fastuase pentru un spectacol, putem fi singuri proprii noștri regizori și să ne imaginăm aceste elemente cum vrem noi.

65

Distracția este garantată. La fel și utilitatea. Toate aceste elemente adaugate la caracterul distractiv al activității, stimulează creativitatea și – prin creșterea graduală a complexității detaliilor – exersează capacitatea de memorare și procesare a copiilor. Dincolo de imitarea unor acțiuni, gesturi sau comportamente, lectura pe roluri și utilizarea de intonații diferite stimulează empatia cititorilor și capacitatea lor de a reacționa în funcție de context și de informația pe care au înmagazinat-o. Prin intermediul spectacolelor lectură, actorii care conduc activitatea vizează exersarea capacităților celor mici de a reacționa și imagina. Așa cum ne-au confirmat și părinții ai căror copii au participat la spectacolele lectură susținute de Trupa de teatru NARATIV în cadrul festivalului, avantajul cel mai mare al acestui tip de activitate este – pe lângă pofta sporită de lectură – și o capacitate mai mare de relaționare, la nivel interpersonal, a copiilor.

Iată ce ne spune Smaranda Nicolau, actriță și pedagog teatral:
„Mulți dintre copiii din ziua de astăzi se uită destul de mult la filme și la desene animate iar noi, adulții, trebuie să înțelegem că aceasta este ceva absolut firesc. În acest context, spectacolele-lectură precum cele de la NARATIV – Festival de lectură pentru copii sau de la atelierele de actorie pentru cititori încearcă să recupereze ceva ce numai cititul poate să ofere: plăcerea de a crea povestea în propria imaginație. După părerea mea, acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți oferi unui copil: prilejul să se surprindă pe el însuși, să descopere că e perfect capabil de lucruri pe care nu avea habar că le poate face. E ceea ce încerc mereu la atelierele mele este ceva ce și spectacolele-lectură ale Trupei NARATIV reușesc să facă cu mare succes. Copiii se simt împuterniciți de spectacole. Simt că și ei contribuie la poveste. Simt că povestea le aparține, iar puterea și responsablitatea de a crea propriile povești sunt sentimentele care îi încurajează să continue pe termen lung și de unii singuri.”

Până la o nouă ediție NARATIV – festivalul de lectură pentru copii, ne puteți contacta și aducem Trupa NARATIV în comunitatea sau școala voastră. Scrieți-ne un mesaj la adresa narativ@curteaveche.ro și stabilim împreună detaliile astfel încât cei mici să (re)descopere bucuria și beneficiile unui spectacol-lectură!

Am dat startul atelierelor NARATIV de weekend

Îi cunoașteți deja destul de bine pe Nara și pe Tiv ca să știți despre ei că nu stau locului o clipă. Imediat după terminarea NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii, ei și-au dat seama că mai au o mulțime de povești de spus și o mulțime de copii de cunoscut. Deoarece am primit foarte multe solicitări din partea părinților, ne-am hotărât să aducem atelierele NARATIV mai aproape de micii cititori.

Așadar, lansăm o ediție pilot NARATIV – Ateliere de lectură pentru copii, o inițiativă care își propune să îi ajute pe cei mici să descopere cât de distractiv este cititul prin intermediul unor activități originale și creative. Vom desena, inventa propriile povești sau face teatru de umbre ghidați de artiști în educație și pedagogi teatrali. Fiecare dintre atelierele propuse explorează cititul într-un mod diferit și stârnesc interesul copiilor pentru lectură pornind de la pasiunile și interesele lor.

Prima întâlnire a micilor cititori cu atelierele de weekend va avea loc sâmbătă, 26 noiembrie, ora 11.00, la sediul Asociației Curtea Veche. Îi invităm pe cei mici să petreacă alături de noi două ore în cadrul a două ateliere care se vor desfășura în paralel: MITURI GRECEȘTI – BANDĂ DESENATĂ și PETER PAN – ACTORIE PENTRU CITITORI. Toate activitățile din cadrul NARATIV – Ateliere de lectură pentru copii vor avea o taxă de participare în valoare de 50 lei care include participarea la atelier, cartea din colecția „Cărțile copilăriei” pe care se lucrează și o gustare.

Nara și cu Tiv abia așteaptă să își facă noi prieteni! Vă așteptăm înscrierile până pe 24 noiembrie pe adresa narativ@curteaveche.ro într-un e-mail care sa conțină: atelierul ales, numele și prenumele celui mic, vârsta sa și datele de contact ale părintelui.

MITURI GRECEȘTI – BANDĂ DESENATĂ

PETER PAN – TEATRUL CITITORILOR

Ești fan super-eroi și benzi desenate? Ai nimerit la fix! La acest atelier vom crea împreună o bandă desenată originală despre unii dintre primii super-eroi ai tuturor timpurilor. Eroii antici merită și ei benzi desenate, nu credeți? Ți-ar plăcea ca tu să fii personajul principal al poveștii pe care o citești? La actorie pentru cititori se poate! Copiii devin Peter Pan sau Căpitanul Hook, Wendy sau orice alt personaj magic din Tărâmul de Nicăieri, în scena realizată împreună pornind de la povestea băiețelului zburător.

Pedagog: Delia Popa

Pedagog: Smaranda Nicolau

Delia este artist vizual și artist în educație. Este, de asemenea, parte din ArtCrowd, o organizație culturală ce dezvoltă, prin intermediul artei, abilități esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților de astăzi. „Cred în capacitatea tuturor copiilor din România de a-și atinge potențialul maxim prin intermediul unei educații de calitate și credîn capacitatea artei de a transforma viețile copiilor. smarandaSmaranda este actriță și artist în educație, fondatoarea școlii de actorie Mindstage si consultant în materie de curriculum în cadrul Programului național de lectură „Cărțile copilăriei” demarat de Asociația Curtea Veche. A absolvit Masterul de Pedagogie Teatrală al UNATC și de atunci predă Teatrul Cititorilor (sau Actorie pentru cititori) la Enisala Summer Academy și la Avenor College din București – îi învață pe copii cum să transforme textul scris într-o poveste trăită, pentru că toate poveștile sunt mai distractive așa.

 

De ce sunt importante repovestirile?

Copiii sunt întrebați des despre cea mai recentă carte citită, dar oare câți dintre adulți îi întreabă și ce au înțeles de fapt, dacă pot reda mesajul poveștii. Ne mândrim când mai adaugăm un titlu citit, dar lectura cu adevărat importantă este cea care ne ajută să creștem și acest lucru se întâmplă doar în momentul în care înțelegem, conștientizăm și internalizăm cele parcurse.

Pentru ca un copil să se bucure de o carte trebuie, în primul rând, să o înțeleagă și să treacă peste preconcepția că lectura este o activitate plictisitoare. Repovestirile vin să echilibreze lumea literaturii în viziunea copiilor, ele sunt create special pentru nivelul lor de înțelegere. Psihologii, experții în educație, dar și criticii literari încurajează repovestirile pentru cei mici pentru că acestea le dezvoltă apetitul pentru lectură de la vârste fragede și îi ajută pe cei mici să dețină informații minime de cultură generală, despre acțiune sau personaje, chiar dacă nu vor ajunge niciodată să parcurgă romanul original.

Studiile realizate de CELL (Center for Early Literacy Learning) arată că repovestirile au trei mari beneficii:
1. Înțelegerea și internalizarea celor citite.
2. Cultivarea imaginației și îmbogățirea vocabularului.
3. Crearea unei conexiuni între părinte și copil.

Dacă îl întrebi ce a înțeles din cele citite și poți purta un dialog pe această temă, cel mic se va simți mai sigur pe el pentru că are toate datele necesare, a înțeles acțiunea, își amintește personajele și poate răspunde la întrebări tale.

Repovestirile pot fi unelte bune și pentru profesori. Potrivit CELL, repovestirile pot fi folosite de cadrele didactice cu scopuri multiple deoarece acestea îi pot ajuta să descopere: scopul pe care elevii îl găsesc în lectură, dar și problemele pe care aceștia le pot întâmpina în organizarea elementelor diferite ale unei povești într-un tot coerent. În țări precum Marea Britanie și Italia, acest tip de repovestiri, pe înțelesul copiilor, sunt incluse, de câteva decenii, în studiul limbilor străine sau chiar în înțelegerea unui text mai greoi pentru școlari.

Câți dintre noi au citit ”Iliada” sau ”Odiseea” în varianta originală, cap coadă, fără să se piardă la un moment dat în cuvintele lui Homer? Imaginați-vă ce ar înțelege un copil de 12 ani din epopeile homerice în versuri. Nu foarte multe, iar citirea lor ar însemna doar bifarea celor două cărți din lista de lecturi obligatorii pentru oricine și nimic mai mult.

Acum vă propunem un alt exercițiu de imaginație, cum ar fi dacă același copil ar fi citit înainte variantele repovestite și adaptate vârstei lui, iar abia apoi, după ce a dobândit uneltele necesare descifrării textului homeric, ar începe să citească originalul? Acum nu mai vorbim doar de alte cărți citite și atât, ci de cărți înțelese, care rămân cu noi mereu.

Pentru a combate toate aceste dificultăți de înțelegere a textelor și pentru a veni în sprijinul copiilor, propunem titlurile din colecția ”Cărțile copilăriei”, o serie de repovestiri ale marilor opere literare prezentate într-o formă atractivă și adaptate nivelului de înțelegere al copiilor cu vârste între 8 și 14 ani, apărută la Curtea Veche Publishing.

Autor: Sabrina Florescu

Feţe ale analfabetismului

“…educaţia îl transformă pe om şi, transformându-l, îi dă o a doua natură”
(Democrit, filosof antic grec)

Conducătorii grupurilor sociale, mai târziu cei ai naţiunilor, au început să fie preocupaţi de educarea populaţiilor pe măsură ce doreau să-şi extindă polii de putere. S-a întâmplat până la un punct. Alfabetizarea oamenilor, creşterea nivelului lor de cunoştere şi educaţie a condus, adesea, la reforme radicale care au schimbat viziuni, dezvoltări, orânduiri. Secolul XXI a adus cu sine alte perspective asupra nevoii oamenilor de a (se) educa, nevoi fireşti determinate de intruziunea accelerată a noilor tehnologii în viaţa tuturor.

Clasamente anuale şi statistici naţionale, regionale, mondiale vorbesc despre educaţia oamenilor. Suntem tot mai încântaţi de progresul umanitaţii în această privinţă. Oare aşa să fie?

In anul 1993 o cunoşteam pe dna Florentina Anghel, o distinsă cercetătoare de la Institutul de Știinţe ale Educaţiei din Bucureşti. Aceasta mi-a propus un subiect de emisiune: “Analfabetism şi analfabetism funcţional”. Incă studentă pe băncile facultăţii de ştiinte economice şi, deşi familiarizată cu noţiunile pedagogice (prin lecturi, prelegeri, cursuri), am fost nedumerită de subiect. In România acelor vremuri nu se vorbea despre analfabetism. Era, practic, inexistent în statisticile oficiale. Il găseai în şcolile neîncălzite sau prost luminate situate pe lângă drumurile uitate de prin Vaslui, Botoşani, Alba sau Dolj. Și eu, şi ascultătorii RRC de la acea vreme am aflat după întâlnirea cu dna Anghel că există analfabetism de bază sau tradiţional şi analfabetism funcţional.

Ulterior, doamna cercetător dr. Florentina Anghel şi-a publicat ideile şi studiile într-un volum intitulat “Strategii şi modele în alfabetizarea funcţională” (ed. Universităţii din Piteşti, 2005). In el defineşte cele două noţiuni cărora le mai adaugă una: pe aceea a analfabetismului în limba oficială a unei ţări.

Astfel, analfabetismul de bază este caracteristic persoanelor care nu au urmat niciodată cursurile unei şcoli oricare ar fi aceasta şi nu pot scrie, citi, socoti elementar.
Analfabetismul funcţional (definit prima oară în 1965, la Congresul de la Teheran –Iran) este un fenomen caracteristic tinerilor sau adulţilor care au urmat şi absolvit cursurile unei şcoli dar care nu înţeleg şi/sau nu ştiu să folosească competenţele de calcul sau de lectură pentru integrarea lor în comunitate.

Analfabetismul în limba oficială a unei ţări se referă la imigranţii care nu cunosc o altă limbă în afara celei materne.
In toate cazurile, oamenii nu ştiu să se descurce în găsirea unui loc de muncă, în întemeierea unei familii armonioase sau în adaptarea lor socială.
Pe la jumătatea anilor 2000 apare şi conceptul de analfabetism digital care se ocupă de necunoşterea utilizării unui mijloc tehnologic modern (telefon mobil, iphone, calculator, tabletă sau orice tip de aparat electrocasnic).

In anii 2007-2008, regretatul academician Solomon Marcus scrie şi vorbeşte despre “înţelegere” cu sensul de clarificare a noţiunilor învăţate în cele trei sisteme de educaţie: formal, nonformal şi informal. In 2011, tot profesorul Solomon Marcus semnalzează în mai multe articole de presă, “urgenţele şcolii” printre care şi creşterile accelerate ale abandonului şcolar şi ale semianalfabetismului. Citez:

“De la Comisia Europeană aflăm că 40% din tinerii de 15 ani sunt semianalfabeţi(…). Inseamnă că 40% nu sunt în stare să înţeleagă un text mai cuprinzător decât indicaţiile care apar în traficul rutier, nu ştiu să redacteze o cerere către o instituţie, sunt lipsiţi de cunoştinte elementare privind natura şi societatea, nu pot dezvolta un raţionament.”

Discursul de combatere a analfabetismului de orice tip continuă cu luările de poziţie ale multor pedagogi, prof.dr. Marian Staş fiind unul dintre ei. In martie 2014, la invitaţia Colegiului Naţional de Apărare susţine o prelegere intitulată “Educaţie şi securitate naţională. Raport de stare” în care vorbeşte despre “analfabetismul matematic structural din gimnaziu”, “analfabetismul geografic” şi “analfabetismul lingvistic”.

Ȋmpreună cu studenţii de la Asociaţia Naţională a Studenţilor din România (ANOSR), prof. Staş cercetează cauzele pentru care, la nivelul anului 2013, patru din zece studenţi abandonează universitatea. Una din principalele explicaţii este analfabetismul funcţional.

Și în recentul volum de articole educaţionale, jurnalistul Florin Antonescu abordează tema analfabetismului pornind de la aproximările şi superficialitatea cu care este tratat actul educaţional: “Dintr-o asemenea şcoală, un absolvent nu are cum să iasă învăţat, informat (pentru nivelul absolvit), înţelegător, transmiţător la rândul lui, creator în cele câteva direcţii de bază ale vieţii, ale afirmării, ale cunoaşterii”.

Iniţiativa organismelor şi organizaţiilor statale şi mondiale de a educa populaţiile, în sensul alfabetizării lor, porneşte azi de la premise false şi contradictorii, acelea că învăţământul sau şcoala trebuie să arate ca acum 100 sau 200 de ani concomitent cu învăţărea exclusivă de pe calculator. Eşecul este răsunător şi vizibil, analfabetismul de orice tip fiind în creştere nu doar în ţări de lumea a treia sau în ţări emergente, ci şi în ţări dezvoltate. Sunt oameni care cred că Pâmântul este plat, că Budapesta este capitala României sau că 9×8 fac 98. Și nu sunt puţini. Alegeţi un eşantion de zece persoane şi înmânaţi-i fiecăreia un manual de instrucţiuni a unei maşini inteligente de spălat. Vă garantez că maxim trei dintre ele vor decripta instrucţiunile, respectiv vor şti cum să folosească obiectul. Daţi-le şcolarilor sau studenţilor să scrie un eseu de 15-20 de rânduri în format tip “document”. Majoritatea nu vor înţelege cerinţa şi toţi vor scrie fără diacritice. Toate aceste exemple pot fi încadrate la oricare din categoriile sau subcategoriile de analfabetism.

De fapt, la nivelul anului 2016, absolvirea unei şcoli în plus nu-ţi oferă siguranța învăţării corecte. Azi, multor persoane cu diplomă le este greu să comunice verbal, să înţeleagă noţiunile de bază ale unei materii, să facă legături transdisciplinare. Care ar fi soluția pentru aceste probleme? Educația, accesul la cărți și lectura copiilor împreună cu adulți care care să îi ajute când greșesc, cărora să le pună întrebări, cu care să interacționeze și care să îî ajute să își activeze creativitatea și curiozitatea.

Autor: Mirela Nicolae, realizator emisiuni educaționale Radio România Cultural

Mac Barnett – cum activăm imaginația copiilor prin lectură

Pentru fiecare dintre noi, și mai ales pentru copii, cartea este o călătorie, o incursiune în altă lume. O lume a posibilităților și imposibilităților. Și dacă pentru adulți este mai ușor de delimitat granița dintre realitate și ficțiune, pentru copii cele două se întrepătrund.

Ce și cine definește realitatea și ficțiunea? Unde tragem linie? Cum le delimităm?

Mac Barnett, autor american de cărți pentru copii, povestește într-un discurs Ted Talk despre prima lui carte, ”Billy Twitters and his Blue Whale Problem”, povestea unui copil care primește o balenă albastră ca animal de companie. La finalul volumului, autorul le promite micuților cititori, printr-o reclamă, că vor primi și ei o balenă albastră. Evident, balena nu ajunge niciodată la destinație, dar copiilor li se permite să păstreze legătura telefonic cu aceasta. Ceea ce dorește să demonstreze este faptul că cei mici sunt mai ușor de atrași într-o poveste inimaginară decât de una liniară și conectată în permanență la detaliile realității. Inedit este faptul că mulți copii chiar au sunat, ani la rând, la un număr de telefon creat special pentru a vorbi cu balena lor albastră.

Un discurs motivațional extrem de interesant despre cum poți crea un mediul creativ în care copii să perceapă cărțile ca pe un prieten de care trebuie să se apropie fără reguli și preconcepții:

Autor: Ramona-Cătălina Mihai

O fetiță din India și-a înființat propria bibliotecă

Contează foarte mult rolul pe care oamenii dintr-o comunitate și-l asumă pe termen lung. Sigur că sunt importante legăturile și infrastructura creată de autorități sau diverse organizații, însă dincolo de asta contează extrem de mult implicarea celor din comunitate care nu așteaptă ajutor extern și se implică direct pe termen lung. Ne-am gândit că ar fi important de împărtășit cu voi în viitor diverse inițiative frumoase și cu rezultat pornite de oameni din diverse colțuri ale lumii pentru a promova lectura în comunitățile lor. Sperăm ca acest tip de articole să fie exemple cu multă inspirație pentru noi toți!

În România doar 2% din copiii de la sat ajung să învețe în facultățile de la orașe, în condițiile în care niciun sat din țara noastră nu are o librărie și bibliotecile școlare sunt mai degrabă dotate cu manuale învechite.

Musakan Ahirwar este o fetiță de 9 ani din India care a se confruntă cu o problemă asemănătoare și care a decis să ia inițiativă. Așa că a înființat singură o bibliotecă pornind de la o cele 25 de cărți pe care le avea acasă. I s-au alăturat sute de oameni din întreaga lume care i-au trimis cărți pentru copii și acum biblioteca pe care o pune la dispoziția tuturor copiilor din comunitate numără peste 700 de volume. Până la 25 de copii frecventează această bibliotecă zilnic declarând că le-au ajuns în mâini cărți la care nu ar fi avut acces altfel. Mai mult, ei fac lectura foarte interactivă, citesc împreună sau organizează jocuri distractive.

Suntem siguri că această fetită ar trebui să ne inspire pe fiecare dintre noi să facem mai mult bine măcar în proximitatea noastră. Voi ce părere aveți?

Maria Simona Spanache și Norbert Nolte – donație de carte în comuna Grivița, județul Galați

Am început săptămâna cu poate ultima zi însorită din acest an, departe de București, pe un drum plin de peisaje superbe și într-un automobil Dacia Sandero pus la dispoziție de partenerii noștri. Ziua aceasta ne-a dăruit un noiembrie de neuitat, cu frunze arămii și multe amintiri frumoase. Doamna Maria Simona Spanache și domnul Norbert Nolte ne-au transmis că își doresc foarte mult ca micuții din comuna Grivița, județul Galați, să facă parte din programul național de lectură “Cărțile copilăriei” așa că, cu sprijinul lor, am ajuns în fața elevilor pentru a dărui cărțile și povesti trucuri legate de cum pot citi într-un mod care să le activeze imaginația.

Din păcate, în comună nu există un centru cultural încălzit unde ne-am fi putut întâlni cu toții sau unde copiii să poată avea parte de evenimente culturale dedicate lor. Așa că doar cei mai mici au putut fi reuniți într-o sală de clasă, caldă și frumos amenajată cu desene realizate chiar de ei.

A fost alături de noi Valentina Popa, actriță a Teatrului Mic din București, care le-a povestit copiilor despre peripețiile lui Ulise, a citit și compus împreună cu aceștia o parte din aventurile din „Odiseea”. Ba chiar, unii s-au lăudat că vor citi toate cele 200 de pagini ale volumului „Cei trei muschetari” într-o singură zi, alții ne-au spus că pot citi doar litere de tipar și că acasă majoritatea cărților pe care le au sunt de colorat. De la cadrele didactice din școală am aflat și că mulți dintre părinți nu încurajează neapărat lectura, că nu citesc împreună cu copiii lor. Ne-am dat seama de acest lucru și când una dintre fetițele din clasă, destul de mare ca vârstă, entuziasmată fiind a vrut să ne citească un fragment. Corectă și încrezătoare, aceasta parcurgea cu grijă toate cuvintele din pagină, segmentat, dar fără să lege frazele. Am întrebat-o dacă ne poate povesti ideea principală și s-a codit, semn că a parcurs mai mult mecanic textul. Acestea sunt primele semne care duc spre analfabetismul funcțional, în care copiii parcurg un text și nu înțeleg de fapt ce citesc pentru că adulții din jur nu le-au fost alături pentru a le arăta cum să citească și să își pună întrebări. Acestea sunt primele semne care arată că acel copil a perceput până acum lectura ca o obligație din partea celor din jur care îl întreabă dacă a terminat cartea și nu ce mesaj a înțeles din ea.

Câteva cadre din timpul evenimentului au înregistrat și prietenii noștri de la Digi24, care lucrează la un material complex despre accesul de carte din țară, în special pentru copiii din zonele defavorizate. Găsiți aici prima parte a materialului, în care doamna Iren Arsene Mate, președintele și fondatorul asociației, povestește despre situația din satele românești.

Noi am plecat din Grivița cu flori de toamnă în brațe, cu zâmbetele celor mici în suflet și ne bucurăm că acum copiii pentru care cărțile de acasă erau doar cele de colorat au volume noi și colorate pe care le vor parcurge în liniște. Acest lucru este posibil datorită doamnei Simona Spanache și domnului Norbert Nolte cărora doamna directoare Constandache Loredana le-a transmis un mesaj: „Dorim să vă mulțumim pentru generozitate și ne bucurăm că am fost selectați pentru această donație, mai ales că suntem o școală cu copii nevoiași cu dragoste de carte. A fost un eveniment deosebit pentru ei, care i-a bucurat nespus.”

Mai multe imagini de la eveniment găsiți aici.

14925245_799547360188139_2479202915582825455_n

Întâlnire cu elevii din comuna Răscăeți, județul Dâmbovița

Miercurea trecută, pe 26 octombrie, am petrecut o zi minunată alături de copiii din comuna Răscăeți, județul Dâmbovița. Am plecat miercuri dimineață, fără să lăsăm ploaia să ne strice buna dispoziție, către școala din comuna Răscăeți unde am organizat o donație de carte cu sprijinul domnului Dusan Wilms și a doamnei Ela Saga. Ajunși acolo, am dat uitării vremea urâtă și obstacolele din drum când am fost întâmpinați de copii entuziasmați și de cadre didactice implicate care au făcut din sosirea noastră un eveniment memorabil. Ba mai mult, ne-au întâmpinat cu pâine și sare, cu cântece interpretate de elevi.

Valentina Roman le-a povestit celor mici despre cum putem fiecare să regizăm propriul film al cărții și cum să ne stăpânim emoțiile înainte să vorbim în public, iar alături i-a fost și Mihai Călin. Acesta le-a citit din aventurile lui Robinson Crusoe, nu singur, căci a avut și un ajutor de nădejde din partea unei fetițe. Ne-a bucurat foarte mult faptul că micuța s-a oferit să citească împreună cu Mihai, că și-a învins emoțiile și le-a arătat tuturor colegilor ei că nu trebuie să le fie teamă de greșeli. Ulterior am aflat că în această localitate sunt mulți copii care au un potențial real deși mulți provin din familii defavorizate, că acestora le place lectura dar nu evoluează pentru că nu primesc acasă sprijin din partea părinților:

„Înainte de toate nu pot decât să prezint mulțumiri, este modul nostru de a ne exprima liber, clar, pentru tot ceea ce s-a întâmplat în această zi, a fost un lucru minunat. Mulți dintre copiii din școală provin din familii defavorizate, părinții sunt plecați din țară și ei sunt lăsați în grija bunicilor care nu le pot oferi o educație necesară și, pe deasupra, mai sunt defavorizați pentru că nici la școală nu pot beneficia de mai multe activități educative, de aceea noi suntem deschizi față de tot ceea ce înseamnă activități extrașcolare pentru copii. Avem elevi talentați, înzestrați și e păcat să nu le punem în valoare, au potenția și nu au unde să-l arate și să-l dezvolte. Unii dintre ei sunt dornici de a afla și orice activitate de timp liber, care să îi scoată din cotidian le prinde bine acestor copii.” ne-a povestit doamna Violeta Negre, profesoara de limba franceză.

Ne-am auzit la telefon ziua următoare evenimentului cu doamna profesoară și ne-am bucurat mult să aflăm că micuții au plecat acasă curioși să afle ce se întâmplă mai departe cu Robinson și s-au mândrit cu capitolele citite chiar în seara donației. Aceasta ne dorim să fie continuarea evenimentelor noastre, cei mici să descopere moduri noi de a citi astfel încât să prindă entuziasmul lecturii și să își activeze imaginația!

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți aici.

14753788_791704684305740_4434129286234260932_o

UN ÎNCEPUT DE SĂPTĂMÂNĂ ÎN MIȘCARE – DONAȚIE DE CARTE ÎN CIORĂȘTI, JUDEȚUL VRANCEA

Săptămâna aceasta a început pentru noi foarte devreme. Luni, 24 octombrie, ne-am trezit când încă nu era lumină afară și am pornit la drum spre cei peste 200 de copii care ne așteptau în satul Ciorăști din județul Vrancea. I-am găsit urmărind cuminți și atenți aventurile papagalului albastru Rio, însă imediat ce am intrat în sala de Festivități a Căminului Cultural spiritele au început să se agite și entuziasmul să crească.

După câteva cuvinte adresate de domnul director al școlii din Ciorăști și de reprezentanții Azomureș și Comcereal SA – cei care au făcut, de altfel posibil acest eveniment – copiii prezenți au făcut, alături de actrița Ana Ioniță, o excursie în tărâmul imaginației. Au descoperit împreună povestea Șeherezadei și faptul că cititul i-a salvat acesteia viața. Tot cu ajutorul cărții „O mie și una de nopți” au aflat că există și duhuri bune și duhuri rele și că dorințele se pot îndeplini mai ușor dacă știi să spui o poveste.

Întrebați ce și-ar dori dacă ar exista un duh care să le poate îndeplini orice dorință, mulți dintre micuții prezenți au vrut tablete, telefoane mobile, case sau mașini scumpe. Directorul școlii ne-a împărtășit că, în pofida faptului că posibilitățile materiale sunt foarte reduse pentru copiii din Ciorăști, toți își doresc să aibă cât mai mult acces la tehnologie și la tot ceea ce văd la televizor.

Surpriza de final a fost sosirea lui Adrian Hădean – bucătar profesionist și blogger culinar – pe care copiii l-au recunoscut datorită participării sale în emisiunea „MasterChef”. Acesta le-a povestit despre cât de importantă a fost pentru el lectura și cum l-a ajutat să își descopere pasiunea și talentul pentru gătit.

Am împărțit rapid cărțile celor mici care au fost extrem de încântați de titlurile primite și am observat că cel mai mult s-au bucurat de ilustrațiile pe care le-au găsit înăuntrul copertelor: „Nu am mai văzut niciodată cărți cu desene atât de frumoase și atât de colorate. De-abia aștept să citesc ce se întâmplă în carte și să descopăr toate imaginile din ea.” La rugămințile lor, după ce au primit darurile, Adrian le-a oferit autografe și i-a încurajat să citească voumele primite și să facă schimb între ei, pentru a se bucura cu toții de cât mai multe povești din colecția „Cărțile Copilăriei”.

acv_donatie-azomures_ciorasti_6

 

Domnul Gelu Scutaru (director, Comcereal SA), cel care ne-a îndrumat spre micuții din Ciorăști ne-a împărtășit faptul că astfel de evenimente nu se întâmplă foarte des, însă au un impact mare asupra întregii comunități și își lasă amprenta atât asupra celor mici cât și asupra cadrelor didactice și părinților. El a adăugat: „M-am bucurat să văd elevi și cadre didactice, deopotrivă, redescoperind bucuria unei cărți primite în dar. Știu cât de important este ca micuții să descopere plăcerile și beneficiile lecturii și am încredere, după evenimentul din Ciorăști, că împreună cu Asociația Curtea Veche am reușit să punem o piatră la temelia formării agricultorilor – și nu numai – de mâine.”

Am plecat mulțumiți de faptul că am reușit să ne începem săptămâna aducând zâmbetul pe buzele unor copilași care nu au foarte des ocazia să își petreacă zilele descoperind povești sau participând la vreun eveniment în satul lor. Nu în ultimul rând, suntem recunoscători că am reușit să ajungem și să ne întoarcem în siguranță datorită automobilului Dacia Dokker cu care am parcurs drumurile sătești neasfaltate și gropile lăsate de ploaia dimineții.

Pentru mai multe fotografii de la eveniment, click aici.

acv_donatie-azomures_ciorasti_9

 

Parteneri și sponsori:

azo   comcereal_vranceasigla-samedayDacia_logo_2008

CU DACIA DOKKER CÂȘTIGĂM TIMP ȘI MICȘORĂM DISTANȚE

Cum ar fi viața fără prieteni? Nu ne-am putea imagina și nici nu vrem să facem exercițiul acesta. Însă, realizăm, uneori, că sunt lucruri fără de care viața și activitatea noastră ar fi mult mai complicate. Evident că ne gândim, în primul rând, la partenerii care ne sunt alături în proiectele pe care le dezvoltăm. Ei nu doar că ne sunt indispensabili, dar reușesc ceva ce rareori este omenește posibil: câștigă timp și micșorează distanțe.

donatie_azomures_ciorasti_dacia

Pentru că micuții – aceia care au, poate, cea mai mare nevoie de noi – sunt, de cele mai multe ori, departe și, uneori, în locuri greu accesibile, suntem foarte norocoși să avem un sprijin care ne mobilizează. Grupul Renault România sprijină programul național de lectură “Cărțile copilăriei” și, începând cu primăvara acestui an, ne oferă un automobil Dacia Dokker pentru o parte din deplasările pe care le facem în țară. Fie că a trebuit să ajungem în sate din județe precum Ialomița, Buzău, Argeș, Constanța sau Vrancea, am călătorit cu automobilul Dokker mereu confortabil și cu suficient spațiu pentru cărțile pe care le-am dus copiilor care ne-au așteptat nerăbdători în școlile din țară. În plus, am atras toate privirile pe șosea datorită colantării personalizate.

A venit sezonul rece și ploios, cu drumuri și mai greu de parcurs pentru următoarele deplasări prin satele românești, dar nu ne facem griji pentru că vom călători cu Dacia Dokker 😀

14481743_775632825912926_9034088285633018281_o